1 T hen David numbered the people who were with him. He set over them leaders of thousands and of hundreds.

David a numărat oştirea care se afla cu el şi a numit căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute.

2 A nd he sent the people out. One third of them was under the rule of Joab. One third was under the rule of Zeruiah’s son Abishai, Joab’s brother. And one third was under the rule of Ittai the Gittite. The king said to the people, “I myself will go out with you also.”

A pus o treime din oştire sub comanda lui Ioab, o altă treime sub comanda lui Abişai, fiul Ţeruiei şi fratele lui Ioab, iar cealaltă treime a pus-o sub comanda ghititului Itai. Apoi le-a zis oamenilor: – Bineînţeles că voi veni şi eu cu voi.

3 B ut the people said, “You should not go out. For if we run, they will not care about us. If half of us die, they will not care about us. But you are worth 10, 000 of us. So it is better that you send us help from the city.”

– Să nu ieşi! i-au răspuns cei din oştire. Dacă noi vom fugi, duşmanilor nu le va păsa atât de mult de noi şi chiar dacă jumătate dintre noi ar muri, nici chiar atunci nu le va păsa de noi. Tu însă faci cât zece mii dintre noi. Prin urmare, ar fi mai bine să ne sprijini din cetate.

4 T he king said to them, “I will do whatever you think is best.” So the king stood beside the gate, and all the people went out by hundreds and thousands.

– Voi face cum credeţi voi că este mai bine, le-a răspuns regele. Apoi regele a stat lângă poartă, în timp ce toată oştirea ieşea cu sutele şi miile.

5 T he king told Joab and Abishai and Ittai, “Be gentle toward the young man Absalom because of me.” And all the people heard him say this to all the leaders about Absalom.

Regele le-a poruncit lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: „De dragul meu, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!“ Şi întreaga oştire a auzit această poruncă, pe care regele a dat-o fiecărui conducător cu privire la Absalom.

6 T hen the people went out into the field to fight against Israel. The battle was fought among the trees of Ephraim.

Oştirea a ieşit în câmp ca să lupte împotriva lui Israel, iar lupta s-a dat în pădurea lui Efraim.

7 T he people of Israel lost the fight there to the servants of David. Twenty thousand men were killed there that day.

Oştirea lui Israel a fost învinsă acolo de slujitorii lui David. A avut loc acolo un mare măcel în acea zi – douăzeci de mii de oameni au fost ucişi.

8 T he battle was spread over the whole country. Dangers from the trees destroyed more people that day than the sword.

Lupta s-a întins pe întreg teritoriul şi în ziua aceea, pădurea a mistuit mai mulţi oameni decât a mistuit sabia.

9 A bsalom met the servants of David. He was going on his horse, and the horse went under the many branches of a large oak tree. Absalom’s hair caught in the branches of the oak. He was left hanging between heaven and earth, while the horse under him kept going.

Absalom, călare pe un catâr, s-a pomenit deodată în faţa slujitorilor lui David. Încercând să scape, a intrat cu catârul pe sub ramurile încâlcite ale unui stejar mare. Capul lui Absalom s-a prins însă între ramurile stejarului şi el a rămas astfel atârnat între cer şi pământ, în timp ce catârul său a plecat mai departe.

10 W hen a certain man saw it, he told Joab, “I saw Absalom hanging in an oak.”

Unul dintre luptători a văzut acest lucru şi i-a spus lui Ioab: – L-am văzut pe Absalom, atârnând de un stejar.

11 J oab said to the man, “You saw him! Why did you not kill him and let him fall to the ground? I would have given you ten pieces of silver and a belt.”

– Cum? L-ai văzut? Atunci de ce nu l-ai ucis acolo, pe loc? l-a întrebat Ioab. Ţi-aş fi dat zece şecheli de argint şi o cingătoare.

