1 ( 39: 4) Sais-tu quand les chèvres sauvages font leurs petits? Observes-tu les biches quand elles mettent bas?

Ştii tu când nasc caprele de munte? Vezi tu când zămislesc cerboaicele?

2 ( 39: 5) Comptes-tu les mois pendant lesquels elles portent, Et connais-tu l'époque où elles enfantent?

Numeri tu lunile în care sunt însărcinate, ştii tu vremea când trebuie să nască?

3 ( 39: 6) Elles se courbent, laissent échapper leur progéniture, Et sont délivrées de leurs douleurs.

Ele se pleacă şi-şi fată puii şi durerile lor se sfârşesc.

4 ( 39: 7) Leurs petits prennent de la vigueur et grandissent en plein air, Ils s'éloignent et ne reviennent plus auprès d'elles.

Puii lor se întăresc şi cresc în sălbăticie; se duc şi nu se mai întorc la ele.

5 ( 39: 8) Qui met en liberté l'âne sauvage, Et l'affranchit de tout lien?

Cine a lăsat liber măgarul sălbatic? Cine i-a desfăcut legăturile?

6 ( 39: 9) J'ai fait du désert son habitation, De la terre salée sa demeure.

I-am dat pustia drept casă, ţinutul sărat drept locuinţă.

7 ( 39: 10) Il se rit du tumulte des villes, Il n'entend pas les cris d'un maître.

Râde de zarva din cetate; nu aude glasul celui ce mână.

8 ( 39: 11) Il parcourt les montagnes pour trouver sa pâture, Il est à la recherche de tout ce qui est vert.

Străbate munţii pentru păşune şi caută tot ce este verde.

9 ( 39: 12) Le buffle veut-il être à ton service? Passe-t-il la nuit vers ta crèche?

Vrea bivolul sălbatic să te slujească? Stă el noaptea la ieslea ta?

10 ( 39: 13) L'attaches-tu par une corde pour qu'il trace un sillon? Va-t-il après toi briser les mottes des vallées?

Îl poţi lega cu funii ca să tragă la brazdă, va grăpa el bulgării din văi pentru tine?

11 ( 39: 14) Te reposes-tu sur lui, parce que sa force est grande? Lui abandonnes-tu le soin de tes travaux?

Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare, vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?

12 ( 39: 15) Te fies-tu à lui pour la rentrée de ta récolte? Est-ce lui qui doit l'amasser dans ton aire?

Crezi tu că se va reîntoarce şi că-ţi va strânge el grâul în aria ta?

13 ( 39: 16) L'aile de l'autruche se déploie joyeuse; On dirait l'aile, le plumage de la cigogne.

Aripile struţului bat cu bucurie, deşi nu se compară cu aripile şi penele berzei.

14 ( 39: 17) Mais l'autruche abandonne ses oeufs à la terre, Et les fait chauffer sur la poussière;

El îşi lasă ouăle în pământ, le lasă să se încălzească în nisip,

15 ( 39: 18) Elle oublie que le pied peut les écraser, Qu'une bête des champs peut les fouler.

uitând că piciorul cuiva le poate sparge şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare.

16 ( 39: 19) Elle est dure envers ses petits comme s'ils n'étaient point à elle; Elle ne s'inquiète pas de l'inutilité de son enfantement.

Se poartă aspru cu puii lui, ca şi cum n-ar fi ai lui, nu-i pasă că truda lui poate fi în zadar,

17 ( 39: 20) Car Dieu lui a refusé la sagesse, Il ne lui a pas donné l'intelligence en partage.

pentru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune, nici nu i-a făcut parte de pricepere.

18 ( 39: 21) Quand elle se lève et prend sa course, Elle se rit du cheval et de son cavalier.

Când se ridică şi fuge, râde de cal şi de călăreţul lui.

19 ( 39: 22) Est-ce toi qui donnes la vigueur au cheval, Et qui revêts son cou d'une crinière flottante?

Îi dai tu calului putere? Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?

20 ( 39: 23) Le fais-tu bondir comme la sauterelle? Son fier hennissement répand la terreur.

Îl faci tu să sară ca o lăcustă şi să răspândească groază cu nechezatul lui măreţ?

21 ( 39: 24) Il creuse le sol et se réjouit de sa force, Il s'élance au-devant des armes;

Mândru de puterea lui, el scurmă valea şi se aruncă asupra celor înarmaţi.

22 ( 39: 25) Il se rit de la crainte, il n'a pas peur, Il ne recule pas en face de l'épée.

Râde în faţa fricii, nu se teme de nimic; nu se dă înapoi dinaintea sabiei.

23 ( 39: 26) Sur lui retentit le carquois, Brillent la lance et le javelot.

Tolba cu săgeţi zăngăne pe el, lancea şi suliţa strălucesc.

24 ( 39: 27) Bouillonnant d'ardeur, il dévore la terre, Il ne peut se contenir au bruit de la trompette.

Fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când sună trâmbiţa.

25 ( 39: 28) Quand la trompette sonne, il dit: En avant! Et de loin il flaire la bataille, La voix tonnante des chefs et les cris de guerre.

La sunetul trâmbiţei el nechează. De departe adulmecă bătălia, tunetul comandanţilor şi strigătul de luptă.

26 ( 39: 29) Est-ce par ton intelligence que l'épervier prend son vol, Et qu'il étend ses ailes vers le midi?

Prin înţelepciunea ta zboară şoimul şi îşi întinde aripile spre sud?

27 ( 39: 30) Est-ce par ton ordre que l'aigle s'élève, Et qu'il place son nid sur les hauteurs?

La porunca ta se înalţă vulturul şi îşi face cuibul pe înălţimi?

28 ( 39: 31) C'est dans les rochers qu'il habite, qu'il a sa demeure, Sur la cime des rochers, sur le sommet des monts.

El are casa pe stâncă, acolo îşi are locuinţa, pe vârful stâncilor şi pe întărituri.

29 ( 39: 32) De là il épie sa proie, Il plonge au loin les regards.

De acolo caută prada, ochii lui o văd din depărtări.

30 ( 39: 33) Ses petits boivent le sang; Et là où sont des cadavres, l'aigle se trouve.

Puii lui îi beau sângele; unde sunt stârvuri, acolo e şi el.“