1 A todo esto dirigí mi atención, para concluir lo siguiente: Que la gente sabia y honrada está en las manos de Dios, lo mismo que sus obras, pero que nosotros los mortales nada sabemos del amor ni del odio, aun cuando los tengamos delante de nosotros.

„M-am hotărât să înţeleg aceste lucruri şi am priceput că cei drepţi, cei înţelepţi şi lucrările lor se află în mâna lui Dumnezeu, chiar dacă omul nu ştie dacă îl aşteaptă dragoste sau ură. Totul este în viitor înaintea lui.

2 A todos nos espera lo mismo. El mismo final tendrán los justos y los injustos, los buenos y los malos, los puros y los impuros, los que ofrecen sacrificios y los que no los ofrecen, los que hacen lo bueno y los que hacen lo malo, los que hacen juramentos y los que no los hacen.

Pe toţi îi aşteaptă o singură soartă: pe cel drept ca şi pe cel nedrept, pe cel bun ca şi pe cel rău, pe cel curat ca şi pe cel necurat, pe cel ce aduce jertfe ca şi pe cel ce nu aduce jertfe, pe cel bun ca şi pe cel păcătos, pe cel ce face juruinţe ca şi pe cel ce se teme să le facă.

3 H ay un mal en todo lo que se hace bajo el sol, y es que a todos los mortales nos espera lo mismo, y que durante toda nuestra vida tenemos el corazón lleno de maldad e insensatez, y que al final acabamos entre los muertos.

Acesta este cel mai mare rău care se face sub soare, şi anume că toţi au aceeaşi soartă. Mai mult, inima oamenilor se umple de răutate, iar prostia inimii lor nu-i părăseşte toată viaţa, deşi în cele din urmă ajung tot printre cei morţi,

4 S in embargo, aún hay esperanza para todos los que viven, pues un perro vivo es mejor que un león muerto.

căci pentru cel viu mai există speranţă, după cum mai de preţ este un câine viu, decât un leu mort.

5 C iertamente, los que viven saben que un día morirán; pero los muertos nada saben ni nada esperan, porque su memoria queda en el olvido.

Cei vii ştiu măcar că vor muri, pe când cei morţi nu mai ştiu nimic; nu mai au parte de nici o plată; până şi pomenirea le este dată uitării,

6 T ambién mueren con ellos sus amores, sus odios y sus envidias, y jamás vuelven a participar en nada de lo que se hace bajo el sol.

la fel cum şi dragostea lor, ura lor şi gelozia lor au pierit demult! Ei nu vor mai avea parte niciodată de nimic din tot ceea ce se face sub soare.

7 ¡ Vamos, disfruta de tu pan con alegría, y bebe tu vino con un corazón feliz, porque tus obras son del agrado de Dios!

Mănâncă-ţi cu bucurie pâinea şi bea-ţi cu inimă veselă vinul, căci demult ţi-a acceptat Dumnezeu lucrările.

8 ¡ Que sean siempre blancos tus vestidos! ¡Que nunca te falte perfume en la cabeza!

Hainele să-ţi fie albe tot timpul, iar untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.

9 ¡ Goza de la vida con tu amada, todos los días de la vana vida que se te ha concedido bajo el sol! ¡Ésa es tu parte en esta vida! ¡Eso es lo que te ha tocado de todos tus afanes bajo el sol!

Petrece-ţi viaţa cea trecătoare împreună cu soţia pe care o iubeşti, atâtea zile câte ţi-au fost date sub soare, toate zilele tale trecătoare, căci aceasta este partea ta în viaţă, aceasta-ţi este partea din toată osteneala pe care o depui sub soare.

10 T odo lo que te venga a la mano hacer, hazlo según tus fuerzas. En el sepulcro, que es adonde vas, no hay obras ni proyectos, ni conocimiento ni sabiduría.

Tot ceea ce mâna ta găseşte să facă, fă cu toată puterea ta, căci lucrare, chibzuinţă, cunoştinţă şi înţelepciune nu există în Locuinţa Morţilor, acolo unde vei merge şi tu de altfel.

11 V olví la mirada, y vi bajo el sol que no son los más veloces los que ganan la carrera, ni son los más fuertes los que ganan la guerra; también vi que los sabios no tienen qué comer, que quien es inteligente no es necesariamente rico, y que quien tiene conocimientos no siempre es favorecido. Todos ellos tienen su momento y su ocasión.

Apoi m-am întors şi am văzut că, sub soare, nu cei sprinteni câştigă alergarea şi nu cei puternici câştigă războiul; nu cei înţelepţi au parte de pâine, nu cei iscusiţi îşi însuşesc bogăţii şi nu cei cunoscători au parte de bunăvoinţă, ci toate ţin de vreme şi de împrejurări.

12 A decir verdad, nosotros los mortales no sabemos cuándo nos llegará la hora. Somos como los peces cuando caen en la red artera, o como las aves cuando caen en la trampa: cuando un mal momento nos sobreviene, quedamos atrapados.

Omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul morţii: la fel cum sunt prinşi peştii în nada înşelătoare şi precum sunt prinse păsările în laţ, tot aşa sunt traşi în capcană şi fiii oamenilor, atunci când vremea nenorocirii cade peste ei pe neaşteptate. Înţelepciunea mai de preţ decât nebunia

13 T ambién he visto bajo el sol algo que encierra una gran sabiduría:

Iată ce lucru înţelept am văzut sub soare şi mi s-a părut de mare preţ.

14 U n rey muy poderoso lanzó su ataque contra una ciudad muy pequeña, defendida por muy pocos hombres. Le puso sitio y levantó contra ella grandes baluartes.

Exista o cetate mică, cu puţini locuitori în ea; împotriva ei a venit un rege puternic; a înconjurat-o şi a ridicat împotriva ei mari întărituri.

15 A llí dentro se encontraba un hombre pobre, pero sabio, que con su sabiduría podría haber salvado a la ciudad, ¡pero nadie se acordó de ese hombre pobre!

În ea s-a aflat însă un înţelept sărac, care a scăpat cetatea prin înţelepciunea lui. Dar nimeni nu şi-a mai adus aminte apoi de săracul acela.

16 E ntonces me dije: La sabiduría puede más que la fuerza, aun cuando la sabiduría del pobre sea menospreciada y no se preste atención a sus consejos.

Prin urmare, mi-am zis: «Înţelepciunea este mai bună decât tăria, dar înţelepciunea săracului este dispreţuită, iar cuvintele lui nu sunt ascultate.

17 E s mejor escuchar las suaves palabras del sabio que los gritos del rey de los necios.

Mai bine să asculţi cuvintele liniştite ale înţelepţilor, decât strigătele celui ce conduce printre nebuni!

18 L a sabiduría es mejor que las armas de guerra, aunque un solo error destruye muchas cosas buenas.

Mai bună este înţelepciunea decât armele, dar un singur păcătos distruge mult bine!»“