1 E n ese día se cantará en Judá este cántico: ¡Fuerte es nuestra ciudad! ¡Por muros y antemuros Dios le puso salvación!

În ziua aceea, în ţara lui Iuda se va cânta acest cântec: «Avem o cetate puternică! Dumnezeu a făcut mântuire din zidurile şi meterezele ei!

2 ¡ Abran las puertas, y que entren los justos, los guardianes de la verdad!

Deschide-ţi porţile ca să poată intra neamul cel drept, neamul ce păzeşte credinţa!

3 T ú guardas en completa paz a quien siempre piensa en ti y pone en ti su confianza.

Celui cu mintea statornică Tu îi asiguri pacea – da, pacea, căci se încrede în Tine.

4 C onfíen siempre en el Señor, porque él es la Roca eterna.

Încredeţi-vă în Domnul pentru totdeauna, pentru că în Domnul, da, în Domnul, aveţi o stâncă veşnică!

5 É l hizo caer por tierra a los que habitan en las alturas; humilló a la ciudad exaltada, ¡la derribó hasta el polvo,

Căci El i-a umilit pe cei ce locuiesc pe înălţimi, a doborât cetatea cea îngâmfată; a doborât-o la pământ, a aruncat-o în ţărână.

6 y hoy la aplastan con el pie los afligidos y los menesterosos!

Ea este călcată în picioare, de picioarele celui asuprit, şi strivită sub paşii celor nevoiaşi.

7 R ecto es el camino del hombre justo, y tú, que también eres recto, le despejas el camino.

Calea celui drept este netedă, cărarea celui drept pe care Tu o netezeşti este dreaptă.

8 S eñor, nuestra esperanza reposa en el camino de tu justicia; son tu nombre y tu memoria el mayor deseo de nuestra alma.

Da, Doamne, umblând pe cărarea poruncilor Tale, Te aşteptăm! Numele Tău şi aducerea-aminte despre Tine sunt dorinţa sufletului nostru.

9 P or las noches te desea mi alma, y mientras haya en mí un hálito de vida, te buscaré por la mañana porque, cuando tú emites un juicio, los que habitan este mundo aprenden a hacer justicia.

Sufletul meu tânjeşte după Tine noaptea şi duhul dinăuntrul meu Te caută dis-de-dimineaţă, căci atunci când judecăţile Tale sunt pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea.

10 P ero no se aprende a hacer justicia cuando se muestra piedad al malvado. Surge la maldad en el país de la rectitud, y deja de verse la majestad del Señor.

Chiar dacă celui rău i se arată îndurare, el tot nu învaţă dreptatea; tot nedrept se poartă chiar într-o ţară unde domneşte dreptatea, nerecunoscând măreţia Domnului.

11 S eñor, tú has levantado la mano, pero tus enemigos no la ven; ¡haz que la vean y que se avergüencen los que envidian a tu pueblo! ¡haz que el fuego los consuma!

Doamne, mâna Ta este ridicată, dar ei n-o văd. Lasă-i să-Ţi vadă râvna pentru poporul Tău şi să li se facă ruşine! Lasă ca focul pregătit pentru duşmanii Tăi să-i mistuie!

12 T ú, Señor, nos harás vivir en paz, porque tú nos has ayudado a realizar todas nuestras obras.

Dar nouă, Doamne, Tu ne vei da pacea, căci tot ce am realizat, Tu ai făcut pentru noi.

13 D ios y Señor nuestro, otros señores han querido dominarnos, pero nosotros sólo invocamos tu nombre.

Doamne, Dumnezeul nostru, şi alţi stăpâni în afară de Tine au domnit peste noi, dar noi recunoaştem doar Numele Tău.

14 E llos están muertos; no tienen vida. Murieron, y no volverán a vivir, porque tú los castigaste y borraste su recuerdo;

Acei morţi nu se mai întorc la viaţă, spiritele lor nu se vor mai ridica, căci i-ai pedepsit, i-ai nimicit şi le-ai şters toată pomenirea.

15 p ero a tu pueblo, Señor, lo aumentaste, y te cubriste de gloria al ensanchar todos los confines de la tierra.

Tu, Doamne, ai înmulţit neamul; ai înmulţit neamul şi ai lărgit toate hotarele ţării. Meriţi să fii slăvit!

16 S eñor, en nuestra angustia te buscamos, y clamamos a ti cuando nos castigaste.

Doamne, ei Te-au căutat când erau în necaz; când îi disciplinai, ei îşi revărsau tânguirea înaintea Ta.

17 S eñor, ante ti hemos clamado con dolor, con los gemidos de una parturienta cuando está a punto de dar a luz.

Ca o femeie însărcinată şi gata să nască, care se zvârcoleşte şi ţipă în durerile ei, aşa eram noi înaintea Ta, Doamne.

18 C oncebimos, tuvimos dolores de parto, ¡pero no dimos a luz más que viento! No dimos a la tierra ninguna liberación, ni le nacieron habitantes al mundo.

Am purtat în pântece copii, ne-am zvârcolit în dureri, dar am născut vânt. Mântuirea n-am adus-o pe pământ şi nu i-am născut pe locuitorii lumii.

19 P ero tus muertos vivirán; sus cadáveres volverán a la vida. Los que ahora habitan en el polvo se despertarán y cantarán de alegría, porque tú eres como un rocío de luces, y la tierra dará a luz a sus muertos.

Dar morţii tăi se vor întoarce la viaţă, trupurile lor se vor ridica. Treziţi-vă şi cântaţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână, căci roua voastră este o rouă strălucitoare, iar pământul îi va naşte pe cei ce au murit!

20 ¡ Vamos, pueblo mío, entra en tu aposento y cierra tras de ti la puerta! ¡Escóndete por un breve instante, hasta que haya pasado la indignación!

Du-te, poporul Meu, intră în odăile tale şi închide-ţi uşile după tine! Ascunde-te pentru o scurtă vreme, până trece indignarea!

21 P orque el Señor sale ya de su santuario, para castigar a los que habitan la tierra por su maldad contra él. La tierra mostrará la sangre que ha sido derramada sobre ella, y no volverá a ocultar a los que en ella han sido asesinados.

Căci, iată! Domnul iese din locuinţa Sa ca să-i pedepsească pe locuitorii pământului pentru nelegiuirea lor. Pământul va arăta sângele vărsat pe el şi nu îşi va mai ascunde ucişii.