1 ¿ Sabes tú el tiempo en que paren las cabras monteses? ¿O miraste tú las ciervas cuando están pariendo?

Ştii tu când nasc caprele de munte? Vezi tu când zămislesc cerboaicele?

2 ¿ Contaste tú los meses de su preñez, Y sabes el tiempo cuando han de parir?

Numeri tu lunile în care sunt însărcinate, ştii tu vremea când trebuie să nască?

3 E ncórvanse, hacen salir sus hijos, Pasan sus dolores.

Ele se pleacă şi-şi fată puii şi durerile lor se sfârşesc.

4 S us hijos están sanos, crecen con el pasto: Salen y no vuelven á ellas.

Puii lor se întăresc şi cresc în sălbăticie; se duc şi nu se mai întorc la ele.

5 ¿ Quién echó libre al asno montés, y quién soltó sus ataduras?

Cine a lăsat liber măgarul sălbatic? Cine i-a desfăcut legăturile?

6 A l cual yo puse casa en la soledad, Y sus moradas en lugares estériles.

I-am dat pustia drept casă, ţinutul sărat drept locuinţă.

7 B úrlase de la multitud de la ciudad: No oye las voces del arriero.

Râde de zarva din cetate; nu aude glasul celui ce mână.

8 L o oculto de los montes es su pasto, Y anda buscando todo lo que está verde.

Străbate munţii pentru păşune şi caută tot ce este verde.

9 ¿ Querrá el unicornio servirte á ti, Ni quedar á tu pesebre?

Vrea bivolul sălbatic să te slujească? Stă el noaptea la ieslea ta?

10 ¿ Atarás tú al unicornio con su coyunda para el surco? ¿Labrará los valles en pos de ti?

Îl poţi lega cu funii ca să tragă la brazdă, va grăpa el bulgării din văi pentru tine?

11 ¿ Confiarás tú en él, por ser grande su fortaleza, Y le fiarás tu labor?

Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare, vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?

12 ¿ Fiarás de él que te tornará tu simiente, Y que la allegará en tu era?

Crezi tu că se va reîntoarce şi că-ţi va strânge el grâul în aria ta?

13 ¿ Diste tú hermosas alas al pavo real, O alas y plumas al avestruz?

Aripile struţului bat cu bucurie, deşi nu se compară cu aripile şi penele berzei.

14 E l cual desampara en la tierra sus huevos, Y sobre el polvo los calienta,

El îşi lasă ouăle în pământ, le lasă să se încălzească în nisip,

15 Y olvídase de que los pisará el pie, Y que los quebrará bestia del campo.

uitând că piciorul cuiva le poate sparge şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare.

16 E ndurécese para con sus hijos, como si no fuesen suyos, No temiendo que su trabajo haya sido en vano:

Se poartă aspru cu puii lui, ca şi cum n-ar fi ai lui, nu-i pasă că truda lui poate fi în zadar,

17 P orque le privó Dios de sabiduría, Y no le dió inteligencia.

pentru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune, nici nu i-a făcut parte de pricepere.

18 L uego que se levanta en alto, Búrlase del caballo y de su jinete.

Când se ridică şi fuge, râde de cal şi de călăreţul lui.

19 ¿ Diste tú al caballo la fortaleza? ¿Vestiste tú su cerviz de relincho?

Îi dai tu calului putere? Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?

20 ¿ Le intimidarás tú como á alguna langosta? El resoplido de su nariz es formidable:

Îl faci tu să sară ca o lăcustă şi să răspândească groază cu nechezatul lui măreţ?

21 E scarba la tierra, alégrase en su fuerza, Sale al encuentro de las armas:

Mândru de puterea lui, el scurmă valea şi se aruncă asupra celor înarmaţi.

22 H ace burla del espanto, y no teme, Ni vuelve el rostro delante de la espada.

Râde în faţa fricii, nu se teme de nimic; nu se dă înapoi dinaintea sabiei.

23 C ontra él suena la aljaba, El hierro de la lanza y de la pica:

Tolba cu săgeţi zăngăne pe el, lancea şi suliţa strălucesc.

24 Y él con ímpetu y furor escarba la tierra, Sin importarle el sonido de la bocina;

Fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când sună trâmbiţa.

25 A ntes como que dice entre los clarines: ­Ea! Y desde lejos huele la batalla, el grito de los capitanes, y la vocería.

La sunetul trâmbiţei el nechează. De departe adulmecă bătălia, tunetul comandanţilor şi strigătul de luptă.

26 ¿ Vuela el gavilán por tu industria, Y extiende hacia el mediodía sus alas?

Prin înţelepciunea ta zboară şoimul şi îşi întinde aripile spre sud?

27 ¿ Se remonta el águila por tu mandamiento, Y pone en alto su nido?

La porunca ta se înalţă vulturul şi îşi face cuibul pe înălţimi?

28 E lla habita y está en la piedra, En la cumbre del peñasco y de la roca.

El are casa pe stâncă, acolo îşi are locuinţa, pe vârful stâncilor şi pe întărituri.

29 D esde allí acecha la comida: Sus ojos observan de muy lejos.

De acolo caută prada, ochii lui o văd din depărtări.

30 S us pollos chupan la sangre: Y donde hubiere cadáveres, allí está.

Puii lui îi beau sângele; unde sunt stârvuri, acolo e şi el.“