1 N ow Jephthah the Gileadite was a mighty warrior, but he was the son of a harlot. Gilead was Jephthah’s father.

Ghiladitul Iefta, fiul unei prostituate, era un războinic viteaz, fiind fiul lui Ghilad.

2 A nd Gilead’s wife also bore him sons, and when his wife’s sons grew up, they thrust Jephthah out and said to him, You shall not have an inheritance in our father’s house, for you are the son of another woman.

Soţia lui Ghilad îi născuse fii, iar când aceştia au crescut mari, l-au izgonit pe Iefta, zicându-i: „Tu nu vei avea moştenire în familia noastră pentru că eşti fiul unei alte femei!“

3 T hen Jephthah fled from his brothers and dwelt in the land of Tob; and worthless men gathered around Jephthah and went on raids with him.

Iefta a plecat dinaintea fraţilor săi şi a locuit în ţara Tob. Acolo nişte bărbaţi de nimic s-au adunat pe lângă Iefta şi au început să-l însoţească.

4 A nd after a time, the Ammonites made war against Israel.

Deci, după câtva timp, amoniţii au declarat război lui Israel.

5 A nd when the Ammonites made war against Israel, the elders of Gilead went to bring Jephthah out of the land of Tob;

În timp ce amoniţii începuseră lupta cu Israel, cei din sfatul bătrânilor Ghiladului s-au dus să-l aducă pe Iefta din regatul Tob.

6 A nd they said to Jephthah, Come and be our leader, that we may fight with the Ammonites.

Ei i-au zis lui Iefta: – Vino, să ne fii căpetenie ca să ne luptăm cu amoniţii!

7 B ut Jephthah said to the elders of Gilead, Did you not hate me and drive me out of my father’s house? Why have you come to me now when you are in trouble?

Dar Iefta i-a întrebat pe cei din sfatul bătrânilor Ghiladului: – Oare nu voi sunteţi aceia care m-aţi urât şi m-aţi izgonit din familia tatălui meu? De ce aţi venit la mine acum când sunteţi în primejdie?

8 A nd the elders of Gilead said to Jephthah, This is why we have turned to you now, that you may go with us and fight the Ammonites and be our head over all the citizens of Gilead.

Cei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns lui Iefta: – Ne întoarcem la tine pentru că am dori să vii cu noi şi să lupţi împotriva amoniţilor. După aceea, tu vei fi căpetenia noastră, a tuturor locuitorilor Ghiladului!

9 J ephthah said to the elders of Gilead, If you bring me home again to fight against the Ammonites and the Lord gives them over to me, I will be your head.

Iefta i-a întrebat din nou: – Dacă mă aduceţi înapoi ca să lupt împotriva amoniţilor şi Domnul îi va da în mâna mea, voi deveni eu cu adevărat căpetenia voastră?

10 A nd the elders of Gilead said to Jephthah, The Lord is witness between us, if we do not do as you have said.

Cei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns: – Domnul să ne judece dacă nu vom face întocmai cum ai zis!

11 S o Jephthah went with the elders of Gilead, and the people made him head and leader over them. And Jephthah repeated all he had promised before the Lord at Mizpah.

Iefta a plecat cu cei din sfatul bătrânilor Ghiladului şi poporul l-a pus în fruntea lui drept căpetenie şi conducător. Apoi Iefta a rostit din nou aceste cuvinte, înaintea Domnului, la Miţpa. Iefta îi învinge pe amoniţi

12 A nd Jephthah sent messengers to the king of the Ammonites, saying, What have you to do with me, that you have come against me to fight in my land?

După aceea, Iefta a trimis nişte soli la regele amoniţilor ca să-i spună: – Ce ai cu mine, de ai venit să lupţi împotriva ţării mele?

13 T he Ammonites’ king replied to the messengers of Jephthah, Because Israel took away my land when they came up out of Egypt, from the Arnon even to Jabbok and to the Jordan; now therefore, restore those lands peaceably.

Regele amoniţilor le-a răspuns solilor lui Iefta: – Pentru că atunci când venea din Egipt, Israel mi-a luat ţara, de la Arnon până la Iabok şi până la Iordan. Acum, înapoiază-mi-o pe cale paşnică!

