1 B ut when Sanballat heard that we were building the wall, he was angry and in a great rage, and he ridiculed the Jews.

Când Sanbalat a auzit că reconstruim zidul, s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. I-a batjocorit pe iudei,

2 A nd he said before his brethren and the army of Samaria, What are these feeble Jews doing? Will they restore things ? Will they with sacrifices? Will they finish up in a day? Will they revive the stones out of the heaps of rubbish, seeing they are burned?

zicând rudelor sale şi oştirii Samariei: – Ce fac amărâţii aceştia de iudei? Vor reface ei zidul ? Vor aduce ei jertfe? Vor isprăvi ei vreodată? Vor da ei viaţă unor pietre acoperite de grămezi de moloz şi arse de foc ?

3 N ow Tobiah the Ammonite was near him, and he said, What they build—if a fox climbs upon it, he will break down their stone wall.

Amonitul Tobia, care era în preajma lui, a zis: – Şi chiar dacă zidesc, până şi o vulpe, dacă se va sui pe el, le va putea dărâma zidul lor de piatră!

4 H ear, O our God, for we are despised. Turn their taunts upon their own heads, and give them for a prey in a land of their captivity.

„Ascultă -ne, Dumnezeul nostru, căci suntem dispreţuiţi! Fă să cadă jignirile lor asupra capului lor şi dă-i pradă unei ţări în care să fie captivi!

5 C over not their iniquity and let not their sin be blotted out before You, for they have vexed the builders and provoked You.

Nu le acoperi vina şi nu le şterge păcatele dinaintea Ta, căci i-au jignit pe cei ce zidesc!“

6 S o we built the wall, and all was joined together to half its height, for the people had a heart and mind to work.

Am continuat să reconstruim zidul şi l-am ridicat până la jumătate din înălţimea lui, iar poporul lucra cu inimă.

7 B ut when Sanballat, Tobiah, the Arabians, Ammonites, and Ashdodites heard that the walls of Jerusalem were going up and that the breaches were being closed, they were very angry.

Când Sanbalat, Tobia, arabii, amoniţii şi aşdodiţii au auzit că restaurarea zidurilor Ierusalimului avansează şi că spărturile începeau să fie astupate, s-au mâniat foarte tare.

8 A nd they all plotted together to come and fight against Jerusalem, to injure and cause confusion and failure in it.

S-au aliat cu toţii ca să vină să lupte împotriva Ierusalimului şi să-i facă stricăciuni.

9 B ut because of them we made our prayer to our God and set a watch against them day and night.

Ne-am rugat Dumnezeului nostru şi am pus o strajă ca să ne apere de ei zi şi noapte.

10 A nd Judah said, The strength of the burden bearers is weakening, and there is much rubbish; we are not able to work on the wall.

Însă cei din Iuda ziceau: „Puterea cărăuşilor slăbeşte, iar molozul este mult. Nu vom putea să reconstruim zidul!“

11 A nd our enemies said, They will not know or see till we come into their midst and kill them and stop the work.

Totodată duşmanii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic până în clipa când vom ajunge în mijlocul lor! Îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea!“

12 A nd when the Jews who lived near them came, they said to us ten times, You must return; from all places where they dwell they will be upon us.

Iudeii care locuiau în preajma lor au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile prin care aceştia urmau să vină împotriva noastră.

13 S o I set behind the wall in places where it was least protected; I even thus used the people as families with their swords, spears, and bows.

Prin urmare, i-am pus pe unii din popor de-a lungul porţiunii mai joase a zidului, în locurile libere din spatele lui, aşezându-i, potrivit clanurilor lor, cu săbiile, suliţele şi arcurile în mâini.

14 I looked and rose up and said to the nobles and officials and the other people, Do not be afraid of the enemy; remember the Lord and imprint Him, great and terrible, and fight for your brethren, your sons, your daughters, your wives, and your homes.

După ce m-am uitat la toate acestea, m-am ridicat şi le-am zis nobililor, dregătorilor şi celorlalţi din popor astfel: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Stăpânul, Cel Care este mare şi înfricoşător, şi luptaţi pentru rudele voastre, pentru fiii voştri, pentru fiicele voastre, pentru soţiile voastre şi pentru casele voastre.“

15 A nd when our enemies heard that their plot was known to us and that God had frustrated their purpose, we all returned to the wall, everyone to his work.

Când duşmanii noştri au auzit că am fost înştiinţaţi, Dumnezeu le-a zădărnicit planurile, astfel încât ne-am putut întoarce cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui.

16 A nd from that time forth, half of my servants worked at the task, and the other half held the spears, shields, bows, and coats of mail; and the leaders stood behind all the house of Judah.

Din ziua aceea, jumătate din slujitorii mei lucrau, iar cealaltă jumătate dintre ei erau înarmaţi cu suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe. Conducătorii se aşezaseră înapoia întregii case a lui Iuda,

17 T hose who built the wall and those who bore burdens loaded themselves so that everyone worked with one hand and held a weapon with the other hand,

care reconstruia zidul. Cei ce purtau poverile, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă ţineau arma.

18 A nd every builder had his sword girded by his side, and so worked. And he who sounded the trumpet was at my side.

Fiecare ziditor îşi avea sabia încinsă la brâu în timp ce zidea. Cel ce suna din trâmbiţă stătea lângă mine.

19 A nd I said to the nobles and officials and the rest of the people, The work is great and scattered, and we are separated on the wall, one far from another.

Le-am zis nobililor, dregătorilor şi celorlalţi din popor: „Lucrarea este mare şi întinsă, iar noi suntem împrăştiaţi pe zid, departe unii de ceilalţi.

20 I n whatever place you hear the sound of the trumpet, rally to us there. Our God will fight for us.

În locul în care veţi auzi sunetul trâmbiţei, acolo să vă alăturaţi nouă. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi!“

21 S o we labored at the work while half of them held the spears from dawn until the stars came out.

Am continuat să facem lucrarea cu jumătate dintre ei înarmaţi cu suliţe, din zorii zilei până la ivirea stelelor.

22 A t that time also I said to the people, Let everyone with his servant lodge within Jerusalem, that at night they may be a guard to us and a laborer during the day.

Tot în perioada aceea am mai zis poporului: „Fiecare om să înnopteze la Ierusalim împreună cu sluga lui, ca să ne slujească drept strajă noaptea, iar ziua să poată lucra!“

23 S o none of us—I, my kinsmen, my servants, nor the men of the guard who followed me—took off our clothes; each kept his weapon.

Şi nu ne-am mai dezbrăcat de haine, nici eu, nici rudele mele, nici slujitorii mei şi nici bărbaţii care stăteau de strajă înapoia mea. Iar când mergeau la apă, fiecare avea arma la el.