1 Y o soy aquel que ha visto la aflicción bajo el látigo de su enojo.

Eu sunt bărbatul care a văzut suferinţa sub nuiaua furiei Lui.

2 M e ha llevado por un sendero no de luz sino de tinieblas.

El m-a condus şi m-a făcut să merg prin întuneric, nu prin lumină!

3 A todas horas vuelve y revuelve su mano contra mí.

Da, El Îşi întoarce mâna împotriva mea toată ziua!

4 H a hecho envejecer mi carne y mi piel; me ha despedazado los huesos.

El mi-a îmbătrânit trupul şi pielea şi mi-a zdrobit oasele.

5 H a levantado en torno mío un muro de amargura y de trabajo.

M-a asediat şi m-a înconjurat cu otravă şi cu nenorocire.

6 M e ha dejado en las tinieblas, como a los que murieron hace tiempo.

M-a făcut să locuiesc în întunecimi asemenea celor morţi demult.

7 P or todos lados me asedia y no puedo escapar; ¡muy pesadas son mis cadenas!

M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa, şi m-a pus în lanţuri grele.

8 G rito pidiéndole ayuda, pero él no atiende mi oración.

Chiar şi atunci când strig şi plâng după ajutor, El îmi respinge rugăciunea.

9 H a cercado con piedras mis caminos; me ha cerrado el paso.

Drumurile mi le-a blocat cu pietre cioplite şi mi-a întortocheat cărările.

10 C omo un oso en acecho, como león agazapado,

A fost pentru mine ca un urs care stă la pândă şi ca un leu aflat într-un loc ascuns.

11 m e desgarró por completo y me obligó a cambiar de rumbo.

M-a abătut de la căile mele, m-a sfâşiat şi m-a lăsat pustiit.

12 T ensó su arco y me puso como blanco de sus flechas.

Şi-a încordat arcul şi m-a făcut ţinta săgeţii Lui.

13 M e clavó en las entrañas las saetas de su aljaba.

Mi-a străpuns inima cu săgeţi din tolba Lui.

14 T odo el tiempo soy para mi pueblo motivo de burla.

Am ajuns de râsul tuturor celor din poporul meu. Sunt batjocorit toată ziua în cântecele lor.

15 ¡ Me ha llenado de amargura! ¡Me ha embriagado de ajenjo!

M-a îndestulat cu ierburi amare şi m-a săturat cu pelin.

16 M e ha roto los dientes, me ha cubierto de ceniza;

Mi-a zdrobit dinţii cu pietriş şi m-a culcat în cenuşă.

17 Y a no sé lo que es tener paz ni lo que es disfrutar del bien,

Mi-a luat pacea şi am uitat ce înseamnă fericirea.

18 y concluyo: «Fuerzas ya no tengo, ni esperanza en el Señor.»

Am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă şi ceea ce nădăjduiam de la Domnul! “

19 T an amargo como la hiel es pensar en mi aflicción y mi tristeza,

Îmi amintesc de durerea şi de rătăcirea mea, de amărăciune şi de pelin.

20 y lo traigo a la memoria porque mi alma está del todo abatida;

Sufletul meu îşi aduce aminte mereu de ele şi se întristează în mine.

21 p ero en mi corazón recapacito, y eso me devuelve la esperanza.

Dar iată ce-mi vine în minte şi ce mă face să mai nădăjduiesc:

22 P or la misericordia del Señor no hemos sido consumidos; ¡nunca su misericordia se ha agotado!

„Îndurările Domnului nu s-au sfârşit, mila Lui nu este la capăt.

23 ¡ Grande es su fidelidad, y cada mañana se renueva!

Ele se înnoiesc în fiecare dimineaţă; mare este credincioşia Ta!“

24 P or eso digo con toda el alma: «¡El Señor es mi herencia, y en él confío!»

Am zis sufletului meu: „ Domnul este moştenirea mea şi de aceea voi nădăjdui în El!“

25 E s bueno el Señor con quienes le buscan, con quienes en él esperan.

Domnul este bun cu cel ce nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.

26 E s bueno esperar en silencio que el Señor venga a salvarnos.

Bine este să aştepţi în tăcere izbăvirea Domnului.

27 E s bueno que llevemos el yugo desde nuestra juventud.

Este bine ca omul să poarte un jug în tinereţea lui.

28 D ios nos lo ha impuesto. Así que callemos y confiemos.

Să stea singur şi să tacă, fiindcă Domnul l-a aşezat pe gâtul lui;

29 H undamos la cara en el polvo. Tal vez aún haya esperanza.

să-şi umple gura cu ţărână – s-ar putea să mai existe nădejde;

30 D emos la otra mejilla a quien nos hiera. ¡Cubrámonos de afrentas!

să-şi dea obrazul celui ce-l loveşte şi să se sature de insulte!

31 E l Señor no nos abandonará para siempre;

Fiindcă Stăpânul nu respinge pentru totdeauna.

32 n os aflige, pero en su gran bondad también nos compadece.

Ci, când mâhneşte pe cineva, se îndură iarăşi de el, după bunătatea Lui cea mare.

33 N o es la voluntad del Señor afligirnos ni entristecernos.

Căci El nu necăjeşte, nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.

