1 N ow the famine was severe in the land.

Foametea era grea în ţară.

2 A nd it came to pass, when they had eaten up the grain which they had brought from Egypt, that their father said to them, “Go back, buy us a little food.”

Când au terminat de mâncat grânele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: – Duceţi-vă din nou şi cumpăraţi-ne puţină mâncare.

3 B ut Judah spoke to him, saying, “The man solemnly warned us, saying, ‘You shall not see my face unless your brother is with you.’

Dar Iuda i-a răspuns: – Omul acela ne-a avertizat clar, spunându-ne: „Nu-mi veţi mai vedea faţa decât dacă fratele vostru va fi cu voi”.

4 I f you send our brother with us, we will go down and buy you food.

Dacă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom duce şi-ţi vom cumpăra mâncare.

5 B ut if you will not send him, we will not go down; for the man said to us, ‘You shall not see my face unless your brother is with you.’”

Dar dacă nu-l vei trimite, nu ne vom duce, pentru că acel om ne-a zis: „Nu-mi veţi mai vedea faţa decât dacă fratele vostru va fi cu voi.”

6 A nd Israel said, “Why did you deal so wrongfully with me as to tell the man whether you had still another brother?”

Atunci Israel le-a zis: – De ce v-aţi purtat aşa de rău cu mine şi i-aţi spus acelui om că mai aveţi un frate?

7 B ut they said, “The man asked us pointedly about ourselves and our family, saying, ‘ Is your father still alive? Have you another brother?’ And we told him according to these words. Could we possibly have known that he would say, ‘Bring your brother down’?”

Ei i-au răspuns: – Omul acela ne-a pus întrebări amănunţite în legătură cu noi şi cu familia noastră, zicând: „Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?” Noi i-am răspuns la aceste întrebări. De unde era să ştim că ne va cere să-l aducem pe fratele nostru?

8 T hen Judah said to Israel his father, “Send the lad with me, and we will arise and go, that we may live and not die, both we and you and also our little ones.

Atunci Iuda i-a zis tatălui său, Israel: – Trimite băiatul cu mine; vom pleca imediat, pentru ca noi, tu şi copiii noştri să trăim şi să nu murim.

9 I myself will be surety for him; from my hand you shall require him. If I do not bring him back to you and set him before you, then let me bear the blame forever.

Eu însumi voi răspunde pentru el; din mâna mea îl vei cere. Dacă nu ţi-l voi aduce înapoi şi dacă nu-l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta toată viaţa.

10 F or if we had not lingered, surely by now we would have returned this second time.”

Dacă n-am fi întârziat, cu siguranţă că ne-am fi întors de două ori până acum.

11 A nd their father Israel said to them, “If it must be so, then do this: Take some of the best fruits of the land in your vessels and carry down a present for the man—a little balm and a little honey, spices and myrrh, pistachio nuts and almonds.

Atunci, tatăl lor, Israel, le-a zis: – Dacă aşa trebuie, atunci aşa să faceţi. Luaţi cu voi câteva dintre cele mai alese produse ale ţării şi duceţi-le ca dar acelui om: puţin balsam, puţină miere, condimente, smirnă, fistic şi migdale.

12 T ake double money in your hand, and take back in your hand the money that was returned in the mouth of your sacks; perhaps it was an oversight.

Luaţi de două ori mai mult argint, pentru că trebuie să daţi înapoi argintul care a fost pus la gura sacilor voştri. Poate a fost o greşeală.

13 T ake your brother also, and arise, go back to the man.

Luaţi-l şi pe fratele vostru şi mergeţi din nou la omul acela.

14 A nd may God Almighty give you mercy before the man, that he may release your other brother and Benjamin. If I am bereaved, I am bereaved!”

Dumnezeul cel Atotputernic să vă dea milă înaintea acelui om, pentru ca el să-i trimită înapoi pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin. Cât despre mine, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, atunci lipsit să fiu.

15 S o the men took that present and Benjamin, and they took double money in their hand, and arose and went down to Egypt; and they stood before Joseph.

Oamenii au luat cu ei darul, argintul – de două ori mai mult – şi pe Beniamin, s-au dus în Egipt şi s-au prezentat înaintea lui Iosif.

16 W hen Joseph saw Benjamin with them, he said to the steward of his house, “Take these men to my home, and slaughter an animal and make ready; for these men will dine with me at noon.”

Când l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Condu-i pe aceşti oameni înăuntru, taie un animal şi pregăteşte-l, pentru că vor prânzi împreună cu mine.“

17 T hen the man did as Joseph ordered, and the man brought the men into Joseph’s house.

Administratorul a făcut aşa cum i-a poruncit Iosif şi i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif.

