1 S ur les bords des fleuves de Babylone, Nous étions assis et nous pleurions, en nous souvenant de Sion.

Pe malurile râurilor Babilonului, stăteam jos şi plângeam amintindu-ne de Sion.

2 A ux saules de la contrée Nous avions suspendu nos harpes.

Ne atârnaserăm lirele în sălciile din ţinutul acela,

3 L à, nos vainqueurs nous demandaient des chants, Et nos oppresseurs de la joie: Chantez-vous quelques-uns des cantiques de Sion!

căci acolo, cei ce ne-au înrobit ne cereau cântece, asupritorii noştri ne cereau bucurie: „Cântaţi-ne din cântecele Sionului!“

4 C omment chanterions-nous les cantiques de l'Éternel Sur une terre étrangère?

Cum să cântăm noi cântecele Domnului pe un pământ străin?

5 S i je t'oublie, Jérusalem, Que ma droite m'oublie!

Ierusalime, dacă te voi uita, să-şi uite şi dreapta mea destoinicia!

6 Q ue ma langue s'attache à mon palais, Si je ne me souviens de toi, Si je ne fais de Jérusalem Le principal sujet de ma joie!

Limba mea să se lipească de cerul gurii mele dacă nu îmi voi aminti de tine şi dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!

7 É ternel, souviens-toi des enfants d'Édom, Qui, dans la journée de Jérusalem, Disaient: Rasez, rasez Jusqu'à ses fondements!

Doamne, adu-Ţi aminte de edomiţii care, la căderea Ierusalimului, ziceau: „Radeţi! Radeţi tot până la temelie!“

8 F ille de Babylone, la dévastée, Heureux qui te rend la pareille, Le mal que tu nous as fait!

Fiică a Babilonului, sortită pustiirii! Ferice de acela care-ţi va răsplăti ceea ce tu ne-ai făcut!

9 H eureux qui saisit tes enfants, Et les écrase sur le roc!

Ferice de cel ce-i va apuca pe copiii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!