1 B ut it so happened, when Sanballat heard that we were rebuilding the wall, that he was furious and very indignant, and mocked the Jews.

Când Sanbalat a auzit că reconstruim zidul, s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. I-a batjocorit pe iudei,

2 A nd he spoke before his brethren and the army of Samaria, and said, “What are these feeble Jews doing? Will they fortify themselves? Will they offer sacrifices? Will they complete it in a day? Will they revive the stones from the heaps of rubbish— stones that are burned?”

zicând rudelor sale şi oştirii Samariei: – Ce fac amărâţii aceştia de iudei? Vor reface ei zidul ? Vor aduce ei jertfe? Vor isprăvi ei vreodată? Vor da ei viaţă unor pietre acoperite de grămezi de moloz şi arse de foc ?

3 N ow Tobiah the Ammonite was beside him, and he said, “Whatever they build, if even a fox goes up on it, he will break down their stone wall.”

Amonitul Tobia, care era în preajma lui, a zis: – Şi chiar dacă zidesc, până şi o vulpe, dacă se va sui pe el, le va putea dărâma zidul lor de piatră!

4 H ear, O our God, for we are despised; turn their reproach on their own heads, and give them as plunder to a land of captivity!

„Ascultă -ne, Dumnezeul nostru, căci suntem dispreţuiţi! Fă să cadă jignirile lor asupra capului lor şi dă-i pradă unei ţări în care să fie captivi!

5 D o not cover their iniquity, and do not let their sin be blotted out from before You; for they have provoked You to anger before the builders.

Nu le acoperi vina şi nu le şterge păcatele dinaintea Ta, căci i-au jignit pe cei ce zidesc!“

6 S o we built the wall, and the entire wall was joined together up to half its height, for the people had a mind to work.

Am continuat să reconstruim zidul şi l-am ridicat până la jumătate din înălţimea lui, iar poporul lucra cu inimă.

7 N ow it happened, when Sanballat, Tobiah, the Arabs, the Ammonites, and the Ashdodites heard that the walls of Jerusalem were being restored and the gaps were beginning to be closed, that they became very angry,

Când Sanbalat, Tobia, arabii, amoniţii şi aşdodiţii au auzit că restaurarea zidurilor Ierusalimului avansează şi că spărturile începeau să fie astupate, s-au mâniat foarte tare.

8 a nd all of them conspired together to come and attack Jerusalem and create confusion.

S-au aliat cu toţii ca să vină să lupte împotriva Ierusalimului şi să-i facă stricăciuni.

9 N evertheless we made our prayer to our God, and because of them we set a watch against them day and night.

Ne-am rugat Dumnezeului nostru şi am pus o strajă ca să ne apere de ei zi şi noapte.

10 T hen Judah said, “The strength of the laborers is failing, and there is so much rubbish that we are not able to build the wall.”

Însă cei din Iuda ziceau: „Puterea cărăuşilor slăbeşte, iar molozul este mult. Nu vom putea să reconstruim zidul!“

11 A nd our adversaries said, “They will neither know nor see anything, till we come into their midst and kill them and cause the work to cease.”

Totodată duşmanii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic până în clipa când vom ajunge în mijlocul lor! Îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea!“

12 S o it was, when the Jews who dwelt near them came, that they told us ten times, “From whatever place you turn, they will be upon us.”

Iudeii care locuiau în preajma lor au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile prin care aceştia urmau să vină împotriva noastră.

13 T herefore I positioned men behind the lower parts of the wall, at the openings; and I set the people according to their families, with their swords, their spears, and their bows.

Prin urmare, i-am pus pe unii din popor de-a lungul porţiunii mai joase a zidului, în locurile libere din spatele lui, aşezându-i, potrivit clanurilor lor, cu săbiile, suliţele şi arcurile în mâini.

14 A nd I looked, and arose and said to the nobles, to the leaders, and to the rest of the people, “Do not be afraid of them. Remember the Lord, great and awesome, and fight for your brethren, your sons, your daughters, your wives, and your houses.”

După ce m-am uitat la toate acestea, m-am ridicat şi le-am zis nobililor, dregătorilor şi celorlalţi din popor astfel: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Stăpânul, Cel Care este mare şi înfricoşător, şi luptaţi pentru rudele voastre, pentru fiii voştri, pentru fiicele voastre, pentru soţiile voastre şi pentru casele voastre.“

15 A nd it happened, when our enemies heard that it was known to us, and that God had brought their plot to nothing, that all of us returned to the wall, everyone to his work.

Când duşmanii noştri au auzit că am fost înştiinţaţi, Dumnezeu le-a zădărnicit planurile, astfel încât ne-am putut întoarce cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui.

16 S o it was, from that time on, that half of my servants worked at construction, while the other half held the spears, the shields, the bows, and wore armor; and the leaders were behind all the house of Judah.

Din ziua aceea, jumătate din slujitorii mei lucrau, iar cealaltă jumătate dintre ei erau înarmaţi cu suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe. Conducătorii se aşezaseră înapoia întregii case a lui Iuda,

17 T hose who built on the wall, and those who carried burdens, loaded themselves so that with one hand they worked at construction, and with the other held a weapon.

care reconstruia zidul. Cei ce purtau poverile, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă ţineau arma.

18 E very one of the builders had his sword girded at his side as he built. And the one who sounded the trumpet was beside me.

Fiecare ziditor îşi avea sabia încinsă la brâu în timp ce zidea. Cel ce suna din trâmbiţă stătea lângă mine.

19 T hen I said to the nobles, the rulers, and the rest of the people, “The work is great and extensive, and we are separated far from one another on the wall.

Le-am zis nobililor, dregătorilor şi celorlalţi din popor: „Lucrarea este mare şi întinsă, iar noi suntem împrăştiaţi pe zid, departe unii de ceilalţi.

20 W herever you hear the sound of the trumpet, rally to us there. Our God will fight for us.”

În locul în care veţi auzi sunetul trâmbiţei, acolo să vă alăturaţi nouă. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi!“

21 S o we labored in the work, and half of the men held the spears from daybreak until the stars appeared.

Am continuat să facem lucrarea cu jumătate dintre ei înarmaţi cu suliţe, din zorii zilei până la ivirea stelelor.

22 A t the same time I also said to the people, “Let each man and his servant stay at night in Jerusalem, that they may be our guard by night and a working party by day.”

Tot în perioada aceea am mai zis poporului: „Fiecare om să înnopteze la Ierusalim împreună cu sluga lui, ca să ne slujească drept strajă noaptea, iar ziua să poată lucra!“

23 S o neither I, my brethren, my servants, nor the men of the guard who followed me took off our clothes, except that everyone took them off for washing.

Şi nu ne-am mai dezbrăcat de haine, nici eu, nici rudele mele, nici slujitorii mei şi nici bărbaţii care stăteau de strajă înapoia mea. Iar când mergeau la apă, fiecare avea arma la el.