1 A nd David numbered the people who were with him, and set captains of thousands and captains of hundreds over them.

David a numărat oştirea care se afla cu el şi a numit căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.

2 T hen David sent out one third of the people under the hand of Joab, one third under the hand of Abishai the son of Zeruiah, Joab’s brother, and one third under the hand of Ittai the Gittite. And the king said to the people, “I also will surely go out with you myself.”

A pus o treime din oştire sub comanda lui Ioab, o altă treime sub comanda lui Abişai, fiul Ţeruiei şi fratele lui Ioab, iar cealaltă treime a pus-o sub comanda ghititului Itai. Apoi le-a zis oamenilor: – Bineînţeles că voi veni şi eu cu voi.

3 B ut the people answered, “You shall not go out! For if we flee away, they will not care about us; nor if half of us die, will they care about us. But you are worth ten thousand of us now. For you are now more help to us in the city.”

– Să nu ieşi! i-au răspuns cei din oştire. Dacă noi vom fugi, duşmanilor nu le va păsa atât de mult de noi şi chiar dacă jumătate dintre noi ar muri, nici chiar atunci nu le va păsa de noi. Tu însă faci cât zece mii dintre noi. Prin urmare, ar fi mai bine să ne sprijini din cetate.

4 T hen the king said to them, “Whatever seems best to you I will do.” So the king stood beside the gate, and all the people went out by hundreds and by thousands.

– Voi face cum credeţi voi că este mai bine, le-a răspuns regele. Apoi regele a stat lângă poartă, în timp ce toată oştirea ieşea cu sutele şi miile.

5 N ow the king had commanded Joab, Abishai, and Ittai, saying, “ Deal gently for my sake with the young man Absalom.” And all the people heard when the king gave all the captains orders concerning Absalom.

Regele le-a poruncit lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: „De dragul meu, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!“ Şi întreaga oştire a auzit această poruncă, pe care regele a dat-o fiecărui conducător cu privire la Absalom.

6 S o the people went out into the field of battle against Israel. And the battle was in the woods of Ephraim.

Oştirea a ieşit în câmp ca să lupte împotriva lui Israel, iar lupta s-a dat în pădurea lui Efraim.

7 T he people of Israel were overthrown there before the servants of David, and a great slaughter of twenty thousand took place there that day.

Oştirea lui Israel a fost învinsă acolo de slujitorii lui David. A avut loc acolo un mare măcel în acea zi – douăzeci de mii de oameni au fost ucişi.

8 F or the battle there was scattered over the face of the whole countryside, and the woods devoured more people that day than the sword devoured.

Lupta s-a întins pe întreg teritoriul şi în ziua aceea, pădurea a mistuit mai mulţi oameni decât a mistuit sabia.

9 T hen Absalom met the servants of David. Absalom rode on a mule. The mule went under the thick boughs of a great terebinth tree, and his head caught in the terebinth; so he was left hanging between heaven and earth. And the mule which was under him went on.

Absalom, călare pe un catâr, s-a pomenit deodată în faţa slujitorilor lui David. Încercând să scape, a intrat cu catârul pe sub ramurile încâlcite ale unui stejar mare. Capul lui Absalom s-a prins însă între ramurile stejarului şi el a rămas astfel atârnat între cer şi pământ, în timp ce catârul său a plecat mai departe.

10 N ow a certain man saw it and told Joab, and said, “I just saw Absalom hanging in a terebinth tree!”

Unul dintre luptători a văzut acest lucru şi i-a spus lui Ioab: – L-am văzut pe Absalom, atârnând de un stejar.

11 S o Joab said to the man who told him, “You just saw him! And why did you not strike him there to the ground? I would have given you ten shekels of silver and a belt.”

– Cum? L-ai văzut? Atunci de ce nu l-ai ucis acolo, pe loc? l-a întrebat Ioab. Ţi-aş fi dat zece şecheli de argint şi o cingătoare.

