1 H ERMANOS míos, no tengáis la fe de nuestro Señor Jesucristo glorioso en acepción de personas.

Fraţii mei, să nu aveţi o atitudine părtinitoare în credinţa voastră în Domnul nostru slăvit Isus Cristos!

2 P orque si en vuestra congregación entra un hombre con anillo de oro, y de preciosa ropa, y también entra un pobre con vestidura vil,

Căci dacă intră în adunarea voastră un om care poartă un inel de aur şi o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac, îmbrăcat într-o haină murdară,

3 Y tuviereis respeto al que trae la vestidura preciosa, y le dijereis: Siéntate tú aquí en buen lugar: y dijereis al pobre: Estáte tú allí en pie; ó siéntate aquí debajo de mi estrado:

iar voi îi daţi atenţie celui ce poartă haina strălucitoare şi-i spuneţi: „Ia loc aici, te rog!“, pe când celui sărac îi spuneţi: „Stai acolo!“ sau „Stai la picioarele mele!“,

4 ¿ No juzguáis en vosotros mismos, y venís á ser jueces de pensamientos malos?

oare nu faceţi voi deosebire între voi şi nu deveniţi astfel judecători cu gânduri rele?

5 H ermanos míos amados, oid: ¿No ha elegido Dios los pobres de este mundo, ricos en fe, y herederos del reino que ha prometido á los que le aman?

Ascultaţi, fraţii mei preaiubiţi! Nu i-a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care le-a promis-o celor ce-L iubesc?

6 M as vosotros habéis afrentado al pobre. ¿No os oprimen los ricos, y no son ellos los mismos que os arrastran á los juzgados?

Însă voi l-aţi înjosit pe cel sărac! Oare nu cei bogaţi vă asupresc şi vă târăsc prin tribunale?

7 ¿ No blasfeman ellos el buen nombre que fué invocado sobre vosotros?

Oare nu ei defăimează Numele bun care este chemat peste voi?

8 S i en verdad cumplís vosotros la ley real, conforme á la Escritura: Amarás á tu prójimo como á ti mismo, bien hacéis:

Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit cu Scriptura: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“, bine faceţi.

9 M as si hacéis acepción de personas, cometéis pecado, y sois reconvenidos de la ley como transgresores.

Dar dacă daţi dovadă de părtinire, săvârşiţi un păcat şi sunteţi condamnaţi de Lege ca unii care încălcaţi Legea.

10 P orque cualquiera que hubiere guardado toda la ley, y ofendiere en un punto, es hecho culpado de todos.

Căci oricine păzeşte întreaga Lege, dar încalcă o singură poruncă, se face vinovat de toate.

11 P orque el que dijo: No cometerás adulterio, también ha dicho: No matarás. Ahora bien, si no hubieres matado, ya eres hecho transgresor de la ley.

Căci Cel Ce a spus: „Să nu comiţi adulter!“ a spus şi: „Să nu ucizi!“. Aşadar, dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea!

12 A sí hablad, y así obrad, como los que habéis de ser juzgados por la ley de libertad.

Vorbiţi şi purtaţi-vă ca unii care urmează să fie judecaţi de legea libertăţii.

13 P orque juicio sin misericordia será hecho con aquel que no hiciere misericordia: y la misericordia se gloría contra el juicio.

Căci judecata va fi fără milă faţă de cel ce n-a arătat milă. Mila triumfă asupra judecăţii. Credinţa şi fapta

14 H ermanos míos, ¿qué aprovechará si alguno dice que tiene fe, y no tiene obras? ¿Podrá la fe salvarle?

Fraţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască?

15 Y si el hermano ó la hermana están desnudos, y tienen necesidad del mantenimiento de cada día,

Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică,

16 Y alguno de vosotros les dice: Id en paz, calentaos y hartaos; pero no les diereis las cosas que son necesarias para el cuerpo: ¿qué aprovechará?

iar unul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos?

17 A sí también la fe, si no tuviere obras, es muerta en sí misma.

Tot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi.

18 P ero alguno dirá: Tú tienes fe, y yo tengo obras: muéstrame tu fe sin tus obras, y yo te mostraré mi fe por mis obras.

Dar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele!

19 T ú crees que Dios es uno; bien haces: también los demonios creen, y tiemblan.

Tu crezi că Dumnezeu este Unul ? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară!

20 ¿ Mas quieres saber, hombre vano, que la fe sin obras es muerta?

Of, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică ?

21 ¿ No fué justificado por las obras Abraham nuestro padre, cuando ofreció á su hijo Isaac sobre el altar?

Avraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar?

22 ¿ No ves que la fe obró con sus obras, y que la fe fué perfecta por las obras?

Vezi deci că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui, şi credinţa a fost făcută desăvârşită prin fapte.

23 Y fué cumplida la Escritura que dice: Abraham creyó á Dios, y le fué imputado á justicia, y fué llamado amigo de Dios.

Astfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate“; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“.

24 V osotros veis, pues, que el hombre es justificado por las obras, y no solamente por la fe.

Vedeţi aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.

25 A simismo también Rahab la ramera, ¿no fué justificada por obras, cuando recibió los mensajeros, y los echó fuera por otro camino?

În acelaşi fel şi prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptăţită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri şi i-a trimis apoi pe un alt drum?

26 P orque como el cuerpo sin espíritu está muerto, así también la fe sin obras es muerta.

Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă.