1 N ow Jephthah the Gileadite was a mighty man of valor, but he was the son of a harlot; and Gilead begot Jephthah.

Ghiladitul Iefta, fiul unei prostituate, era un războinic viteaz, fiind fiul lui Ghilad.

2 G ilead’s wife bore sons; and when his wife’s sons grew up, they drove Jephthah out, and said to him, “You shall have no inheritance in our father’s house, for you are the son of another woman.”

Soţia lui Ghilad îi născuse fii, iar când aceştia au crescut mari, l-au izgonit pe Iefta, zicându-i: „Tu nu vei avea moştenire în familia noastră pentru că eşti fiul unei alte femei!“

3 T hen Jephthah fled from his brothers and dwelt in the land of Tob; and worthless men banded together with Jephthah and went out raiding with him.

Iefta a plecat dinaintea fraţilor săi şi a locuit în ţara Tob. Acolo nişte bărbaţi de nimic s-au adunat pe lângă Iefta şi au început să-l însoţească.

4 I t came to pass after a time that the people of Ammon made war against Israel.

Deci, după câtva timp, amoniţii au declarat război lui Israel.

5 A nd so it was, when the people of Ammon made war against Israel, that the elders of Gilead went to get Jephthah from the land of Tob.

În timp ce amoniţii începuseră lupta cu Israel, cei din sfatul bătrânilor Ghiladului s-au dus să-l aducă pe Iefta din regatul Tob.

6 T hen they said to Jephthah, “Come and be our commander, that we may fight against the people of Ammon.”

Ei i-au zis lui Iefta: – Vino, să ne fii căpetenie ca să ne luptăm cu amoniţii!

7 S o Jephthah said to the elders of Gilead, “Did you not hate me, and expel me from my father’s house? Why have you come to me now when you are in distress?”

Dar Iefta i-a întrebat pe cei din sfatul bătrânilor Ghiladului: – Oare nu voi sunteţi aceia care m-aţi urât şi m-aţi izgonit din familia tatălui meu? De ce aţi venit la mine acum când sunteţi în primejdie?

8 A nd the elders of Gilead said to Jephthah, “That is why we have turned again to you now, that you may go with us and fight against the people of Ammon, and be our head over all the inhabitants of Gilead.”

Cei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns lui Iefta: – Ne întoarcem la tine pentru că am dori să vii cu noi şi să lupţi împotriva amoniţilor. După aceea, tu vei fi căpetenia noastră, a tuturor locuitorilor Ghiladului!

9 S o Jephthah said to the elders of Gilead, “If you take me back home to fight against the people of Ammon, and the Lord delivers them to me, shall I be your head?”

Iefta i-a întrebat din nou: – Dacă mă aduceţi înapoi ca să lupt împotriva amoniţilor şi Domnul îi va da în mâna mea, voi deveni eu cu adevărat căpetenia voastră?

10 A nd the elders of Gilead said to Jephthah, “The Lord will be a witness between us, if we do not do according to your words.”

Cei din sfatul bătrânilor Ghiladului i-au răspuns: – Domnul să ne judece dacă nu vom face întocmai cum ai zis!

11 T hen Jephthah went with the elders of Gilead, and the people made him head and commander over them; and Jephthah spoke all his words before the Lord in Mizpah.

Iefta a plecat cu cei din sfatul bătrânilor Ghiladului şi poporul l-a pus în fruntea lui drept căpetenie şi conducător. Apoi Iefta a rostit din nou aceste cuvinte, înaintea Domnului, la Miţpa. Iefta îi învinge pe amoniţi

12 N ow Jephthah sent messengers to the king of the people of Ammon, saying, “What do you have against me, that you have come to fight against me in my land?”

După aceea, Iefta a trimis nişte soli la regele amoniţilor ca să-i spună: – Ce ai cu mine, de ai venit să lupţi împotriva ţării mele?

13 A nd the king of the people of Ammon answered the messengers of Jephthah, “Because Israel took away my land when they came up out of Egypt, from the Arnon as far as the Jabbok, and to the Jordan. Now therefore, restore those lands peaceably.”

Regele amoniţilor le-a răspuns solilor lui Iefta: – Pentru că atunci când venea din Egipt, Israel mi-a luat ţara, de la Arnon până la Iabok şi până la Iordan. Acum, înapoiază-mi-o pe cale paşnică!

