1 » ¿Sabes tú cuándo paren las cabras del monte? ¿Has visto acaso nacer a los cervatillos?

Ştii tu când nasc caprele de munte? Vezi tu când zămislesc cerboaicele?

2 ¿ Sabes cuántos meses dura su preñez, y cuándo los cervatos tienen que nacer?

Numeri tu lunile în care sunt însărcinate, ştii tu vremea când trebuie să nască?

3 P ara que nazcan, la cierva se encorva, y en cuando nace su cría se calma su dolor.

Ele se pleacă şi-şi fată puii şi durerile lor se sfârşesc.

4 Y los cervatos crecen, y se hacen fuertes, y se apartan de la madre para nunca volver.

Puii lor se întăresc şi cresc în sălbăticie; se duc şi nu se mai întorc la ele.

5 » ¿Quién ha criado libre al asno montés? ¿Quién lo liberó de sus ataduras?

Cine a lăsat liber măgarul sălbatic? Cine i-a desfăcut legăturile?

6 F ui yo quien lo hizo habitar en la soledad, quien le dio el páramo por hábitat.

I-am dat pustia drept casă, ţinutul sărat drept locuinţă.

7 L a ciudad y sus tumultos le resultan divertidos; no sabe obedecer los gritos de los arrieros.

Râde de zarva din cetate; nu aude glasul celui ce mână.

8 B usca pastos en los altos montes, y hace de toda hierba su alimento.

Străbate munţii pentru păşune şi caută tot ce este verde.

9 » ¿Y acaso el búfalo querrá servirte? ¿Se quedará tranquilo en tu pesebre?

Vrea bivolul sălbatic să te slujească? Stă el noaptea la ieslea ta?

10 ¿ Podrás ponerle un yugo para trabajar la tierra? ¿Hará surcos en el valle porque se lo mandas tú?

Îl poţi lega cu funii ca să tragă la brazdă, va grăpa el bulgării din văi pentru tine?

11 ¿ Podrás confiar en su gran fuerza? ¿Crees que puedes confiarle tus labores?

Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare, vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?

12 ¿ Podrás encargarle que recoja tu semilla, y que la amontone en tu granero?

Crezi tu că se va reîntoarce şi că-ţi va strânge el grâul în aria ta?

13 » El avestruz agita su bello plumaje, que no es tan bello como el del pavo real.

Aripile struţului bat cu bucurie, deşi nu se compară cu aripile şi penele berzei.

14 P one huevos, y luego los abandona, y los deja calentar bajo el polvo de la tierra.

El îşi lasă ouăle în pământ, le lasă să se încălzească în nisip,

15 N o le importa que alguien los aplaste, ni que las bestias del campo los destrocen.

uitând că piciorul cuiva le poate sparge şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare.

16 E s cruel con sus polluelos, como si no fueran suyos, no piensa que su trabajo pudo haber sido en vano.

Se poartă aspru cu puii lui, ca şi cum n-ar fi ai lui, nu-i pasă că truda lui poate fi în zadar,

17 Y es que yo no lo doté de sabiduría; tampoco lo doté de gran inteligencia,

pentru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune, nici nu i-a făcut parte de pricepere.

18 ¡ pero en cuanto emprende la carrera se burla del caballo y de su jinete!

Când se ridică şi fuge, râde de cal şi de călăreţul lui.

19 » ¿Acaso tú dotaste al caballo de su fuerza? ¿Cubriste acaso su cuello de ondulantes crines?

Îi dai tu calului putere? Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?

20 ¿ Puedes asustarlo, como si fuera una langosta? ¡Si un resoplido suyo asusta a cualquiera!

Îl faci tu să sară ca o lăcustă şi să răspândească groază cu nechezatul lui măreţ?

21 T an fuerte es que escarba el suelo con sus cascos, y así se apresta a entrar en combate.

Mândru de puterea lui, el scurmă valea şi se aruncă asupra celor înarmaţi.

22 N ada le espanta, a nada le teme, ni se arredra ante la espada.

Râde în faţa fricii, nu se teme de nimic; nu se dă înapoi dinaintea sabiei.

23 S uenan a su lado las flechas en la aljaba, brillan las lanzas, chocan las jabalinas,

Tolba cu săgeţi zăngăne pe el, lancea şi suliţa strălucesc.

24 p ero él, impetuoso, escarba la tierra, sin que le asusten los toques de trompeta.

Fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când sună trâmbiţa.

25 M ás bien, el sonido del clarín lo excita, y a la distancia percibe los olores del combate, el griterío y las órdenes de ataque.

La sunetul trâmbiţei el nechează. De departe adulmecă bătălia, tunetul comandanţilor şi strigătul de luptă.

26 » ¿Acaso por órdenes tuyas vuela el gavilán, y tiende el vuelo para dirigirse al sur?

Prin înţelepciunea ta zboară şoimul şi îşi întinde aripile spre sud?

27 ¿ Acaso por mandato tuyo se remonta el águila, y pone su nido en lo alto de las rocas?

La porunca ta se înalţă vulturul şi îşi face cuibul pe înălţimi?

28 S u nido se halla en los altos montes, en la punto de los más altos peñascos.

El are casa pe stâncă, acolo îşi are locuinţa, pe vârful stâncilor şi pe întărituri.

29 C on sus dos potentes ojos, desde lejos acecha a su presa,

De acolo caută prada, ochii lui o văd din depărtări.

30 y alimenta a sus polluelos con la sangre de su presa. “Donde hay un cadáver, hay un águila.”»

Puii lui îi beau sângele; unde sunt stârvuri, acolo e şi el.“