1 P ARA todas las cosas hay sazón, y todo lo que se quiere debajo del cielo, tiene su tiempo:

„Pentru toate există o vreme, şi orice lucru de sub ceruri îşi are timpul său:

2 T iempo de nacer, y tiempo de morir; tiempo de plantar, y tiempo de arrancar lo plantado;

un timp pentru a te naşte şi un timp pentru a muri; un timp pentru a sădi şi un timp pentru a smulge;

3 T iempo de matar, y tiempo de curar; tiempo de destruir, y tiempo de edificar;

un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a zidi;

4 T iempo de llorar, y tiempo de reir; tiempo de endechar, y tiempo de bailar;

un timp pentru a jeli şi un timp pentru a râde; un timp pentru a boci şi un timp pentru a dansa;

5 T iempo de esparcir las piedras, y tiempo de allegar las piedras; tiempo de abrazar, y tiempo de alejarse de abrazar;

un timp pentru a arunca cu pietre şi un timp pentru a strânge pietre; un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a fi departe de îmbrăţişări;

6 T iempo de agenciar, y tiempo de perder; tiempo de guardar, y tiempo de arrojar;

un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde; un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca;

7 T iempo de romper, y tiempo de coser; tiempo de callar, y tiempo de hablar;

un timp pentru a rupe şi un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi;

8 T iempo de amar, y tiempo de aborrecer; tiempo de guerra, y tiempo de paz.

un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî; un timp pentru război şi un timp pentru pace.

9 ¿ Qué provecho tiene el que trabaja en lo que trabaja?

Ce câştig are lucrătorul din toată osteneala lui?

10 Y o he visto el trabajo que Dios ha dado á los hijos de los hombres para que en él se ocupasen.

Am văzut ce preocupare pune Dumnezeu în mintea oamenilor, ca să se îndeletnicească cu ea.

11 T odo lo hizo hermoso en su tiempo: y aun el mundo dió en su corazón, de tal manera que no alcance el hombre la obra de Dios desde el principio hasta el cabo.

El a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar şi veşnicia în inimile lor, dar omul nu poate pricepe de la început până la sfârşit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

12 Y o he conocido que no hay mejor para ellos, que alegrarse, y hacer bien en su vida:

Înţeleg că pentru oameni nu este nimic mai bun, decât să se bucure şi să facă ce este bine în viaţă.

13 Y también que es don de Dios que todo hombre coma y beba, y goce el bien de toda su labor.

În plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea şi poate duce un trai bun de pe urma întregii lui osteneli este un dar de la Dumnezeu.

14 H e entendido que todo lo que Dios hace, ésto será perpetuo: sobre aquello no se añadirá, ni de ello se disminuirá; y hácelo Dios, para que delante de él teman los hombres.

Înţeleg că tot ceea ce face Dumnezeu durează veşnic; la aceasta nimic nu se adaugă şi nimic nu se scade; Dumnezeu face astfel pentru ca oamenii să se teamă de El.

15 A quello que fué, ya es: y lo que ha de ser, fué ya; y Dios restaura lo que pasó.

Ceea ce este, există de mult timp, ceea ce va fi, a existat deja demult, iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut.

16 V i más debajo del sol: en lugar del juicio, allí la impiedad; y en lugar de la justicia, allí la iniquidad.

Am mai văzut ceva sub soare: Pe scaunul justiţiei trona răutatea, iar pe scaunul dreptăţii trona nedreptatea.

17 Y dije yo en mi corazón: Al justo y al impío juzgará Dios; porque allí hay tiempo á todo lo que se quiere y sobre todo lo que se hace.

Atunci mi-am zis: «Dumnezeu îl va judeca atât pe cel drept, cât şi pe cel nedrept, căci atunci va fi timp pentru orice lucru şi pentru orice faptă.»

18 D ije en mi corazón, en orden á la condición de los hijos de los hombres, que Dios los probaría, para que así echaran de ver ellos mismos que son semejantes á las bestias.

Apoi mi-am zis: «În ceea ce-i priveşte pe oameni, Dumnezeu îi încearcă, pentru ca ei să vadă că sunt precum animalele.

19 P orque el suceso de los hijos de los hombres, y el suceso del animal, el mismo suceso es: como mueren los unos, así mueren los otros; y una misma respiración tienen todos; ni tiene más el hombre que la bestia: porque todo es vanidad.

Căci soarta omului şi soarta animalului sunt una şi aceeaşi: cum moare unul, moare şi celălalt. Amândoi au aceeaşi suflare, iar omul nu are parte de nimic în plus faţă de animal. Totul este deşertăciune!

20 T odo va á un lugar: todo es hecho del polvo, y todo se tornará en el mismo polvo.

Totul merge în acelaşi loc, totul a fost făcut din ţărână şi totul se întoarce în ţărână.

21 ¿ Quién sabe que el espíritu de los hijos de los hombres suba arriba, y que el espíritu del animal descienda debajo de la tierra?

Cine poate şti dacă sufletul omului merge sus, iar sufletul animalelor se coboară sub pământ?

22 A sí que he visto que no hay cosa mejor que alegrarse el hombre con lo que hiciere; porque esta es su parte: porque ¿quién lo llevará para que vea lo que ha de ser después de él?

Am înţeles deci că nu există un alt lucru bun de care să se bucure omul, în afară de osteneala lui, căci aceasta este partea lui, şi cine îi poate spune omului ce va fi după el?»“