1 Y RESPONDIO Job y dijo:

Iov a răspuns:

2 O h si pesasen al justo mi queja y mi tormento, Y se alzasen igualmente en balanza!

„O! dacă mi s-ar putea cântări durerea şi dacă mi-ar fi pusă în cumpănă nenorocirea!

3 P orque pesaría aquél más que la arena del mar: Y por tanto mis palabras son cortadas.

Ar fi mai grele decât nisipul mării; de aceea mi-au fost atât de nesăbuite cuvintele.

4 P orque las saetas del Todopoderoso están en mí, Cuyo veneno bebe mi espíritu; Y terrores de Dios me combaten.

Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, iar sufletul meu le bea otrava. Groaza lui Dumnezeu vine ca o oaste asupra mea.

5 ¿ Acaso gime el asno montés junto á la hierba? ¿Muge el buey junto á su pasto?

Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă sau mugeşte boul când are nutreţ?

6 ¿ Comeráse lo desabrido sin sal? ¿O habrá gusto en la clara del huevo?

Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust? Are vreun gust albuşul de ou?

7 L as cosas que mi alma no quería tocar, Por los dolores son mi comida.

Nu mă ating de aşa ceva, căci o aşa mâncare mă îmbolnăveşte.

8 Q uién me diera que viniese mi petición, Y que Dios me otorgase lo que espero;

O! de-aş putea avea ceea ce vreau şi dacă Dumnezeu mi-ar împlini dorinţa:

9 Y que pluguiera á Dios quebrantarme; Que soltara su mano, y me deshiciera!

de-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să-Şi întindă mâna şi să mă nimicească!

10 Y sería aún mi consuelo, Si me asaltase con dolor sin dar más tregua, Que yo no he escondido las palabras del Santo.

Atunci mi-ar rămâne măcar această mângâiere şi această bucurie în durerea care nu se mai termină: că n-am încălcat niciodată cuvintele Celui Sfânt.

11 ¿ Cuál es mi fortaleza para esperar aún? ¿Y cuál mi fin para dilatar mi vida?

Ce putere mai am ca să mai sper? Care mi-e sfârşitul ca să mai am răbdare?

12 ¿ Es mi fortaleza la de las piedras? ¿O mi carne, es de acero?

Am eu puterea pietrei? Este oare de bronz carnea mea?

13 ¿ No me ayudo cuanto puedo, Y el poder me falta del todo?

Cu adevărat, nu-mi pot fi de nici un ajutor! Orice sprijin m-a părăsit!

14 E l atribulado es consolado de su compañero: Mas hase abandonado el temor del Omnipotente.

Cel deznădăjduit are parte de mila prietenului său, altfel şi-ar pierde frica de Cel Atotputernic.

15 M is hermanos han mentido cual arroyo: Pasáronse como corrientes impetuosas,

Dar fraţii mei sunt înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care ies din matcă,

16 Q ue están escondidas por la helada, Y encubiertas con nieve;

ca torentele tulburi din cauza gheţii, în care stă ascunsă zăpada.

17 Q ue al tiempo del calor son deshechas, Y en calentándose, desaparecen de su lugar;

Când se-ncălzeşte vremea, pâraiele seacă, când este cald, li se usucă albia.

18 A pártanse de la senda de su rumbo, Van menguando y piérdense.

Caravanele se întorc din drum după ele, se cufundă în deşert şi pier.

19 M iraron los caminantes de Temán, Los caminantes de Saba esperaron en ellas:

Caravanele din Tema se uită la ele, călătorii din Şeba speră privindu-le.

20 M as fueron avergonzados por su esperanza; Porque vinieron hasta ellas, y halláronse confusos.

Sunt ruşinaţi însă pentru că s-au încrezut în ele; ajung acolo doar ca să fie dezamăgiţi.

21 A hora ciertamente como ellas sois vosotros: Que habéis visto el tormento, y teméis.

Ca ele sunteţi şi voi pentru mine: îmi vedeţi nenorocirea şi vă temeţi.

22 ¿ Os he dicho yo: Traedme, Y pagad por mí de vuestra hacienda;

Am zis eu vreodată: «Faceţi-mi un dar!» sau: «Daţi mită pentru mine din bogăţia voastră!»

23 Y libradme de la mano del opresor, Y redimidme del poder de los violentos?

sau: «Scăpaţi-mă din mâna vreunui duşman!» sau: «Răscumpăraţi-mă din mâna vreunui asupritor!»

24 E nseñadme, y yo callaré: Y hacedme entender en qué he errado.

Învăţaţi-mă şi voi tăcea, arătaţi-mi unde am greşit.

25 C uán fuertes son las palabras de rectitud! Mas ¿qué reprende el que reprende de vosotros?

Cât de dureroase sunt cuvintele drepte! Dar mustrările voastre, ce dovedesc?

26 ¿ Pensáis censurar palabras, Y los discursos de un desesperado, que son como el viento?

Vreţi să mă mustraţi pentru cuvintele mele şi să luaţi drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?

27 T ambién os arrojáis sobre el huérfano, Y hacéis hoyo delante de vuestro amigo.

Voi vă jucaţi chiar şi cu viaţa orfanilor, vă vindeţi chiar şi prietenul!

28 A hora pues, si queréis, mirad en mí, Y ved si miento delante de vosotros.

Dar acum uitaţi-vă la mine, vă rog! Oare vă voi minţi în faţă?

29 T ornad ahora, y no haya iniquidad; Volved aún á considerar mi justicia en esto.

Încetaţi, nu fiţi nedrepţi! Încetaţi, e vorba de dreptatea mea!

30 ¿ Hay iniquidad en mi lengua? ¿No puede mi paladar discernir las cosas depravadas?

Este vreo nedreptate pe limba mea? Nu deosebeşte cerul gurii mele ce este rău?