12 B ut the man said to Joab, “Though I were to receive a thousand shekels of silver in my hand, I would not raise my hand against the king’s son. For in our hearing the king commanded you and Abishai and Ittai, saying, ‘Beware lest anyone touch the young man Absalom!’

– Chiar dacă aş cântări în mâna mea o mie de şecheli de argint, n-aş ridica mâna împotriva fiului regelui, i-a răspuns omul acela lui Ioab. Căci în auzul nostru v-a poruncit regele atât ţie, cât şi lui Abişai şi lui Itai, să aveţi grijă să nu i se întâmple vreun rău tânărului Absalom.

13 O therwise I would have dealt falsely against my own life. For there is nothing hidden from the king, and you yourself would have set yourself against me. ”

Dacă l-aş fi ucis mişeleşte, acest lucru n-ar fi rămas necunoscut de către rege iar tu nu mi-ai fi luat apărarea.

14 T hen Joab said, “I cannot linger with you.” And he took three spears in his hand and thrust them through Absalom’s heart, while he was still alive in the midst of the terebinth tree.

– Nu am timp de pierdut cu tine, i-a răspuns Ioab. A luat trei suliţe şi le-a înfipt în pieptul lui Absalom, în timp ce acesta era încă viu, prins între ramurile stejarului.

15 A nd ten young men who bore Joab’s armor surrounded Absalom, and struck and killed him.

Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, l-au înconjurat după aceea pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorât.

16 S o Joab blew the trumpet, and the people returned from pursuing Israel. For Joab held back the people.

Ioab a suflat apoi din corn şi oştirea s-a întors de la urmărirea israeliţilor, chemată fiind de Ioab.

17 A nd they took Absalom and cast him into a large pit in the woods, and laid a very large heap of stones over him. Then all Israel fled, everyone to his tent.

L-au luat pe Absalom, l-au aruncat în pădure, într-o groapă mare, şi au aruncat peste el un morman foarte mare de pietre. Israeliţii au fugit fiecare acasă.

18 N ow Absalom in his lifetime had taken and set up a pillar for himself, which is in the King’s Valley. For he said, “I have no son to keep my name in remembrance.” He called the pillar after his own name. And to this day it is called Absalom’s Monument. David Hears of Absalom’s Death

Pe când trăia, Absalom îşi ridicase un monument în Valea Regelui, pentru că nu avea nici un fiu care să-i poarte mai departe amintirea numelui. A dat monumentului propriul său nume şi, chiar până în ziua de astăzi, acesta se numeşte „Monumentul lui Absalom“. Vestea morţii lui Absalom

19 T hen Ahimaaz the son of Zadok said, “Let me run now and take the news to the king, how the Lord has avenged him of his enemies.”

Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, i-a zis lui Ioab: – Lasă-mă să alerg şi să-i duc regelui vestea cea bună că Domnul l-a izbăvit din mâna duşmanilor săi.

20 A nd Joab said to him, “You shall not take the news this day, for you shall take the news another day. But today you shall take no news, because the king’s son is dead.”

– Nu tu vei duce veştile astăzi! Tu vei duce altă dată veştile; astăzi însă nu vei duce tu veştile, pentru că a murit fiul regelui, i-a răspuns Ioab.

21 T hen Joab said to the Cushite, “Go, tell the king what you have seen.” So the Cushite bowed himself to Joab and ran.

Apoi i-a poruncit unui cuşit: – Du-te şi vesteşte-i regelui ce ai văzut. Cuşitul s-a închinat înaintea lui Ioab şi a luat-o la fugă.

22 A nd Ahimaaz the son of Zadok said again to Joab, “But whatever happens, please let me also run after the Cushite.” So Joab said, “Why will you run, my son, since you have no news ready?”

Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, i-a zis din nou lui Ioab: – Orice s-ar întâmpla, lasă-mă şi pe mine să alerg după cuşit. – Fiule, de ce vrei să alergi? l-a întrebat Ioab. Nu sunt nişte veşti pentru care să fii răsplătit.

23 “ But whatever happens,” he said, “let me run.” So he said to him, “Run.” Then Ahimaaz ran by way of the plain, and outran the Cushite.

