1 S eñor, recuerda lo que nos ha sucedido; ¡míranos, y toma en cuenta nuestro oprobio!

Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-te şi vezi ruşinea noastră!

2 N uestra heredad ha pasado a manos ajenas; nuestras casas son ahora de gente extraña.

Moştenirea noastră s-a dus la necunoscuţi, iar casele noastre – la străini.

3 N os hemos quedado huérfanos, sin padre; nuestras madres se han quedado como viudas.

Am ajuns orfani de tată, iar mamele noastre sunt ca nişte văduve.

4 P agamos por el agua que bebemos, y hasta la leña tenemos que comprarla.

Apa noastră o bem pe bani, iar lemnele noastre trebuie să le cumpărăm.

5 E stamos sujetos a la persecución; nos fatigamos, no tenemos reposo.

Prigonitorii noştri sunt pe urmele noastre. Suntem obosiţi, dar nu suntem lăsaţi să ne odihnim.

6 S uplicantes extendimos la mano a los egipcios, y a los asirios les rogamos saciarnos de pan.

Ne-am aliat cu Egiptul şi cu Asiria, ca să ne săturăm cu pâine.

7 N uestros padres pecaron, y murieron, ¡pero a nosotros nos tocó llevar el castigo!

Părinţii noştri au păcătuit şi nu mai sunt, iar noi purtăm pedeapsa lor.

8 A hora los esclavos son nuestros señores, y no hay quien nos libre de sus manos.

Sclavii stăpânesc peste noi şi nimeni nu ne eliberează din mâna lor.

9 D esafiando a los guerreros del desierto, arriesgamos la vida para obtener nuestro pan.

Ne câştigăm pâinea riscându-ne viaţa din cauza sabiei din pustie.

10 E l hambre nos hace arder en fiebre; ¡tenemos la piel requemada como un horno!

Ne arde pielea ca un cuptor de febra pricinuită de foame.

11 E n Sión violaron a nuestras mujeres; ¡en las ciudades de Judá violaron a nuestras doncellas!

Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare – în cetăţile lui Iuda.

12 A los príncipes los colgaron de las manos; ¡no mostraron ningún respeto por los viejos!

Prinţii au fost spânzuraţi de mâinile lor, iar bătrânilor nu li s-a dat cinste.

13 A nuestros mejores hombres los obligaron a moler; ¡a nuestros niños los agobiaron bajo el peso de la leña!

Tinerii trudesc la piatra de moară, iar copiii cad sub poverile de lemne.

14 Y a no se ven ancianos sentados a la puerta; los jóvenes dejaron de cantar.

Bătrânii nu mai vin la poarta cetăţii, iar tinerii au încetat să mai cânte.

15 P ara nuestro corazón terminó la alegría; nuestras danzas se volvieron cantos de dolor.

S-a dus bucuria din inimile noastre, iar dansul nostru s-a prefăcut în jale.

16 S e nos cayó de la cabeza la corona; ¡Pobres de nosotros! ¡Somos pecadores!

A căzut coroana de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit!

17 P or eso tenemos triste el corazón; por eso los ojos se nos han nublado.

Iată de ce ne leşină inima, iată de ce ni s-au întunecat ochii:

18 T an asolado está el monte de Sión que por él merodean las zorras.

muntele Sion a ajuns pustiit şi pe el se plimbă şacalii.

19 P ero tú, Señor, eres el rey eterno; ¡tu trono permanecerá por toda la eternidad!

Doamne, Tu împărăţeşti veşnic. Tronul Tău dăinuie din generaţie în generaţie.

20 ¿ Por qué te has olvidado de nosotros? ¿Por qué nos has abandonado tanto tiempo?

De ce să ne uiţi pentru totdeauna? De ce să ne părăseşti pentru mult timp?

21 ¡ Restáuranos, Señor, y nos volveremos a ti! ¡Haz de nuestra vida un nuevo comienzo!

Întoarce-ne la Tine, Doamne, ca astfel să ne întoarcem! Dă-ne iarăşi zile ca cele din trecut!

22 L o cierto es que nos has desechado; ¡muy grande ha sido tu enojo contra nosotros!

Să ne fi respins Tu oare de tot şi să te fi mâniat Tu pe noi peste măsură?!