1 I t pleased Darius to set over the kingdom 120 satraps who should be throughout all the kingdom,

Darius a găsit cu cale să numească peste împărăţia sa o sută douăzeci de satrapi, care să fie răspândiţi în toată împărăţia,

2 A nd over them three presidents—of whom Daniel was one—that these satraps might give account to them and that the king should have no loss or damage.

iar peste ei a pus trei supraveghetori, între care era şi Daniel. Satrapii erau datori să le dea socoteală acestor trei, astfel încât împăratul să nu sufere vreo pagubă.

3 T hen this Daniel was distinguished above the presidents and the satraps because an excellent spirit was in him, and the king thought to set him over the whole realm.

Daniel însă era mai distins decât toţi supraveghetorii şi satrapii, deoarece în el era un duh deosebit, iar împăratul se gândea să-i dea autoritate peste toată împărăţia.

4 T hen the presidents and satraps sought to find occasion against Daniel concerning the kingdom, but they could find no occasion or fault, for he was faithful, nor was there any error or fault found in him.

Atunci supraveghetorii şi satrapii au plănuit să găsească o pricină împotriva lui Daniel în privinţa treburilor împărăţiei, dar nu au putut să găsească nici o pricină şi nici o greşeală, deoarece era om de încredere şi nu se putea găsi în el vreo neglijenţă sau vreo greşeală.

5 T hen said these men, We shall not find any occasion against this Daniel except we find it against him concerning the law of his God.

Oamenii aceia au zis: „Nu găsim în acest Daniel nici o pricină, numai dacă nu am găsi ceva în privinţa Legii Dumnezeului său!“

6 T hen these presidents and satraps came together to the king and said to him, King Darius, live forever!

Atunci supraveghetorii şi satrapii aceştia s-au dus cu mare zarvă la împărat şi i-au vorbit astfel: „Să trăieşti veşnic, împărate Darius!

7 A ll the presidents of the kingdom, the deputies and the satraps, the counselors and the governors, have consulted and agreed that the king should establish a royal statute and make a firm decree that whoever shall ask a petition of any god or man for thirty days, except of you, O king, shall be cast into the den of lions.

Toţi supraveghetorii împărăţiei, demnitarii, satrapii, sfetnicii şi guvernatorii au căzut de acord să se dea un decret împărătesc, întărit printr-o interdicţie, ca oricine se va ruga, în următoarele treizeci de zile, altui zeu sau altui om decât ţie, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei.

8 N ow, O king, establish the decree and sign the writing that it may not be changed, according to the law of the Medes and Persians, which cannot be altered.

Acum, împărate, întăreşte interdicţia şi semnează decretul pentru ca nimeni să nu-l poată schimba, după legea mezilor şi perşilor, care, odată ce a fost dată, nu mai poate fi anulată.“

9 S o King Darius signed the writing and the decree.

În urma celor spuse, împăratul Darius a semnat decretul şi interdicţia.

10 N ow when Daniel knew that the writing was signed, he went into his house, and his windows being open in his chamber toward Jerusalem, he got down upon his knees three times a day and prayed and gave thanks before his God, as he had done previously.

Deşi ştia că s-a semnat decretul, Daniel continua să meargă în casa lui, care avea ferestrele de sus deschise înspre Ierusalim şi, de trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga şi Îl lăuda pe Dumnezeul său, aşa cum făcuse şi mai înainte.

11 T hen these men came thronging and found Daniel praying and making supplication before his God.

Atunci oamenii aceia au dat năvală în casă şi l-au găsit pe Daniel rugându-se şi cerând milă de la Dumnezeul său.

12 T hen they came near and said before the king concerning his prohibitory decree, Have you not signed an edict that any man who shall make a petition to any god or man within thirty days, except of you, O king, shall be cast into the den of lions? The king answered and said, The thing is true, according to the law of the Medes and Persians, which cannot be changed or repealed.

Apoi s-au înfăţişat înaintea împăratului şi i-au amintit de interdicţia împărătească: – Oare nu ai semnat o interdicţie potrivit căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine se roagă altui zeu sau altui om în afară de tine să fie aruncat în groapa cu lei? Împăratul a răspuns: – Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor şi a perşilor, care odată ce a fost dată, nu mai poate fi anulată.

13 T hen they said before the king, That Daniel, who is one of the exiles from Judah, does not regard or pay any attention to you, O king, or to the decree that you have signed, but makes his petition three times a day.

Ei i-au mai zis împăratului: – Daniel, unul dintre exilaţii lui Iuda, nu ţine seama deloc la tine, împărate, şi nici la interdicţia pe care ai semnat-o şi îşi spune rugăciunea de trei ori pe zi.

14 T hen the king, when he heard these words, was much distressed and set his mind on Daniel to deliver him; and he labored until the sun went down to rescue him.