– Orice s-ar întâmpla, vreau să alerg, i-a zis Ahimaaţ. – Bine, i-a spus Ioab, aleargă. Ahimaaţ a alergat pe drumul care traversează Araba şi l-a întrecut pe cuşit.

24 N ow David was sitting between the two gates. And the watchman went up to the roof over the gate, to the wall, lifted his eyes and looked, and there was a man, running alone.

În timp ce David se afla undeva între cele două porţi, străjerul s-a urcat pe acoperişul porţii, înspre zid şi, uitându-se, a zărit un om singur care alerga.

25 T hen the watchman cried out and told the king. And the king said, “If he is alone, there is news in his mouth.” And he came rapidly and drew near.

L-a strigat pe rege şi i-a spus acest lucru. Regele a zis: – Dacă este singur înseamnă că aduce veşti. Omul se apropia din ce în ce mai mult.

26 T hen the watchman saw another man running, and the watchman called to the gatekeeper and said, “There is another man, running alone!” And the king said, “He also brings news.”

La un moment dat, străjerul a zărit un alt om care alerga şi a strigat către portar: – Văd un alt om singur care aleargă. – Şi el aduce veşti, a zis regele.

27 S o the watchman said, “I think the running of the first is like the running of Ahimaaz the son of Zadok.” And the king said, “He is a good man, and comes with good news.”

– Felul de alergare al celui dintâi pare a fi cel al lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, a spus străjerul. – Înseamnă că aduce veşti bune, a zis regele, deoarece acesta este un om bun.

28 S o Ahimaaz called out and said to the king, “All is well!” Then he bowed down with his face to the earth before the king, and said, “Blessed be the Lord your God, who has delivered up the men who raised their hand against my lord the king!”

Ahimaaţ i-a strigat regelui: – Totul este bine! Apoi s-a închinat cu faţa la pământ înaintea lui şi i-a zis: – Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care i-a dat în mâinile noastre pe cei ce se răzvrătiseră împotriva stăpânului meu, regele.

29 T he king said, “Is the young man Absalom safe?” Ahimaaz answered, “When Joab sent the king’s servant and me your servant, I saw a great tumult, but I did not know what it was about. ”

– Tânărul Absalom este bine? a întrebat regele. – Slujitorul tău a văzut o mare învălmăşeală, atunci când a fost trimis de Ioab, dar nu ştie despre ce era vorba, a răspuns Ahimaaţ.

30 A nd the king said, “Turn aside and stand here.” So he turned aside and stood still.

– Aşteaptă puţin deoparte, i-a zis regele. Ahimaaţ a stat deoparte.

31 J ust then the Cushite came, and the Cushite said, “There is good news, my lord the king! For the Lord has avenged you this day of all those who rose against you.”

Îndată a sosit şi cuşitul, care a zis: – Am veşti bune pentru stăpânul meu, regele. Domnul te-a izbăvit astăzi din mâna tuturor celor ce se ridicaseră împotriva ta.

32 A nd the king said to the Cushite, “Is the young man Absalom safe?” So the Cushite answered, “May the enemies of my lord the king, and all who rise against you to do harm, be like that young man!” David’s Mourning for Absalom

– Tânărul Absalom este bine? l-a întrebat regele. – Ca acest tânăr să fie toţi duşmanii stăpânului meu, regele, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta ca să-ţi facă vreun rău, i-a răspuns cuşitul. David îl plânge pe Absalom

33 T hen the king was deeply moved, and went up to the chamber over the gate, and wept. And as he went, he said thus: “O my son Absalom—my son, my son Absalom—if only I had died in your place! O Absalom my son, my son!”

Atunci regele, cutremurându-se, s-a dus în încăperea care se afla deasupra porţii şi a început să plângă. În timp ce mergea, el spunea: „O, fiul meu Absalom! O, fiul meu, fiul meu Absalom! De ce n-am murit eu în locul tău? O, Absalom, fiul meu, fiul meu!“