14 A nd Jephthah sent messengers again to the king of the Ammonites

Iefta a trimis din nou soli regelui amoniţilor

15 A nd said to him, Thus says Jephthah, Israel did not take the land of Moab or the land of the Ammonites.

ca să-i spună: – Aşa vorbeşte Iefta: „Nu Israel a luat ţara Moabului şi ţara amoniţilor

16 B ut when came up from Egypt, walked through the wilderness to the Red Sea and came to Kadesh.

pentru că, atunci când veneau din Egipt, israeliţii au mers prin pustie până la Marea Roşie şi apoi şi-au continuat drumul până la Kadeş.

17 T hen Israel sent messengers to the king of Edom, saying, Let us, we pray, pass through your land, but the king of Edom would not listen. Also they sent to the king of Moab, but he would not consent. So Israel remained at Kadesh.

Israel a trimis atunci soli regelui Edomului, rugându-l să-i lase să treacă prin ţara lui, dar regele Edomului nu i-a îngăduit. A mai trimis soli şi regelui Moabului, dar nici acesta nu a acceptat. Astfel, Israel a rămas la Kadeş.

18 T hen they went through the wilderness and went around the land of Edom and the land of Moab, and came by the east side of the land of Moab and camped on the other side of the Arnon; but they came not within the territory of Moab, for the Arnon was the boundary of Moab.

Apoi au călătorit prin pustie, au înconjurat ţara Edomului şi ţara Moabului, au ajuns în partea de răsărit şi şi-au aşezat tabăra dincoace de Arnon. Deci nu au păşit pe hotarul Moabului, întrucât Arnon făcea parte din teritoriul Moabului.

19 T hen Israel sent messengers to Sihon king of the Amorites, king of Heshbon, and Israel said to him, Let us pass, we pray you, through your land to our country.

Atunci Israel a trimis soli lui Sihon, regele amoriţilor, rege al Heşbonului. Israel l-a rugat să-l lase să treacă prin ţara lui ca să ajungă la locul lui.

20 B ut Sihon did not trust Israel to pass through his territory; so Sihon gathered all his people together and encamped at Jahaz and fought with Israel.

Dar Sihon nu a avut încredere în Israel ca să-l lase să treacă prin teritoriul lui, ci şi-a adunat poporul, a venit la Iahaţ şi s-a luptat cu Israel.

21 A nd the Lord, the God of Israel, gave Sihon and all his people into the hand of Israel, and they defeated them; so Israel took possession of all the land of the Amorites, the inhabitants of that country.

Însă Domnul, Dumnezeul lui Israel, l-a dat pe Sihon şi pe toţi oamenii săi în mâna lui Israel. Ei i-au învins şi astfel Israel a ocupat tot teritoriul amoriţilor care locuiau în această ţară.

22 T hey possessed all the territory of the Amorites, from the Arnon even to the Jabbok, and from the wilderness even to the Jordan.

Ei au moştenit tot teritoriul amoriţilor de la Arnon până la Iabok şi din pustie până la Iordan.

23 S o now the Lord God of Israel has dispossessed the Amorites from before His people Israel, and should you possess them?

Acum, după ce Domnul, Dumnezeul lui Israel, i-a izgonit pe amoriţi dinaintea poporului Său Israel, tu să-i ocupi teritoriul?

24 W ill you not possess what Chemosh your god gives you to possess? And all the Lord our God dispossessed before us, we will possess.

Oare nu vei moşteni tu ceea ce îţi dă în stăpânire zeul tău Chemoş ? Deci şi noi vom moşteni tot ceea ce Domnul, Dumnezeul nostru, va dezmoşteni de la alţii pentru noi!

25 N ow are you any better than Balak son of Zippor, king of Moab? Did he ever strive against Israel or did he ever go to war with them?

Crezi că eşti mai puternic decât Balak, fiul lui Ţipor, regele Moabului? S-a certat el oare vreodată cu Israel sau s-a luptat el împotriva lui?

26 W hile Israel dwelt in Heshbon and its villages, and in Aroer and its villages, and in all the cities along the banks of the Arnon for 300 years, why did you not recover during that time?

Israel locuieşte de trei sute de ani în Heşbon şi în satele dimprejurul lui, în Aroer şi în satele dimprejurul lui şi în toate cetăţile care sunt pe malurile Arnonului. De ce nu le-aţi luat în tot acest timp?

27 S o I have not sinned against you, but you are doing me wrong to war against me. The Lord, the Judge, judge this day between the Israelites and the Ammonites.