34 H ay quienes oprimen a todos los encarcelados de la tierra,

Când sunt călcaţi în picioare toţi prizonierii unei ţări,

35 y tuercen los derechos humanos en presencia del Altísimo,

când dreptatea umană este îndepărtată înaintea Celui Preaînalt,

36 y aun trastornan las causas que defienden. Pero el Señor no lo aprueba.

când un om este nedreptăţit în cauza lui, nu vede, oare, Stăpânul?

37 ¿ Quién puede decir que algo sucede sin que el Señor lo ordene?

Cine poate spune ceva şi să se înfăptuiască, dacă Stăpânul nu a poruncit?

38 ¿ Acaso lo malo y lo bueno no proviene de la boca del Altísimo?

Oare nu din gura Celui Preaînalt vine şi nenorocirea, şi bunăstarea?

39 ¿ Cómo podemos quejarnos, si sufrimos por nuestros pecados?

Atunci de ce murmură omul, când este pedepsit pentru păcatele lui?

40 E xaminemos nuestra conducta; busquemos al Señor y volvámonos a él.

Să luăm aminte la căile noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul.

41 E levemos al Dios de los cielos nuestras manos y nuestros corazones.

Să ne înălţăm inimile şi mâinile spre Dumnezeul din ceruri şi să spunem:

42 H emos sido rebeldes y desleales, y tú no nos perdonaste.

„Am păcătuit şi ne-am răzvrătit, iar Tu nu ai iertat!“

43 L leno de ira, no nos perdonaste; ¡nos perseguiste y nos mataste!

Te-ai învăluit cu mânie şi ne-ai urmărit; ai ucis fără milă.

44 T e envolviste en una nube para no escuchar nuestros ruegos.

Te-ai învăluit cu un nor, ca nici o rugăciune să nu ajungă la Tine.

45 E ntre los paganos hiciste de nosotros motivo de vergüenza y de rechazo.

Ne-ai prefăcut în gunoi şi în murdărie în mijlocul popoarelor.

46 T odos nuestros enemigos nos tuercen la boca;

Toţi vrăjmaşii noştri şi-au deschis larg gura împotriva noastră.

47 s on para nosotros una trampa, ¡son motivo de temor, destrucción y quebranto!

Am avut parte de groază şi de groapă, de prăpăd şi de distrugere.

48 ¡ Los ojos se me llenan de llanto al ver el desastre de mi ciudad amada!

Şuvoaie de lacrimi se scurg din ochii mei căci fiica poporului meu a fost distrusă.

49 M is ojos no dejan de llorar, pues ya no hay remedio,

Ochii mi se vor topi de lacrimi neîncetat şi fără oprire,

50 a menos que desde los cielos el Señor se digne mirarnos.

până când Domnul din ceruri va privi şi va lua aminte.

51 M e llena de tristeza ver el sufrimiento de las mujeres de mi ciudad.

Mi s-a întristat sufletul când le-am văzut pe toate fiicele cetăţii mele.

52 M is enemigos me acosaron sin motivo, como si persiguieran a un ave;

Cei ce-mi erau vrăjmaşi fără motiv m-au vânat ca pe o pasăre.

53 m e ataron y me arrojaron en un pozo, y sobre mí pusieron una piedra;

Au încercat să-mi pună capăt vieţii într-o groapă şi au aruncat cu pietre în mine.

54 l as aguas me llegaron hasta el cuello, y llegué a darme por muerto.

Apele s-au revărsat peste capul meu şi mi-am zis: „Sunt pierdut!“

55 D esde el fondo de la cárcel invoqué, Señor, tu nombre,

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din adâncimile gropii.

56 y tú oíste mi voz; no cerraste tus oídos al clamor de mis suspiros;

Tu mi-ai auzit glasul: „Nu-Ţi astupa urechea la strigătele mele după ajutor!“

57 e l día que te invoqué, viniste a mí y me dijiste: «No tengas miedo.»

În ziua când Te-am chemat, Te-ai apropiat şi mi-ai răspuns: „Nu te teme!“

58 T ú, Señor, me defendiste; me salvaste la vida.

Stăpâne, Tu ai apărat cauza sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

59 T ú, Señor, viste mi agravio y viniste en mi defensa;

Doamne, Tu ai văzut răul care mi s-a făcut! Judecă-mi cauza!

60 t e diste cuenta de que ellos sólo pensaban en vengarse de mí.

Ai văzut toată dorinţa lor de răzbunare şi planurile lor împotriva mea.

61 T ú, Señor, sabes cómo me ofenden, cómo hacen planes contra mí;

Doamne, Tu le-ai auzit batjocurile şi toate uneltirile îndreptate împotriva mea,

62 s abes que mis enemigos a todas horas piensan hacerme daño;

ai auzit şoaptele potrivnicilor mei şi murmurul lor îndreptat înspre mine toată ziua.

63 ¡ en todo lo que hacen soy el tema de sus burlas!

Priveşte! Şezând sau în picioare, ei mă batjocoresc în cântecele lor!

64 ¡ Dales, Señor, el pago que merecen sus acciones!

Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mâinilor lor!

65 ¡ Déjalos en manos de su obstinación! ¡Que tu maldición caiga sobre ellos!

Pune un văl peste inimile lor şi fie blestemul Tău peste ei!

66 E n tu furor, Señor, ¡persíguelos! ¡Haz que desaparezcan de este mundo!

Urmăreşte-i în mânia Ta şi nimiceşte-i de sub ceruri, Doamne!