1 T o everything there is a season, and a time for every matter or purpose under heaven:

„Pentru toate există o vreme, şi orice lucru de sub ceruri îşi are timpul său:

2 A time to be born and a time to die, a time to plant and a time to pluck up what is planted,

un timp pentru a te naşte şi un timp pentru a muri; un timp pentru a sădi şi un timp pentru a smulge;

3 A time to kill and a time to heal, a time to break down and a time to build up,

un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a zidi;

4 A time to weep and a time to laugh, a time to mourn and a time to dance,

un timp pentru a jeli şi un timp pentru a râde; un timp pentru a boci şi un timp pentru a dansa;

5 A time to cast away stones and a time to gather stones together, a time to embrace and a time to refrain from embracing,

un timp pentru a arunca cu pietre şi un timp pentru a strânge pietre; un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a fi departe de îmbrăţişări;

6 A time to get and a time to lose, a time to keep and a time to cast away,

un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde; un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca;

7 A time to rend and a time to sew, a time to keep silence and a time to speak,

un timp pentru a rupe şi un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi;

8 A time to love and a time to hate, a time for war and a time for peace.

un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî; un timp pentru război şi un timp pentru pace.

9 W hat profit remains for the worker from his toil?

Ce câştig are lucrătorul din toată osteneala lui?

10 I have seen the painful labor and exertion and miserable business which God has given to the sons of men with which to exercise and busy themselves.

Am văzut ce preocupare pune Dumnezeu în mintea oamenilor, ca să se îndeletnicească cu ea.

11 H e has made everything beautiful in its time. He also has planted eternity in men’s hearts and minds, yet so that men cannot find out what God has done from the beginning to the end.

El a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar şi veşnicia în inimile lor, dar omul nu poate pricepe de la început până la sfârşit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

12 I know that there is nothing better for them than to be glad and to get and do good as long as they live;

Înţeleg că pentru oameni nu este nimic mai bun, decât să se bucure şi să facă ce este bine în viaţă.

13 A nd also that every man should eat and drink and enjoy the good of all his labor—it is the gift of God.

În plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea şi poate duce un trai bun de pe urma întregii lui osteneli este un dar de la Dumnezeu.

14 I know that whatever God does, it endures forever; nothing can be added to it nor anything taken from it. And God does it so that men will fear Him.

Înţeleg că tot ceea ce face Dumnezeu durează veşnic; la aceasta nimic nu se adaugă şi nimic nu se scade; Dumnezeu face astfel pentru ca oamenii să se teamă de El.

15 T hat which is now already has been, and that which is to be already has been; and God seeks that which has passed by.

Ceea ce este, există de mult timp, ceea ce va fi, a existat deja demult, iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut.

16 M oreover, I saw under the sun that in the place of justice there was wickedness, and that in the place of righteousness wickedness was there also.

Am mai văzut ceva sub soare: Pe scaunul justiţiei trona răutatea, iar pe scaunul dreptăţii trona nedreptatea.

17 I said in my heart, God will judge the righteous and the wicked, for there is a time for every matter and purpose and for every work.

Atunci mi-am zis: «Dumnezeu îl va judeca atât pe cel drept, cât şi pe cel nedrept, căci atunci va fi timp pentru orice lucru şi pentru orice faptă.»

18 I said in my heart regarding the subject of the sons of men, God is trying (separating and sifting) them, that they may see that by themselves they are but like beasts.

Apoi mi-am zis: «În ceea ce-i priveşte pe oameni, Dumnezeu îi încearcă, pentru ca ei să vadă că sunt precum animalele.

19 F or that which befalls the sons of men befalls beasts; even one thing befalls them both. As the one dies, so dies the other. Yes, they all have one breath and spirit, so that a man has no preeminence over a beast; for all is vanity (emptiness, falsity, and futility)!

Căci soarta omului şi soarta animalului sunt una şi aceeaşi: cum moare unul, moare şi celălalt. Amândoi au aceeaşi suflare, iar omul nu are parte de nimic în plus faţă de animal. Totul este deşertăciune!

20 A ll go to one place; all are of the dust, and all turn to dust again.

Totul merge în acelaşi loc, totul a fost făcut din ţărână şi totul se întoarce în ţărână.

21 W ho knows the spirit of man, whether it goes upward, and the spirit of the beast, whether it goes downward to the earth?

Cine poate şti dacă sufletul omului merge sus, iar sufletul animalelor se coboară sub pământ?

22 S o I saw that there is nothing better than that a man should rejoice in his own works, for that is his portion. For who shall bring him back to see what will happen after he is gone?

Am înţeles deci că nu există un alt lucru bun de care să se bucure omul, în afară de osteneala lui, căci aceasta este partea lui, şi cine îi poate spune omului ce va fi după el?»“