Eu nu ţi-am greşit cu nimic, iar tu îmi faci rău luptându-te cu mine. Domnul să judece astăzi! El să fie Judecător între israeliţi şi amoniţi!“

28 B ut the king of the Ammonites did not listen to the message Jephthah sent him.

Regele amoniţilor nu a luat în seamă mesajul pe care i l-a trimis Iefta.

29 T hen the Spirit of the Lord came upon Jephthah, and he passed through Gilead and Manasseh, and Mizpah of Gilead, and from Mizpah of Gilead he passed on to the Ammonites.

Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta. El a străbătut Ghiladul şi Manase, a trecut prin Miţpa Ghiladului şi din Miţpa Ghiladului a înaintat împotriva amoniţilor.

30 A nd Jephthah made a vow to the Lord and said, If You will indeed give the Ammonites into my hand,

Iefta a făcut un jurământ înaintea Domnului, zicându-I: „Dacă îi vei da în mâna mea pe amoniţi,

31 T hen whatever or whoever comes forth from the doors of my house to meet me when I return in peace from the Ammonites, it shall be the Lord’s, and I will offer it or him up as a burnt offering.

atunci oricine mă va întâmpina la porţile locuinţei mele, când mă voi întoarce în pace de la amoniţi, va fi al Domnului şi îl voi aduce ca ardere de tot!“

32 T hen Jephthah crossed over to the Ammonites to fight with them, and the Lord gave them into his hand.

Iefta a început lupta împotriva amoniţilor şi Domnul i-a dat în mâna lui.

33 A nd from Aroer to Minnith he smote them, twenty cities, and as far as Abel-cheramim, with a very great slaughter. So the Ammonites were subdued before the Israelites.

El i-a măcelărit de la Aroer până la intrarea în Minit şi până la Abel-Cheramim, distrugând douăzeci de cetăţi. A fost un măcel foarte mare. Astfel, amoniţii au fost umiliţi înaintea Israeliţilor.

34 T hen Jephthah came to Mizpah to his home, and behold, his daughter came out to meet him with timbrels and with dances! And she was his only child; beside her he had neither son nor daughter.

Iefta s-a întors acasă, la Miţpa, şi tocmai atunci fiica sa i-a ieşit în întâmpinare cu tamburine şi dansuri. Ea era singurul lui copil. Nu mai avea nici un alt fiu sau fiică.

35 A nd when he saw her, he rent his clothes and said, Alas, my daughter! You have brought me very low, and you are the cause of great trouble to me; for I have opened my mouth to the Lord, and I cannot take it back.

Când a văzut-o, şi-a sfâşiat hainele şi a zis: – Vai, fata mea! Mi se frânge inima de durere! Nu ştiu ce să fac, căci am făcut un jurământ înaintea Domnului şi nu pot să-l retrag!

36 A nd she said to him, My father, if you have opened your mouth to the Lord, do to me according to what you have vowed, since the Lord has taken vengeance for you on your enemies, the Ammonites.

Ea i-a răspuns: – Tată, dacă ai făcut un jurământ înaintea Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ai jurat, mai ales acum când Domnul te-a răzbunat pe amoniţi, duşmanii tăi!

37 A nd she said to her father, Let this thing be done for me; let me alone two months, that I may go and wander upon the mountains and bewail my virginity, I and my companions.

Îngăduie-mi însă un lucru, a continuat ea. Lasă-mă singură două luni căci vreau să plec, să mă duc în munţi cu prietenele mele şi să-mi plâng fecioria!

38 A nd he said, Go. And he sent her away for two months, and she went with her companions and bewailed her virginity upon the mountains.

– Du-te! i-a răspuns el. Şi a lăsat-o singură două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei şi şi-a plâns fecioria în munţi.

39 A t the end of two months she returned to her father, who did with her according to his vow which he had vowed. She never mated with a man. This became a custom in Israel—

La sfârşitul celor două luni, s-a întors la tatăl ei şi el şi-a împlinit jurământul făcut. Ea fusese fecioară. De atunci s-a statornicit în Israel obiceiul

40 T hat the daughters of Israel went yearly to mourn the daughter of Jephthah the Gileadite four days in a year.

ca în fiecare an, timp de patru zile, israelitele s-o jelească pe fata ghiladitului Iefta.