1 D avid numbered the people who were with him, and set captains of thousands and captains of hundreds over them.

David a numărat oştirea care se afla cu el şi a numit căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.

2 D avid sent the people out, a third part under the hand of Joab, and a third part under the hand of Abishai the son of Zeruiah, Joab’s brother, and a third part under the hand of Ittai the Gittite. The king said to the people, “I will also surely go out with you myself.”

A pus o treime din oştire sub comanda lui Ioab, o altă treime sub comanda lui Abişai, fiul Ţeruiei şi fratele lui Ioab, iar cealaltă treime a pus-o sub comanda ghititului Itai. Apoi le-a zis oamenilor: – Bineînţeles că voi veni şi eu cu voi.

3 B ut the people said, “You shall not go out; for if we flee away, they will not care for us; neither if half of us die, will they care for us. But you are worth ten thousand of us. Therefore now it is better that you are ready to help us out of the city.”

– Să nu ieşi! i-au răspuns cei din oştire. Dacă noi vom fugi, duşmanilor nu le va păsa atât de mult de noi şi chiar dacă jumătate dintre noi ar muri, nici chiar atunci nu le va păsa de noi. Tu însă faci cât zece mii dintre noi. Prin urmare, ar fi mai bine să ne sprijini din cetate.

4 T he king said to them, “I will do what seems best to you.” The king stood beside the gate, and all the people went out by hundreds and by thousands.

– Voi face cum credeţi voi că este mai bine, le-a răspuns regele. Apoi regele a stat lângă poartă, în timp ce toată oştirea ieşea cu sutele şi miile.

5 T he king commanded Joab and Abishai and Ittai, saying, “Deal gently for my sake with the young man, even with Absalom.” All the people heard when the king commanded all the captains concerning Absalom.

Regele le-a poruncit lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: „De dragul meu, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!“ Şi întreaga oştire a auzit această poruncă, pe care regele a dat-o fiecărui conducător cu privire la Absalom.

6 S o the people went out into the field against Israel; and the battle was in the forest of Ephraim.

Oştirea a ieşit în câmp ca să lupte împotriva lui Israel, iar lupta s-a dat în pădurea lui Efraim.

7 T he people of Israel were struck there before David’s servants, and there was a great slaughter there that day of twenty thousand men.

Oştirea lui Israel a fost învinsă acolo de slujitorii lui David. A avut loc acolo un mare măcel în acea zi – douăzeci de mii de oameni au fost ucişi.

8 F or the battle was there spread over the surface of all the country, and the forest devoured more people that day than the sword devoured.

Lupta s-a întins pe întreg teritoriul şi în ziua aceea, pădurea a mistuit mai mulţi oameni decât a mistuit sabia.

9 A bsalom happened to meet David’s servants. Absalom was riding on his mule, and the mule went under the thick boughs of a great oak, and his head caught hold of the oak, and he was taken up between the sky and earth; and the mule that was under him went on.

Absalom, călare pe un catâr, s-a pomenit deodată în faţa slujitorilor lui David. Încercând să scape, a intrat cu catârul pe sub ramurile încâlcite ale unui stejar mare. Capul lui Absalom s-a prins însă între ramurile stejarului şi el a rămas astfel atârnat între cer şi pământ, în timp ce catârul său a plecat mai departe.

10 A certain man saw it, and told Joab, and said, “Behold, I saw Absalom hanging in an oak.”

Unul dintre luptători a văzut acest lucru şi i-a spus lui Ioab: – L-am văzut pe Absalom, atârnând de un stejar.

11 J oab said to the man who told him, “Behold, you saw it, and why didn’t you strike him there to the ground? I would have given you ten pieces of silver, and a sash.”

– Cum? L-ai văzut? Atunci de ce nu l-ai ucis acolo, pe loc? l-a întrebat Ioab. Ţi-aş fi dat zece şecheli de argint şi o cingătoare.

