1 A fterward, the officials came to me and said, The Israelites and the priests and Levites have not separated themselves from the peoples of the lands, but have committed the abominations of the Canaanites, Hittites, Perizzites, Jebusites, Ammonites, Moabites, Egyptians, and Amorites.

După ce s-au isprăvit toate acestea, căpeteniile s-au apropiat de mine, zicându-mi: „Poporul lui Israel, inclusiv preoţii şi leviţii, nu s-au separat de popoarele ţărilor dimprejur, ci s-au dedat la necurăţiile canaaniţilor, hitiţilor, periziţilor, iebusiţilor, amoniţilor, moabiţilor, egiptenilor şi amoriţilor.

2 F or they have taken as wives some of their daughters for themselves and for their sons, so that the holy offspring have mixed themselves with the peoples of the lands. Indeed, the officials and chief men have been foremost in this wicked act and direct violation.

Ei şi-au luat soţii dintre fetele acestora, atât pentru ei, cât şi pentru fiii lor. Neamul cel sfânt s-a amestecat astfel cu popoarele ţărilor dimprejur, iar cei dintâi care au fost necredincioşi au fost chiar căpeteniile şi dregătorii.“

3 W hen I heard this, I rent my undergarment and my mantle, I pulled hair from my head and beard and sat down appalled.

Când am auzit vestea aceasta, mi-am sfâşiat hainele şi mantaua. Mi-am smuls păr din cap şi din barbă şi m-am lăsat jos înmărmurit.

4 T hen all those who trembled at the words of the God of Israel because of the offensive violation of His will by the returned exiles gathered around me as I sat astounded until the evening sacrifice.

S-au strâns la mine toţi aceia care tremurau de frică la auzul cuvintelor Dumnezeului lui Israel cu privire la necredincioşia celor ce fuseseră în captivitate. Am rămas aşa îngrozit până la jertfa de seară.

5 A t the evening sacrifice I arose from my depression, and, having rent my undergarment and my mantle, I fell on my knees and spread out my hands to the Lord my God,

Apoi, la jertfa de seară, m-am ridicat din starea mea smerită, cu hainele şi cu mantaua sfâşiate, m-am plecat pe genunchi şi, întinzând mâinile spre Domnul, Dumnezeul meu,

6 S aying, O my God, I am ashamed and blush to lift my face to You, my God, for our iniquities have risen higher than our heads and our guilt has mounted to the heavens.

am zis: „Dumnezeul meu, sunt umilit şi mi-e ruşine, Dumnezeul meu, să-mi ridic faţa spre Tine! Căci fărădelegile noastre au ajuns deasupra capetelor noastre şi vina noastră a crescut până la ceruri.

7 S ince the days of our fathers we have been exceedingly guilty; and for our willfulness we, our kings, and our priests have been delivered into the hand of the kings of the lands, to the sword, captivity, plundering, and utter shame, as it is today.

Din vremea strămoşilor noştri şi până în ziua de astăzi am fost foarte vinovaţi şi, din cauza fărădelegilor noastre, noi, regii noştri şi preoţii noştri am fost daţi pe mâna împăraţilor străini, a sabiei, a sclaviei, a jafului şi a ruşinii, aşa cum se vede şi astăzi.

8 A nd now, for a brief moment, grace has been shown us by the Lord our God, Who has left us a remnant to escape and has given us a secure hold in His holy place, that our God may brighten our eyes and give us a little reviving in our bondage.

Acum, pentru puţină vreme, am avut iarăşi parte de bunăvoinţa Domnului, Dumnezeul nostru, Care ne-a lăsat o rămăşiţă şi ne-a dat un adăpost în Locul Său cel Sfânt, pentru ca Dumnezeul nostru să reaprindă lumina ochilor noştri şi să ne aducă puţină înviorare în sclavia noastră.

9 F or we are bondmen; yet our God has not forsaken us in our bondage, but has extended mercy and steadfast love to us before the kings of Persia, to give us some reviving to set up the house of our God, to repair its ruins, and to give us a wall in Judah and Jerusalem.

Deşi suntem sclavi, Dumnezeul nostru nu ne-a părăsit în sclavia noastră, ci Şi-a arătat îndurarea faţă de noi înaintea împăraţilor Persiei şi astfel ei ne-au dat putere de viaţă ca să putem înălţa Casa Dumnezeului nostru, să o ridicăm din ruine şi să avem astfel un zid de apărare în Iuda şi în Ierusalim.

10 N ow, O our God, what can we say after this? For we have forsaken Your commands

Dumnezeul nostru, ce să mai zicem acum, după toate cele întâmplate? Căci am părăsit poruncile Tale,

11 W hich You have commanded by Your servants the prophets, saying, The land which you are entering to possess is an unclean land with the pollutions of the peoples of the lands, through their abominations which have filled it from one end to the other with their filthiness.

pe care le-ai poruncit prin robii Tăi, profeţii, spunând: «Ţara în care veţi intra ca să o luaţi în stăpânire este o ţară stricată din cauza tuturor practicilor hidoase ale popoarelor străine. Au umplut ţara de practicile lor hidoase şi de necurăţiile lor de la un capăt la celălalt!

12 T herefore, do not give your daughters to their sons or take their daughters for your sons; and never seek their peace or prosperity, that you may be strong and eat the good of the land and leave it as an inheritance to your children always.

Să nu vă daţi fetele fiilor lor şi nici să nu le luaţi fetele pentru fiii voştri! Să nu umblaţi niciodată după fericirea sau bunăstarea lor, ca astfel să vă întăriţi şi să ajungeţi să mâncaţi bunătăţile ţării şi să le lăsaţi de moştenire pentru totdeauna fiilor voştri!»

13 A nd after all that has come upon us for our evil deeds and for our great guilt, seeing that You, our God, have punished us less than our iniquities deserved and have given us such a remnant,

După toate câte au venit asupra noastră din cauza faptelor noastre rele şi a vinii noastre cea mare, cu toate că Tu, Dumnezeul nostru, ne-ai pedepsit mai puţin decât am fi meritat în urma fărădelegilor noastre şi ne-ai lăsat rămăşiţa aceasta,

14 S hall we break Your commandments again and intermarry with the peoples who practice these abominations? Would You not be angry with us till You had consumed us, so that there would be no remnant nor any to escape?

să încălcăm iarăşi poruncile Tale şi să ne înrudim cu popoarele care se ocupă cu astfel de practici hidoase? Nu te-ai mânia iarăşi pe noi, până acolo încât ne-ai nimici fără să ne mai laşi vreo rămăşiţă sau vreun supravieţuitor?

15 O Lord, the God of Israel, You are rigidly just and righteous, for we are left a remnant that is escaped, as it is this day. Behold, we are before You in our guilt, for none can stand before You because of this.

Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept, căci totuşi ne-ai scăpat o rămăşiţă, aşa cum se vede astăzi. Iată-ne acum stând vinovaţi înaintea Ta, deşi ştim că din această cauză nu suntem vrednici să stăm înaintea Ta.“