14 S o Jephthah again sent messengers to the king of the people of Ammon,

Iefta a trimis din nou soli regelui amoniţilor

15 a nd said to him, “Thus says Jephthah: ‘Israel did not take away the land of Moab, nor the land of the people of Ammon;

ca să-i spună: – Aşa vorbeşte Iefta: „Nu Israel a luat ţara Moabului şi ţara amoniţilor

16 f or when Israel came up from Egypt, they walked through the wilderness as far as the Red Sea and came to Kadesh.

pentru că, atunci când veneau din Egipt, israeliţii au mers prin pustie până la Marea Roşie şi apoi şi-au continuat drumul până la Kadeş.

17 T hen Israel sent messengers to the king of Edom, saying, “Please let me pass through your land.” But the king of Edom would not heed. And in like manner they sent to the king of Moab, but he would not consent. So Israel remained in Kadesh.

Israel a trimis atunci soli regelui Edomului, rugându-l să-i lase să treacă prin ţara lui, dar regele Edomului nu i-a îngăduit. A mai trimis soli şi regelui Moabului, dar nici acesta nu a acceptat. Astfel, Israel a rămas la Kadeş.

18 A nd they went along through the wilderness and bypassed the land of Edom and the land of Moab, came to the east side of the land of Moab, and encamped on the other side of the Arnon. But they did not enter the border of Moab, for the Arnon was the border of Moab.

Apoi au călătorit prin pustie, au înconjurat ţara Edomului şi ţara Moabului, au ajuns în partea de răsărit şi şi-au aşezat tabăra dincoace de Arnon. Deci nu au păşit pe hotarul Moabului, întrucât Arnon făcea parte din teritoriul Moabului.

19 T hen Israel sent messengers to Sihon king of the Amorites, king of Heshbon; and Israel said to him, “Please let us pass through your land into our place.”

Atunci Israel a trimis soli lui Sihon, regele amoriţilor, rege al Heşbonului. Israel l-a rugat să-l lase să treacă prin ţara lui ca să ajungă la locul lui.

20 B ut Sihon did not trust Israel to pass through his territory. So Sihon gathered all his people together, encamped in Jahaz, and fought against Israel.

Dar Sihon nu a avut încredere în Israel ca să-l lase să treacă prin teritoriul lui, ci şi-a adunat poporul, a venit la Iahaţ şi s-a luptat cu Israel.

21 A nd the Lord God of Israel delivered Sihon and all his people into the hand of Israel, and they defeated them. Thus Israel gained possession of all the land of the Amorites, who inhabited that country.

Însă Domnul, Dumnezeul lui Israel, l-a dat pe Sihon şi pe toţi oamenii săi în mâna lui Israel. Ei i-au învins şi astfel Israel a ocupat tot teritoriul amoriţilor care locuiau în această ţară.

22 T hey took possession of all the territory of the Amorites, from the Arnon to the Jabbok and from the wilderness to the Jordan.

Ei au moştenit tot teritoriul amoriţilor de la Arnon până la Iabok şi din pustie până la Iordan.

23 ‘ And now the Lord God of Israel has dispossessed the Amorites from before His people Israel; should you then possess it?

Acum, după ce Domnul, Dumnezeul lui Israel, i-a izgonit pe amoriţi dinaintea poporului Său Israel, tu să-i ocupi teritoriul?

24 W ill you not possess whatever Chemosh your god gives you to possess? So whatever the Lord our God takes possession of before us, we will possess.

Oare nu vei moşteni tu ceea ce îţi dă în stăpânire zeul tău Chemoş ? Deci şi noi vom moşteni tot ceea ce Domnul, Dumnezeul nostru, va dezmoşteni de la alţii pentru noi!

25 A nd now, are you any better than Balak the son of Zippor, king of Moab? Did he ever strive against Israel? Did he ever fight against them?

Crezi că eşti mai puternic decât Balak, fiul lui Ţipor, regele Moabului? S-a certat el oare vreodată cu Israel sau s-a luptat el împotriva lui?

26 W hile Israel dwelt in Heshbon and its villages, in Aroer and its villages, and in all the cities along the banks of the Arnon, for three hundred years, why did you not recover them within that time?

Israel locuieşte de trei sute de ani în Heşbon şi în satele dimprejurul lui, în Aroer şi în satele dimprejurul lui şi în toate cetăţile care sunt pe malurile Arnonului. De ce nu le-aţi luat în tot acest timp?

27 T herefore I have not sinned against you, but you wronged me by fighting against me. May the Lord, the Judge, render judgment this day between the children of Israel and the people of Ammon.’”