18 N ow the men were afraid because they were brought into Joseph’s house; and they said, “ It is because of the money, which was returned in our sacks the first time, that we are brought in, so that he may make a case against us and seize us, to take us as slaves with our donkeys.”

Lor le-a fost frică, pentru că au fost duşi în palatul lui Iosif şi şi-au zis: „Am fost aduşi înăuntru din cauza argintului care a fost pus în sacii noştri prima dată, pentru ca să ne atace, să ne biruiască, să ne înrobească şi să ne ia măgarii.“

19 W hen they drew near to the steward of Joseph’s house, they talked with him at the door of the house,

Ei s-au apropiat de administratorul gospodăriei lui Iosif şi au vorbit cu el la intrarea în palat.

20 a nd said, “O sir, we indeed came down the first time to buy food;

Ei i-au zis: – Iartă-ne, domnul nostru … noi am mai venit o dată aici să cumpărăm mâncare,

21 b ut it happened, when we came to the encampment, that we opened our sacks, and there, each man’s money was in the mouth of his sack, our money in full weight; so we have brought it back in our hand.

dar când am ajuns la locul unde am înnoptat şi ne-am deschis sacii, am găsit la gura sacilor fiecăruia tot argintul nostru. Aşa că l-am adus înapoi.

22 A nd we have brought down other money in our hands to buy food. We do not know who put our money in our sacks.”

Am mai adus cu noi şi alt argint ca să cumpărăm mâncare. Nu ştim cine ne-a pus argintul înapoi în saci.

23 B ut he said, “Peace be with you, do not be afraid. Your God and the God of your father has given you treasure in your sacks; I had your money.” Then he brought Simeon out to them.

El le-a răspuns: – Totul este în ordine, nu vă temeţi. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci; eu am primit argintul vostru. Apoi l-a adus la ei şi pe Simeon.

24 S o the man brought the men into Joseph’s house and gave them water, and they washed their feet; and he gave their donkeys feed.

Administratorul i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif şi le-a dat apă ca să-şi spele picioarele şi nutreţ pentru măgari.

25 T hen they made the present ready for Joseph’s coming at noon, for they heard that they would eat bread there.

Ei au pregătit darul pentru Iosif care urma să vină la prânz, pentru că au auzit că vor mânca acolo.

26 A nd when Joseph came home, they brought him the present which was in their hand into the house, and bowed down before him to the earth.

Când Iosif a venit acasă, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în palat şi s-au prosternat înaintea lui.

27 T hen he asked them about their well-being, and said, “ Is your father well, the old man of whom you spoke? Is he still alive?”

El i-a întrebat de sănătate şi le-a zis: – Este sănătos bătrânul vostru tată despre care mi-aţi vorbit? Mai trăieşte?

28 A nd they answered, “Your servant our father is in good health; he is still alive.” And they bowed their heads down and prostrated themselves.

Ei i-au răspuns: – Da, slujitorul tău, tatăl nostru, este sănătos! Mai trăieşte! Apoi s-au plecat şi i s-au închinat.

29 T hen he lifted his eyes and saw his brother Benjamin, his mother’s son, and said, “ Is this your younger brother of whom you spoke to me?” And he said, “God be gracious to you, my son.”

El l-a observat pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, şi a întrebat: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi-aţi vorbit?“ Apoi a adăugat: „Dumnezeu să-ţi dea har, fiule!“

30 N ow his heart yearned for his brother; so Joseph made haste and sought somewhere to weep. And he went into his chamber and wept there.

Fiind foarte emoţionat la vederea fratelui său, Iosif a ieşit în grabă şi a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră şi a plâns acolo.

31 T hen he washed his face and came out; and he restrained himself, and said, “Serve the bread.”

Apoi şi-a spălat faţa, a revenit şi, stăpânindu-se, a poruncit: „Aduceţi de mâncare!“

32 S o they set him a place by himself, and them by themselves, and the Egyptians who ate with him by themselves; because the Egyptians could not eat food with the Hebrews, for that is an abomination to the Egyptians.

Pe el l-au servit separat, pe fraţii săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că egiptenii nu puteau mânca cu evreii, aceasta fiind pentru ei o urâciune.

33 A nd they sat before him, the firstborn according to his birthright and the youngest according to his youth; and the men looked in astonishment at one another.

Fraţii săi s-au aşezat înaintea lui, în ordinea vârstei, de la întâiul născut până la cel mai tânăr şi se uitau unii la alţii cu mirare.

34 T hen he took servings to them from before him, but Benjamin’s serving was five times as much as any of theirs. So they drank and were merry with him.

Li s-a servit câte o porţie de la masa lui Iosif, dar porţia lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalţi. Ei au băut şi s-au bucurat împreună cu el.