1 W e sat down and cried by the rivers of Babylon when we remembered Zion.

Pe malurile râurilor Babilonului, stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion.

2 T here upon the trees we put our harps.

Ne atârnaserăm lirele în sălciile din ţinutul acela,

3 F or those who held us there made us sing. And those who made it hard for us asked for joy. They said, “Sing us one of the songs of Zion.”

căci acolo, cei ce ne-au înrobit ne cereau cântece, asupritorii noştri ne cereau bucurie: „Cântaţi-ne din cântecele Sionului!“

4 H ow can we sing the song of the Lord in a strange land?

Cum să cântăm noi cântecele Domnului pe un pământ străin?

5 I f I forget you, O Jerusalem, may my right hand forget what it is able to do.

Ierusalime, dacă te voi uita, să-şi uite şi dreapta mea destoinicia!

6 M ay my tongue hold to the roof of my mouth if I do not remember you, if I do not honor Jerusalem above my highest joy.

Limba mea să se lipească de cerul gurii mele dacă nu îmi voi aminti de tine şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

7 O Lord, remember what the sons of Edom did on the day Jerusalem fell. “Knock it down,” they said, “Knock it down to the ground.”

Doamne, adu-Ţi aminte de edomiţii care, la căderea Ierusalimului, ziceau: „Radeţi! Radeţi tot până la temelie!“

8 O daughter of Babylon, you who will be destroyed, how honored will be the one who pays you back for what you have done to us!

Fiică a Babilonului, sortită pustiirii! Ferice de acela care-ţi va răsplăti ceea ce tu ne-ai făcut!

9 H ow honored will be the one who catches your children and throws them against the rock!

Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!