Când a auzit lucrul acesta, împăratul s-a mâhnit foarte tare şi s-a gândit cum să-l scape pe Daniel; până la apusul soarelui s-a frământat cum să-l scape.

15 T hen these same men came thronging to the king and said, Know, O king, that it is a law of the Medes and Persians that no decree or statute which the king establishes may be changed or repealed.

Apoi oamenii aceia au venit cu mare zarvă la împărat şi i-au zis: – Să ştii, împărate, că, după legea mezilor şi a perşilor, orice interdicţie şi orice decret dat de împărat nu se poate anula!

16 T hen the king commanded, and Daniel was brought and cast into the den of lions. The king said to Daniel, May your God, Whom you are serving continually, deliver you!

Atunci împăratul a poruncit să-l aducă pe Daniel şi să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul i-a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, Căruia Îi slujeşti neîncetat, să te scape!“

17 A nd a stone was brought and laid upon the mouth of the den, and the king sealed it with his own signet and with the signet of his lords, that there might be no change of purpose concerning Daniel.

A fost adusă o piatră care a fost pusă pe gura gropii, iar împăratul a pecetluit-o cu inelul său şi cu inelul nobililor săi, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel.

18 T hen the king went to his palace and passed the night fasting, neither were instruments of music or dancing girls brought before him; and his sleep fled from him.

Apoi împăratul s-a retras în palatul său şi a petrecut noaptea fără să mănânce şi fără să i se aducă vreo dansatoare; nu a avut deloc somn.

19 T hen the king arose very early in the morning and went in haste to the den of lions.

La revărsatul zorilor, împăratul s-a sculat şi s-a dus în grabă la groapa cu lei.

20 A nd when he came to the den and to Daniel, he cried out in a voice of anguish. The king said to Daniel, O Daniel, servant of the living God, is your God, Whom you serve continually, able to deliver you from the lions?

S-a apropiat de groapă şi l-a strigat pe Daniel cu durere în glas. Împăratul i-a zis astfel lui Daniel: – Daniele, rob al Dumnezeului celui Viu, a putut Dumnezeul tău, Căruia Îi slujeşti neîncetat, să te scape de lei?

21 T hen Daniel said to the king, O king, live forever!

Daniel i-a răspuns împăratului: – Să trăieşti veşnic, împărate!

22 M y God has sent His angel and has shut the lions’ mouths so that they have not hurt me, because I was found innocent and blameless before Him; and also before you, O king, I have done no harm or wrong.

Dumnezeul meu l-a trimis pe îngerul Său care a închis gura leilor, iar aceştia nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici împotriva ta, împărate, nu am făcut nimic rău!

23 T hen the king was exceedingly glad and commanded that Daniel should be taken up out of the den. So Daniel was taken up out of the den, and no hurt of any kind was found on him because he believed in (relied on, adhered to, and trusted in) his God.

Atunci împăratul s-a bucurat mult din pricina lui Daniel şi a poruncit să-l scoată din groapă. Daniel a fost scos din groapă şi nu s-a găsit nici o rană pe el, pentru că s-a încrezut în Dumnezeul său.

24 A nd the king commanded, and those men who had accused Daniel were brought and cast into the den of lions, they, their children, and their wives; and before they ever reached the bottom of the den, the lions had overpowered them and had broken their bones in pieces.

Împăratul a poruncit să fie aduşi înaintea sa oamenii care-l acuzaseră pe Daniel. Aceştia au fost aruncaţi apoi în groapa cu lei, atât ei, cât şi fiii şi soţiile lor. Nici nu au ajuns bine pe fundul gropii, că leii i-au şi apucat şi le-au sfărâmat toate oasele.

25 T hen King Darius wrote to all peoples, nations, and languages that dwelt in all the earth: May peace be multiplied to you!

După aceea, împăratul Darius a scris tuturor popoarelor, neamurilor şi oamenilor de orice limbă care locuiau pe tot cuprinsul ţării: „Pacea să vă fie înmulţită!

26 I make a decree that in all my royal dominion men must tremble and fear before the God of Daniel, for He is the living God, enduring and steadfast forever, and His kingdom shall not be destroyed and His dominion shall be even to the end.

Poruncesc ca în orice parte a împărăţiei mele oamenii să tremure şi să se teamă de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel Viu, Care dăinuie în veci! Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată, iar stăpânirea Lui nu va avea sfârşit.

27 H e is a Savior and Deliverer, and He works signs and wonders in the heavens and on the earth—He Who has delivered Daniel from the power of the lions.

El izbăveşte şi mântuieşte. El face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ, El l-a izbăvit pe Daniel din ghearele leilor.“

28 S o this Daniel prospered in the reign of Darius and in the reign of Cyrus the Persian.

Daniel a dus-o bine sub domnia lui Darius şi a lui Cirus Persanul.