12 T he man said to Joab, “Even for a thousand pieces of silver in my hand, I would not go against the king’s son. For we heard the king tell you and Abishai and Ittai, ‘Keep the young man Absalom safe for me.’

– Chiar dacă aş cântări în mâna mea o mie de şecheli de argint, n-aş ridica mâna împotriva fiului regelui, i-a răspuns omul acela lui Ioab. Căci în auzul nostru v-a poruncit regele atât ţie, cât şi lui Abişai şi lui Itai, să aveţi grijă să nu i se întâmple vreun rău tânărului Absalom.

13 I f I had gone against his life, there is nothing hidden from the king. And you would not have helped me.”

Dacă l-aş fi ucis mişeleşte, acest lucru n-ar fi rămas necunoscut de către rege iar tu nu mi-ai fi luat apărarea.

14 T hen Joab said, “I will not waste time here with you.” He took three spears in his hand and threw them through Absalom’s heart while he was still alive in the oak.

– Nu am timp de pierdut cu tine, i-a răspuns Ioab. A luat trei suliţe şi le-a înfipt în pieptul lui Absalom, în timp ce acesta era încă viu, prins între ramurile stejarului.

15 A nd ten young men who carried Joab’s battle clothes gathered around and hit Absalom and killed him.

Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, l-au înconjurat după aceea pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorât.

16 T hen Joab sounded the horn, and all the people returned from going after Israel, for Joab stopped them.

Ioab a suflat apoi din corn şi oştirea s-a întors de la urmărirea israeliţilor, chemată fiind de Ioab.

17 T hey took Absalom and threw him into a deep hole among the trees, and set many stones over him. And all Israel ran away, every one to his own home.

L-au luat pe Absalom, l-au aruncat în pădure, într-o groapă mare, şi au aruncat peste el un morman foarte mare de pietre. Israeliţii au fugit fiecare acasă.

18 W hile Absalom was alive, he had set up stones in his honor in the King’s Valley. For he said, “I have no son to let my name be remembered.” So he called the stones after his own name. And they are there to have Absalom be remembered to this day. David Hears of Absalom’s Death

Pe când trăia, Absalom îşi ridicase un monument în Valea Regelui, pentru că nu avea nici un fiu care să-i poarte mai departe amintirea numelui. A dat monumentului propriul său nume şi, chiar până în ziua de astăzi, acesta se numeşte „Monumentul lui Absalom“. Vestea morţii lui Absalom

19 T hen Zadok’s son Ahimaaz said, “Let me run and bring the king news that the Lord has saved him from those who hate him.”

Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, i-a zis lui Ioab: – Lasă-mă să alerg şi să-i duc regelui vestea cea bună că Domnul l-a izbăvit din mâna duşmanilor săi.

20 B ut Joab said to him, “You must not carry news today, but another time. Today you should carry no news, because the king’s son is dead.”

– Nu tu vei duce veştile astăzi! Tu vei duce altă dată veştile; astăzi însă nu vei duce tu veştile, pentru că a murit fiul regelui, i-a răspuns Ioab.

21 T hen Joab said to the Cushite, “Go and tell the king what you have seen.” So the Cushite bowed to Joab and ran.

Apoi i-a poruncit unui cuşit: – Du-te şi vesteşte-i regelui ce ai văzut. Cuşitul s-a închinat înaintea lui Ioab şi a luat-o la fugă.

22 Z adok’s son Ahimaaz said to Joab, “Whatever happens, let me run after the Cushite.” Joab said, “Why would you run, my son? You would receive no reward for going.”

Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, i-a zis din nou lui Ioab: – Orice s-ar întâmpla, lasă-mă şi pe mine să alerg după cuşit. – Fiule, de ce vrei să alergi? l-a întrebat Ioab. Nu sunt nişte veşti pentru care să fii răsplătit.

23 B ut Ahimaaz said, “Whatever happens, I will run.” So Joab said to him, “Run.” Then Ahimaaz ran by way of the plain and passed the Cushite.