12 T he man said to Joab, “Though I should receive a thousand pieces of silver in my hand, I still wouldn’t stretch out my hand against the king’s son; for in our hearing the king commanded you and Abishai and Ittai, saying, ‘Beware that no one touch the young man Absalom.’

– Chiar dacă aş cântări în mâna mea o mie de şecheli de argint, n-aş ridica mâna împotriva fiului regelui, i-a răspuns omul acela lui Ioab. Căci în auzul nostru v-a poruncit regele atât ţie, cât şi lui Abişai şi lui Itai, să aveţi grijă să nu i se întâmple vreun rău tânărului Absalom.

13 O therwise if I had dealt falsely against his life (and there is no matter hidden from the king), then you yourself would have set yourself against me.”

Dacă l-aş fi ucis mişeleşte, acest lucru n-ar fi rămas necunoscut de către rege iar tu nu mi-ai fi luat apărarea.

14 T hen Joab said, “I’m not going to wait like this with you.” He took three darts in his hand, and thrust them through the heart of Absalom, while he was yet alive in the middle of the oak.

– Nu am timp de pierdut cu tine, i-a răspuns Ioab. A luat trei suliţe şi le-a înfipt în pieptul lui Absalom, în timp ce acesta era încă viu, prins între ramurile stejarului.

15 T en young men who bore Joab’s armor surrounded and struck Absalom, and killed him.

Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, l-au înconjurat după aceea pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorât.

16 J oab blew the trumpet, and the people returned from pursuing after Israel; for Joab held the people back.

Ioab a suflat apoi din corn şi oştirea s-a întors de la urmărirea israeliţilor, chemată fiind de Ioab.

17 T hey took Absalom and cast him into the great pit in the forest, and raised over him a very great heap of stones. Then all Israel fled, each to his own tent.

L-au luat pe Absalom, l-au aruncat în pădure, într-o groapă mare, şi au aruncat peste el un morman foarte mare de pietre. Israeliţii au fugit fiecare acasă.

18 N ow Absalom in his lifetime had taken and reared up for himself the pillar which is in the king’s valley, for he said, “I have no son to keep my name in memory.” He called the pillar after his own name. It is called Absalom’s monument, to this day.

Pe când trăia, Absalom îşi ridicase un monument în Valea Regelui, pentru că nu avea nici un fiu care să-i poarte mai departe amintirea numelui. A dat monumentului propriul său nume şi, chiar până în ziua de astăzi, acesta se numeşte „Monumentul lui Absalom“. Vestea morţii lui Absalom

19 T hen Ahimaaz the son of Zadok said, “Let me now run, and carry the king news, how Yahweh has avenged him of his enemies.”

Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, i-a zis lui Ioab: – Lasă-mă să alerg şi să-i duc regelui vestea cea bună că Domnul l-a izbăvit din mâna duşmanilor săi.

20 J oab said to him, “You must not be the bearer of news today, but you must carry news another day. But today you must carry no news, because the king’s son is dead.”

– Nu tu vei duce veştile astăzi! Tu vei duce altă dată veştile; astăzi însă nu vei duce tu veştile, pentru că a murit fiul regelui, i-a răspuns Ioab.

21 T hen Joab said to the Cushite, “Go, tell the king what you have seen!” The Cushite bowed himself to Joab, and ran.

Apoi i-a poruncit unui cuşit: – Du-te şi vesteşte-i regelui ce ai văzut. Cuşitul s-a închinat înaintea lui Ioab şi a luat-o la fugă.

22 T hen Ahimaaz the son of Zadok said yet again to Joab, “But come what may, please let me also run after the Cushite.” Joab said, “Why do you want to run, my son, since that you will have no reward for the news?”

Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, i-a zis din nou lui Ioab: – Orice s-ar întâmpla, lasă-mă şi pe mine să alerg după cuşit. – Fiule, de ce vrei să alergi? l-a întrebat Ioab. Nu sunt nişte veşti pentru care să fii răsplătit.