Eu nu ţi-am greşit cu nimic, iar tu îmi faci rău luptându-te cu mine. Domnul să judece astăzi! El să fie Judecător între israeliţi şi amoniţi!“

28 H owever, the king of the people of Ammon did not heed the words which Jephthah sent him. Jephthah’s Vow and Victory

Regele amoniţilor nu a luat în seamă mesajul pe care i l-a trimis Iefta.

29 T hen the Spirit of the Lord came upon Jephthah, and he passed through Gilead and Manasseh, and passed through Mizpah of Gilead; and from Mizpah of Gilead he advanced toward the people of Ammon.

Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta. El a străbătut Ghiladul şi Manase, a trecut prin Miţpa Ghiladului şi din Miţpa Ghiladului a înaintat împotriva amoniţilor.

30 A nd Jephthah made a vow to the Lord, and said, “If You will indeed deliver the people of Ammon into my hands,

Iefta a făcut un jurământ înaintea Domnului, zicându-I: „Dacă îi vei da în mâna mea pe amoniţi,

31 t hen it will be that whatever comes out of the doors of my house to meet me, when I return in peace from the people of Ammon, shall surely be the Lord ’s, and I will offer it up as a burnt offering.”

atunci oricine mă va întâmpina la porţile locuinţei mele, când mă voi întoarce în pace de la amoniţi, va fi al Domnului şi îl voi aduce ca ardere de tot!“

32 S o Jephthah advanced toward the people of Ammon to fight against them, and the Lord delivered them into his hands.

Iefta a început lupta împotriva amoniţilor şi Domnul i-a dat în mâna lui.

33 A nd he defeated them from Aroer as far as Minnith—twenty cities—and to Abel Keramim, with a very great slaughter. Thus the people of Ammon were subdued before the children of Israel. Jephthah’s Daughter

El i-a măcelărit de la Aroer până la intrarea în Minit şi până la Abel-Cheramim, distrugând douăzeci de cetăţi. A fost un măcel foarte mare. Astfel, amoniţii au fost umiliţi înaintea Israeliţilor.

34 W hen Jephthah came to his house at Mizpah, there was his daughter, coming out to meet him with timbrels and dancing; and she was his only child. Besides her he had neither son nor daughter.

Iefta s-a întors acasă, la Miţpa, şi tocmai atunci fiica sa i-a ieşit în întâmpinare cu tamburine şi dansuri. Ea era singurul lui copil. Nu mai avea nici un alt fiu sau fiică.

35 A nd it came to pass, when he saw her, that he tore his clothes, and said, “Alas, my daughter! You have brought me very low! You are among those who trouble me! For I have given my word to the Lord, and I cannot go back on it.”

Când a văzut-o, şi-a sfâşiat hainele şi a zis: – Vai, fata mea! Mi se frânge inima de durere! Nu ştiu ce să fac, căci am făcut un jurământ înaintea Domnului şi nu pot să-l retrag!

36 S o she said to him, “My father, if you have given your word to the Lord, do to me according to what has gone out of your mouth, because the Lord has avenged you of your enemies, the people of Ammon.”

Ea i-a răspuns: – Tată, dacă ai făcut un jurământ înaintea Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ai jurat, mai ales acum când Domnul te-a răzbunat pe amoniţi, duşmanii tăi!

37 T hen she said to her father, “Let this thing be done for me: let me alone for two months, that I may go and wander on the mountains and bewail my virginity, my friends and I.”

Îngăduie-mi însă un lucru, a continuat ea. Lasă-mă singură două luni căci vreau să plec, să mă duc în munţi cu prietenele mele şi să-mi plâng fecioria!

38 S o he said, “Go.” And he sent her away for two months; and she went with her friends, and bewailed her virginity on the mountains.

– Du-te! i-a răspuns el. Şi a lăsat-o singură două luni. Ea s-a dus cu prietenele ei şi şi-a plâns fecioria în munţi.

39 A nd it was so at the end of two months that she returned to her father, and he carried out his vow with her which he had vowed. She knew no man. And it became a custom in Israel

La sfârşitul celor două luni, s-a întors la tatăl ei şi el şi-a împlinit jurământul făcut. Ea fusese fecioară. De atunci s-a statornicit în Israel obiceiul

40 t hat the daughters of Israel went four days each year to lament the daughter of Jephthah the Gileadite.

ca în fiecare an, timp de patru zile, israelitele s-o jelească pe fata ghiladitului Iefta.