– Orice s-ar întâmpla, vreau să alerg, i-a zis Ahimaaţ. – Bine, i-a spus Ioab, aleargă. Ahimaaţ a alergat pe drumul care traversează Araba şi l-a întrecut pe cuşit.

24 D avid was sitting between the two gates. The man who kept watch went up to the roof of the gate by the wall. He looked up and saw a man running by himself.

În timp ce David se afla undeva între cele două porţi, străjerul s-a urcat pe acoperişul porţii, înspre zid şi, uitându-se, a zărit un om singur care alerga.

25 T he man who kept watch called and told the king. The king said, “If he is by himself, he has good news.” And he came nearer and nearer.

L-a strigat pe rege şi i-a spus acest lucru. Regele a zis: – Dacă este singur înseamnă că aduce veşti. Omul se apropia din ce în ce mai mult.

26 T hen the man who kept watch saw another man running. He called to the gate-keeper and said, “See, another man is running by himself.” The king said, “This one is bringing good news also.”

La un moment dat, străjerul a zărit un alt om care alerga şi a strigat către portar: – Văd un alt om singur care aleargă. – Şi el aduce veşti, a zis regele.

27 A nd the man who kept watch said, “I think the man in front runs like Ahimaaz the son of Zadok.” The king said, “He is a good man, and comes with good news.”

– Felul de alergare al celui dintâi pare a fi cel al lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, a spus străjerul. – Înseamnă că aduce veşti bune, a zis regele, deoarece acesta este un om bun.

28 A himaaz called and said to the king, “All is well.” He put his face to the ground in front of the king, and said, “Thanks be to the Lord your God. He has given up the men who raised their hands against my lord the king.”

Ahimaaţ i-a strigat regelui: – Totul este bine! Apoi s-a închinat cu faţa la pământ înaintea lui şi i-a zis: – Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care i-a dat în mâinile noastre pe cei ce se răzvrătiseră împotriva stăpânului meu, regele.

29 T he king said, “Is it well with the young man Absalom?” And Ahimaaz answered, “When Joab sent the king’s servant, your servant, I heard noise and saw much fighting. But I did not know what it was.”

– Tânărul Absalom este bine? a întrebat regele. – Slujitorul tău a văzut o mare învălmăşeală, atunci când a fost trimis de Ioab, dar nu ştie despre ce era vorba, a răspuns Ahimaaţ.

30 T hen the king said, “Turn aside and stand here.” So he turned aside and stood still.

– Aşteaptă puţin deoparte, i-a zis regele. Ahimaaţ a stat deoparte.

31 T hen the Cushite came and said, “Let my lord the king receive good news. For the Lord has saved you today from all those who came against you.”

Îndată a sosit şi cuşitul, care a zis: – Am veşti bune pentru stăpânul meu, regele. Domnul te-a izbăvit astăzi din mâna tuturor celor ce se ridicaseră împotriva ta.

32 T he king said to the Cushite, “Is it well with the young man Absalom?” And the Cushite answered, “May those who hate my lord the king, all those who come to do bad things against you, be as that young man!”

– Tânărul Absalom este bine? l-a întrebat regele. – Ca acest tânăr să fie toţi duşmanii stăpânului meu, regele, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta ca să-ţi facă vreun rău, i-a răspuns cuşitul. David îl plânge pe Absalom

33 T he king filled with much sorrow. He went up to the room above the gate and cried. As he walked he said, “O my son Absalom, my son, my son Absalom! If only I had died instead of you, O Absalom, my son, my son!”

Atunci regele, cutremurându-se, s-a dus în încăperea care se afla deasupra porţii şi a început să plângă. În timp ce mergea, el spunea: „O, fiul meu Absalom! O, fiul meu, fiul meu Absalom! De ce n-am murit eu în locul tău? O, Absalom, fiul meu, fiul meu!“