1 O n that day they read from the book of Moses in the hearing of the people. And there was found written in it that no Ammonite or Moabite should ever gather together to worship with the people of God.

În ziua aceea s-a citit în auzul poporului din Cartea lui Moise şi s-a găsit scris în ea că amonitului şi moabitului le este interzisă pe veci intrarea în adunarea lui Dumnezeu,

2 I t was because they did not meet the sons of Israel with food and water, but paid Balaam to curse them. Yet our God turned the curse into good.

deoarece nu i-au întâmpinat pe israeliţi cu pâine şi cu apă, ci l-au tocmit pe Balaam împotriva lor, ca să-i blesteme. Cu toate acestea, Dumnezeu a schimbat blestemul în binecuvântare.

3 W hen the people heard the Law, they kept out all those of other nations from Israel.

Când au auzit ce spune Legea, i-au separat de ceilalţi pe toţi cei din Israel cu descendenţă amestecată. Reforma morală aprofundată

4 B efore this, Eliashib the religious leader, who watched over the store-rooms of the house of our God, being close to Tobiah,

Înainte de aceasta, preotul Eliaşib, care era responsabil cu cămările din Templul lui Dumnezeu şi rudă cu Tobia,

5 m ade a room for him. They had before used the room to store the grain gifts, special perfume, dishes, and the tenth part of grain, wine and oil to be given to the Levites, the singers and the gate-keepers, and the gifts for the religious leaders.

îi pregătise acestuia o încăpere mare, chiar acolo unde se obişnuia mai demult să se pună darurile de bunăvoie, tămâia, vasele, zeciuiala din grâne, din must şi din ulei care era rânduită leviţilor, cântăreţilor şi portarilor, precum şi contribuţia pentru preoţi.

6 B ut during all this time I was not in Jerusalem. For in the thirty-second year of Artaxerxes king of Babylon, I had gone to the king. Then after some time, I asked the king to let me go,

Eu nu eram la Ierusalim când se întâmplau toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci şi doilea an de domnie al lui Artaxerxes, împăratul Babilonului. După o vreme i-am cerut împăratului învoire

7 a nd came to Jerusalem. I learned about the sinful thing Eliashib had done for Tobiah, by giving a room for him in the house of God.

şi m-am întors la Ierusalim. Am descoperit atunci răul pe care-l făcuse Eliaşib, pregătindu-i lui Tobia o încăpere în curţile Templului lui Dumnezeu.

8 I was very angry, and threw all the things of Tobiah’s house out of the room.

M-am supărat foarte tare şi am aruncat afară din încăpere toate lucrurile lui Tobia.

9 T hen I said that the rooms must be made clean, and put back the things of the house of God with the grain gifts and the special perfume.

Am dat porunci să se cureţe încăperile şi am pus iarăşi acolo vasele de slujbă ale Templului lui Dumnezeu, darurile de bunăvoie şi tămâia.

10 I also learned that what was to be given to the Levites had not been given. So the Levites and the singers who did the work had gone back to their own fields.

Am mai aflat că nu s-au mai dat părţile rânduite pentru leviţi, astfel încât leviţii şi cântăreţii care se ocupau de slujbă s-au întors fiecare la moşia lui.

11 S o I spoke sharp words to the leaders and said, “Why is the house of God no longer cared for?” Then I gathered them together and returned them to their duties.

I-am mustrat pe dregători, zicându-le: „De ce aţi părăsit Templul lui Dumnezeu?“ Apoi i-am adunat pe leviţi şi pe cântăreţi şi i-am pus din nou în slujbele lor.

12 A ll the people of Judah then brought the tenth part of the grain, wine and oil into the store-houses.

Toţi cei din Iuda au început iarăşi să-şi aducă în magazii zeciuiala din grâne, din must şi din ulei.

13 I had Shelemiah the religious leader, Zadok the writer, and Pedaiah of the Levites, watch over the store-houses. With them was Hanan the son of Zaccur, the son of Mattaniah. For they were trusted, and it was their duty to give the needed things to their brothers.

I-am numit responsabili peste magazii pe preotul Şelemia, pe scribul Ţadok, pe levitul Pedaia, iar pe Zacur, fiul lui Matania, l-am pus ca ajutor al lor, căci ei erau recunoscuţi ca fiind oameni de încredere. Ei urmau să împartă rudelor lor bunurile din magazii.

14 R emember me for this, O my God. Do not forget my good works which I have done for the house of my God and His worship.

„Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, şi nu-mi uita faptele pe care le-am făcut pentru Templul lui Dumnezeu şi pentru rânduielile de acolo!“

15 I n those days I saw in Judah some who were crushing grapes to make wine on the Day of Rest. I saw them bringing in bags of grain and loading them on donkeys, as well as wine, grapes, figs, and all kinds of loads. And they brought them into Jerusalem on the Day of Rest. So I spoke sharp words to them on the day they sold food.

Tot în zilele acelea am văzut pe unii din Iuda călcând în teasc în ziua de Sabat şi pe alţii aducând snopi sau încărcând pe măgari burdufuri de vin, struguri, smochine şi tot felul de poveri, pentru a le aduce la Ierusalim în ziua de Sabat şi i-am mustrat chiar în ziua în care îşi vindeau mărfurile.

16 M en of Tyre were living there who brought in fish and all kinds of things to sell. They sold them to the people of Judah on the Day of Rest, even in Jerusalem.

