1 » Si el Todopoderoso sabe todo lo que pasa, ¿por qué sus seguidores nunca saben cómo actuar?

De ce nu hotărăşte Cel Atotputernic vremuri pentru judecată? De ce aşteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?

2 N o respetan los linderos de las tierras; roban ganado para aumentar lo que tienen;

Oamenii mută pietrele de hotar, pasc turme pe care le-au furat.

3 a l huérfano lo despojan de su asno, a la viuda le quitan en prenda su buey.

Iau măgarul orfanului, iau ca zălog boul văduvei.

4 A los que nada tienen, los apartan del camino; por miedo, se esconden los pobres de la tierra.

Îmbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie şi silesc pe toţi săracii din ţară să se ascundă.

5 E sa gente es insaciable. Son como asnos del monte. Se levantan de mañana dispuestos a robar; con sus robos del desierto alimentan a sus hijos.

Asemenea măgarilor sălbatici din deşert, aşa ies cei săraci la lucru ca să caute hrană, iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.

6 E sos malvados espigan en campos ajenos, y rebuscan en las viñas de otra gente.

Ei îşi adună nutreţul de pe câmp şi culeg struguri în via celui rău.

7 H acen que el desnudo duerma sin ropa, sin nada que pueda protegerlos del intenso frío.

Îşi petrec noaptea goi, lipsiţi de îmbrăcăminte şi fără învelitoare împotriva frigului.

8 L a lluvia de los montes los empapa, y buscan refugio en los huecos de las peñas.

Sunt pătrunşi de ploaia munţilor şi se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.

9 A l recién nacido lo apartan del pecho, y lo toman como prenda por las deudas;

Orfanul este smuls de la sân, iar copilul săracului este luat drept zălog.

10 a los pobres los dejan desnudos, y a los hambrientos los despojan de su pan.

Neavând haine, umblă goi; strâng snopi, dar sunt flămânzi.

11 S e esconden en su casa para extraer aceite, dicen que fabrican vino, pero se mueren de sed.

Zdrobesc măsline între pietre, calcă struguri, dar suferă de sete.

12 E n la ciudad se escuchan los gemidos del moribundo, y claman las gargantas de los heridos de muerte, pero Dios no escucha su oración.

Din cetate se aud gemete de moarte şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor … Totuşi Dumnezeu nu condamnă pe nimeni.

13 » Ellos son los que no amaron la luz, ni conocieron los caminos de Dios, ni jamás estuvieron en sus veredas.

Sunt alţii care se răscoală împotriva luminii, care nu cunosc căile ei şi nu rămân pe cărările ei.

14 A manece, y el malvado se levanta, y mata al pobre y al necesitado; anochece, y se convierte en vil ladrón.

Ucigaşul se scoală în amurgul zilei şi omoară pe cel sărac şi nevoiaş, iar noaptea fură.

15 E l adúltero espera la oscuridad de la noche, con la idea de que nadie lo verá; cubre su rostro para que nadie lo vea.

Ochii celui adulter pândeşte amurgul; el îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!» şi îşi acoperă faţa.

16 U sa las tinieblas para perpetrar sus robos, en casas previamente señaladas en el día; no saben lo que es la luz.

Noaptea sparg case, iar în timpul zilei stau închişi. Ei nu cunosc lumina.

17 P ara esos malvados, el día es la sombra de la muerte; si son descubiertos, pueden darse por muertos.

Pentru toţi aceştia dimineaţa este o beznă adâncă, sunt prieteni cu spaimele întunecimilor.

18 » Huyen ligeros, como las corrientes de agua; Todo lo que tienen está bajo maldición, y nadie querrá trabajar en sus viñas.

Ei sunt iuţi ca spuma apelor, partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.

19 C on la sequía y el calor se derrite la nieve, y con el sepulcro se esfuma el hombre pecador;

Aşa cum seceta şi căldura sorb apele zăpezii, tot aşa înghite Locuinţa Morţilor pe cei ce-au păcătuit.

20 s u propia madre se olvida de ellos, que se convierten en el deleite de los gusanos. Nadie guarda de ellos ningún recuerdo, pues son arrancados como todo árbol seco.

Pântecele mamei îi uită şi viermele îi găseşte gustoşi. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei. Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.

21 A las mujeres estériles afligieron, y a las viudas nunca las trataron bien.

Ei pradă femeia fără copii şi nu fac nici un bine văduvei.

22 P ero la fuerza de Dios derriba a los poderosos; cuando Dios se presenta, nadie tiene segura la vida.

Totuşi, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreţi; când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranţă de viaţă.

23 D ios les infunde confianza y los deja vivir, pero no les quita los ojos de encima.

El le dă siguranţă şi sunt sprijiniţi; ochii Lui sunt asupra căilor lor.

24 A unque fueron poderosos, su vida llega a su fin, pues la muerte los alcanza como a todos los demás. Su vida es segada, como si fueran espigas.

Sunt înălţaţi pentru puţină vreme, dar apoi trec. Cad şi sunt adunaţi ca toţi ceilalţi, sunt tăiaţi ca spicele de grâu.

25 ¿ Quién puede desmentir lo que ya he dicho? ¿Quien puede reducir a nada mis palabras?»

Dacă nu este aşa, cine poate dovedi că mint şi cine-mi poate nimici vorbele?“