23 “ But come what may,” he said, “I will run.” He said to him, “Run!” Then Ahimaaz ran by the way of the Plain, and outran the Cushite.

– Orice s-ar întâmpla, vreau să alerg, i-a zis Ahimaaţ. – Bine, i-a spus Ioab, aleargă. Ahimaaţ a alergat pe drumul care traversează Araba şi l-a întrecut pe cuşit.

24 N ow David was sitting between the two gates; and the watchman went up to the roof of the gate to the wall, and lifted up his eyes, and looked, and, behold, a man running alone.

În timp ce David se afla undeva între cele două porţi, străjerul s-a urcat pe acoperişul porţii, înspre zid şi, uitându-se, a zărit un om singur care alerga.

25 T he watchman cried, and told the king. The king said, “If he is alone, there is news in his mouth.” He came closer and closer.

L-a strigat pe rege şi i-a spus acest lucru. Regele a zis: – Dacă este singur înseamnă că aduce veşti. Omul se apropia din ce în ce mai mult.

26 T he watchman saw another man running; and the watchman called to the porter, and said, “Behold, a man running alone!” The king said, “He also brings news.”

La un moment dat, străjerul a zărit un alt om care alerga şi a strigat către portar: – Văd un alt om singur care aleargă. – Şi el aduce veşti, a zis regele.

27 T he watchman said, “I think the running of the first one is like the running of Ahimaaz the son of Zadok.” The king said, “He is a good man, and comes with good news.”

– Felul de alergare al celui dintâi pare a fi cel al lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, a spus străjerul. – Înseamnă că aduce veşti bune, a zis regele, deoarece acesta este un om bun.

28 A himaaz called, and said to the king, “All is well.” He bowed himself before the king with his face to the earth, and said, “Blessed is Yahweh your God, who has delivered up the men who lifted up their hand against my lord the king!”

Ahimaaţ i-a strigat regelui: – Totul este bine! Apoi s-a închinat cu faţa la pământ înaintea lui şi i-a zis: – Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care i-a dat în mâinile noastre pe cei ce se răzvrătiseră împotriva stăpânului meu, regele.

29 T he king said, “Is it well with the young man Absalom?” Ahimaaz answered, “When Joab sent the king’s servant, even me your servant, I saw a great tumult, but I don’t know what it was.”

– Tânărul Absalom este bine? a întrebat regele. – Slujitorul tău a văzut o mare învălmăşeală, atunci când a fost trimis de Ioab, dar nu ştie despre ce era vorba, a răspuns Ahimaaţ.

30 T he king said, “Turn aside, and stand here.” He turned aside, and stood still.

– Aşteaptă puţin deoparte, i-a zis regele. Ahimaaţ a stat deoparte.

31 B ehold, the Cushite came. The Cushite said, “News for my lord the king, for Yahweh has avenged you today of all those who rose up against you.”

Îndată a sosit şi cuşitul, care a zis: – Am veşti bune pentru stăpânul meu, regele. Domnul te-a izbăvit astăzi din mâna tuturor celor ce se ridicaseră împotriva ta.

32 T he king said to the Cushite, “Is it well with the young man Absalom?” The Cushite answered, “May the enemies of my lord the king, and all who rise up against you to do you harm, be as that young man is.”

– Tânărul Absalom este bine? l-a întrebat regele. – Ca acest tânăr să fie toţi duşmanii stăpânului meu, regele, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta ca să-ţi facă vreun rău, i-a răspuns cuşitul. David îl plânge pe Absalom

33 T he king was much moved, and went up to the room over the gate, and wept. As he went, he said, “My son Absalom! My son, my son Absalom! I wish I had died for you, Absalom, my son, my son!”

Atunci regele, cutremurându-se, s-a dus în încăperea care se afla deasupra porţii şi a început să plângă. În timp ce mergea, el spunea: „O, fiul meu Absalom! O, fiul meu, fiul meu Absalom! De ce n-am murit eu în locul tău? O, Absalom, fiul meu, fiul meu!“