Mai erau şi nişte tirieni care locuiau acolo şi care aduseseră peşte şi tot felul de mărfuri. Ei le vindeau la Ierusalim celor din Iuda, tot în ziua de Sabat.

17 T hen I spoke sharp words to the leaders of Judah, saying, “What is this sinful thing you are doing by not keeping the Day of Rest holy?

I-am mustrat pe nobilii lui Iuda, zicându-le: „Ce înseamnă această faptă rea pe care o faceţi, pângărind ziua de Sabat?

18 D id not your fathers do the same, so that our God brought all this trouble to us and to this city? Yet you are bringing more anger to Israel by not keeping the Day of Rest holy.”

Oare nu aşa au făcut şi strămoşii voştri, de a adus Dumnezeul nostru asupra noastră şi asupra cetăţii acesteia tot acest necaz? Pângărind Sabatul nu faceţi decât să aduceţi mai multă mânie împotriva lui Israel!“

19 J ust as it became dark at the gates of Jerusalem before the Day of Rest, I had them shut the doors. And I would not let them be opened until after the Day of Rest. Then I had some of my servants watch the gates, that no load should come in on the Day of Rest.

Apoi am poruncit ca, atunci când umbra cade asupra porţilor Ierusalimului, înainte de a începe Sabatul, să se închidă porţile. Am mai dat poruncă să nu se deschidă până după Sabat. Am pus la porţi pe unii dintre slujitorii mei, ca să nu permită intrarea poverilor în cetate în timpul zilei de Sabat.

20 O nce or twice the traders and sellers stayed the night outside Jerusalem.

Negustorii şi vânzătorii de tot felul de mărfuri au înnoptat însă în afara Ierusalimului o dată, chiar de două ori.

21 T hen I spoke sharp words to them, saying, “Why do you stay the night in front of the wall? If you do so again, I will send men out to make you leave.” From that time on they did not come on the Day of Rest.

I-am mustrat zicându-le: „De ce aţi înnoptat lângă zid? Dacă mai faceţi aşa, voi pune mâna pe voi!“ Şi de atunci nu au mai venit în ziua de Sabat.

22 T hen I told the Levites to make themselves free from sin and come and watch the gates to keep the Day of Rest holy. Remember me for this also, O my God. Be good to me because of Your great loving-kindness.

Am poruncit leviţilor care se sfinţiseră să preia sarcina păzirii porţilor, să sfinţească ziua de Sabat. „Pentru toate acestea, adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, şi îndură-te de mine, după marea Ta îndurare!“

23 I n those days I saw that the Jews had married women from Ashdod, Ammon, and Moab.

Tot pe atunci am mai văzut că unii iudei se căsătoriseră cu femei aşdodite, amonite şi moabite.

24 H alf of their children spoke the language of Ashdod. They could not speak the language of Judah, but the language of their own people.

Jumătate din fiii lor vorbeau limba aşdodită şi nu ştiau să vorbească iudaica, ci doar limba unui popor sau altul.

25 S o I fought with them and cursed them and beat some of them and pulled out their hair. And I made them promise in the name of God, saying, “You must not give your daughters to their sons, or take their daughters for your sons or for yourselves.

I-am mustrat, i-am blestemat, i-am pălmuit chiar pe unii dintre bărbaţi şi le-am smuls părul. I-am pus să jure pe Dumnezeu astfel: „Nu ne vom mărita fiicele cu fiii popoarelor şi nu ne vom căsători nici fiii, nici chiar noi înşine, cu fiicele lor!“

26 D id not King Solomon of Israel sin because of these women? Yet among the many nations there was no king like him. He was loved by his God, and God made him king over all Israel. But the women from other nations caused even him to sin.

Apoi le-am spus: „Oare nu în felul acesta a păcătuit Solomon, regele lui Israel? Nu era nici un alt rege ca el între toate neamurile şi era iubit de Dumnezeu. Dumnezeu îl pusese rege peste tot Israelul, însă cu toate acestea şi pe el l-au atras în păcat femeile străine.

27 S hould we hear now that you also are sinning in the same way by not being faithful to our God, by marrying women from other nations?”

Şi acum trebuie să mai auzim şi despre voi că săvârşiţi acest mare rău şi că păcătuiţi împotriva Dumnezeului nostru, căsătorindu-vă cu femei străine?“

28 E ven one of the sons of Joiada, the son of Eliashib the religious leader, was a son-in-law of Sanballat the Horonite. So I drove him away from me.

Unul dintre urmaşii lui Ioiada, fiul marelui preot Eliaşib, era ginerele horonitului Sanbalat. Prin urmare, l-am izgonit de la mine.

29 R emember them, O my God, because they have brought sin to the religious leaders and to the agreement of the religious leaders and the Levites.

„Adu-Ţi aminte de ei, Dumnezeul meu, pentru faptul că au întinat preoţia şi legământul preoţilor şi al leviţilor!“

30 S o I made them free from the sin of other nations. I gave the religious leaders and the Levites their duties, each in his work.

I-am curăţit pe preoţi şi pe leviţi de orice străin şi i-am aşezat la datoriile lor, pe fiecare în slujba lui.

31 A nd I saw to it that wood would be brought at the right times, and also the first-fruits. O my God, remember me for good.

Am mai făcut rânduială atât cu privire la lemnele aduse ca dar, la vremuri hotărâte, cât şi cu privire la primele roade. „Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine!“