1 “ Since times are not hidden from the Almighty, Why do those who know Him see not His days?

De ce nu hotărăşte Cel Atotputernic vremuri pentru judecată? De ce aşteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?

2 “ Some remove landmarks; They seize flocks violently and feed on them;

Oamenii mută pietrele de hotar, pasc turme pe care le-au furat.

3 T hey drive away the donkey of the fatherless; They take the widow’s ox as a pledge.

Iau măgarul orfanului, iau ca zălog boul văduvei.

4 T hey push the needy off the road; All the poor of the land are forced to hide.

Îmbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie şi silesc pe toţi săracii din ţară să se ascundă.

5 I ndeed, like wild donkeys in the desert, They go out to their work, searching for food. The wilderness yields food for them and for their children.

Asemenea măgarilor sălbatici din deşert, aşa ies cei săraci la lucru ca să caute hrană, iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.

6 T hey gather their fodder in the field And glean in the vineyard of the wicked.

Ei îşi adună nutreţul de pe câmp şi culeg struguri în via celui rău.

7 T hey spend the night naked, without clothing, And have no covering in the cold.

Îşi petrec noaptea goi, lipsiţi de îmbrăcăminte şi fără învelitoare împotriva frigului.

8 T hey are wet with the showers of the mountains, And huddle around the rock for want of shelter.

Sunt pătrunşi de ploaia munţilor şi se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.

9 “ Some snatch the fatherless from the breast, And take a pledge from the poor.

Orfanul este smuls de la sân, iar copilul săracului este luat drept zălog.

10 T hey cause the poor to go naked, without clothing; And they take away the sheaves from the hungry.

Neavând haine, umblă goi; strâng snopi, dar sunt flămânzi.

11 T hey press out oil within their walls, And tread winepresses, yet suffer thirst.

Zdrobesc măsline între pietre, calcă struguri, dar suferă de sete.

12 T he dying groan in the city, And the souls of the wounded cry out; Yet God does not charge them with wrong.

Din cetate se aud gemete de moarte şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor … Totuşi Dumnezeu nu condamnă pe nimeni.

13 “ There are those who rebel against the light; They do not know its ways Nor abide in its paths.

Sunt alţii care se răscoală împotriva luminii, care nu cunosc căile ei şi nu rămân pe cărările ei.

14 T he murderer rises with the light; He kills the poor and needy; And in the night he is like a thief.

Ucigaşul se scoală în amurgul zilei şi omoară pe cel sărac şi nevoiaş, iar noaptea fură.

15 T he eye of the adulterer waits for the twilight, Saying, ‘No eye will see me’; And he disguises his face.

Ochii celui adulter pândeşte amurgul; el îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!» şi îşi acoperă faţa.

16 I n the dark they break into houses Which they marked for themselves in the daytime; They do not know the light.

Noaptea sparg case, iar în timpul zilei stau închişi. Ei nu cunosc lumina.

17 F or the morning is the same to them as the shadow of death; If someone recognizes them, They are in the terrors of the shadow of death.

Pentru toţi aceştia dimineaţa este o beznă adâncă, sunt prieteni cu spaimele întunecimilor.

18 “ They should be swift on the face of the waters, Their portion should be cursed in the earth, So that no one would turn into the way of their vineyards.

Ei sunt iuţi ca spuma apelor, partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.

19 A s drought and heat consume the snow waters, So the grave consumes those who have sinned.

Aşa cum seceta şi căldura sorb apele zăpezii, tot aşa înghite Locuinţa Morţilor pe cei ce-au păcătuit.

20 T he womb should forget him, The worm should feed sweetly on him; He should be remembered no more, And wickedness should be broken like a tree.

Pântecele mamei îi uită şi viermele îi găseşte gustoşi. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei. Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.

21 F or he preys on the barren who do not bear, And does no good for the widow.

Ei pradă femeia fără copii şi nu fac nici un bine văduvei.

22 “ But God draws the mighty away with His power; He rises up, but no man is sure of life.

Totuşi, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreţi; când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranţă de viaţă.

23 H e gives them security, and they rely on it; Yet His eyes are on their ways.

El le dă siguranţă şi sunt sprijiniţi; ochii Lui sunt asupra căilor lor.

24 T hey are exalted for a little while, Then they are gone. They are brought low; They are taken out of the way like all others; They dry out like the heads of grain.

Sunt înălţaţi pentru puţină vreme, dar apoi trec. Cad şi sunt adunaţi ca toţi ceilalţi, sunt tăiaţi ca spicele de grâu.

25 “ Now if it is not so, who will prove me a liar, And make my speech worth nothing?”

Dacă nu este aşa, cine poate dovedi că mint şi cine-mi poate nimici vorbele?“