1 S ì, io ho applicato a tutto questo il mio cuore e ho cercato di chiarirlo: che cioè i giusti e i saggi e le loro opere sono nelle mani di Dio; l’uomo non sa neppure se amerà o se odierà; tutto è possibile.

„M-am hotărât să înţeleg aceste lucruri şi am priceput că cei drepţi, cei înţelepţi şi lucrările lor se află în mâna lui Dumnezeu, chiar dacă omul nu ştie dacă îl aşteaptă dragoste sau ură. Totul este în viitor înaintea lui.

2 T utto succede ugualmente a tutti: la medesima sorte attende il giusto e l’empio, il buono e puro e l’impuro, chi offre sacrifici e chi non li offre; tanto è il buono quanto il peccatore, tanto è colui che giura quanto chi teme di giurare.

Pe toţi îi aşteaptă o singură soartă: pe cel drept ca şi pe cel nedrept, pe cel bun ca şi pe cel rău, pe cel curat ca şi pe cel necurat, pe cel ce aduce jertfe ca şi pe cel ce nu aduce jertfe, pe cel bun ca şi pe cel păcătos, pe cel ce face juruinţe ca şi pe cel ce se teme să le facă.

3 Q uesto è un male fra tutto quello che si fa sotto il sole: che tutti abbiano una medesima sorte. Così il cuore dei figli degli uomini è pieno di malvagità e hanno la follia nel cuore mentre vivono; poi se ne vanno ai morti.

Acesta este cel mai mare rău care se face sub soare, şi anume că toţi au aceeaşi soartă. Mai mult, inima oamenilor se umple de răutate, iar prostia inimii lor nu-i părăseşte toată viaţa, deşi în cele din urmă ajung tot printre cei morţi,

4 P er chi è associato a tutti gli altri viventi c’è speranza; perché un cane vivo vale più di un leone morto.

căci pentru cel viu mai există speranţă, după cum mai de preţ este un câine viu, decât un leu mort.

5 I nfatti i viventi sanno che moriranno; ma i morti non sanno nulla e per essi non c’è più salario, poiché la loro memoria è dimenticata.

Cei vii ştiu măcar că vor muri, pe când cei morţi nu mai ştiu nimic; nu mai au parte de nici o plată; până şi pomenirea le este dată uitării,

6 I l loro amore come il loro odio e la loro invidia sono da lungo tempo periti, ed essi non hanno più né avranno mai alcuna parte in tutto quello che si fa sotto il sole.

la fel cum şi dragostea lor, ura lor şi gelozia lor au pierit demult! Ei nu vor mai avea parte niciodată de nimic din tot ceea ce se face sub soare.

7 V a’, mangia il tuo pane con gioia e bevi il tuo vino con cuore allegro, perché Dio ha già gradito le tue opere.

Mănâncă-ţi cu bucurie pâinea şi bea-ţi cu inimă veselă vinul, căci demult ţi-a acceptat Dumnezeu lucrările.

8 S iano le tue vesti bianche in ogni tempo, e l’olio non manchi mai sul tuo capo.

Hainele să-ţi fie albe tot timpul, iar untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.

9 G odi la vita con la moglie che ami, per tutti i giorni della vita della tua vanità, che Dio ti ha data sotto il sole per tutto il tempo della tua vanità; poiché questa è la tua parte nella vita, in mezzo a tutta la fatica che sostieni sotto il sole.

Petrece-ţi viaţa cea trecătoare împreună cu soţia pe care o iubeşti, atâtea zile câte ţi-au fost date sub soare, toate zilele tale trecătoare, căci aceasta este partea ta în viaţă, aceasta-ţi este partea din toată osteneala pe care o depui sub soare.

10 T utto quello che la tua mano trova da fare, fallo con tutte le tue forze; poiché nel soggiorno dei morti dove vai non c’è più né lavoro, né pensiero, né scienza, né saggezza.

Tot ceea ce mâna ta găseşte să facă, fă cu toată puterea ta, căci lucrare, chibzuinţă, cunoştinţă şi înţelepciune nu există în Locuinţa Morţilor, acolo unde vei merge şi tu de altfel.

11 I o mi sono rimesso a considerare che, sotto il sole, per correre non basta essere agili, né basta per combattere essere valorosi, né essere saggi per avere del pane, né essere intelligenti per avere delle ricchezze, né essere abili per ottenere favore; poiché tutti dipendono dal tempo e dalle circostanze.

Apoi m-am întors şi am văzut că, sub soare, nu cei sprinteni câştigă alergarea şi nu cei puternici câştigă războiul; nu cei înţelepţi au parte de pâine, nu cei iscusiţi îşi însuşesc bogăţii şi nu cei cunoscători au parte de bunăvoinţă, ci toate ţin de vreme şi de împrejurări.

12 L ’uomo infatti non conosce la sua ora; come i pesci che sono presi nella rete fatale e come gli uccelli che sono colti nel laccio, così i figli degli uomini sono presi nel laccio al tempo dell’avversità, quando essa piomba su di loro improvvisa.

Omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul morţii: la fel cum sunt prinşi peştii în nada înşelătoare şi precum sunt prinse păsările în laţ, tot aşa sunt traşi în capcană şi fiii oamenilor, atunci când vremea nenorocirii cade peste ei pe neaşteptate. Înţelepciunea mai de preţ decât nebunia

13 H o visto sotto il sole anche questo esempio di saggezza che mi è parsa grande.

Iată ce lucru înţelept am văzut sub soare şi mi s-a părut de mare preţ.

14 C ’era una piccola città, con dentro pochi uomini; un gran re le marciò contro, la cinse d’assedio e le costruì contro dei grandi bastioni.

Exista o cetate mică, cu puţini locuitori în ea; împotriva ei a venit un rege puternic; a înconjurat-o şi a ridicat împotriva ei mari întărituri.

15 O ra in essa si trovò un uomo povero e saggio che con la sua saggezza salvò la città. Eppure nessuno conservò ricordo di quell’uomo povero.

În ea s-a aflat însă un înţelept sărac, care a scăpat cetatea prin înţelepciunea lui. Dar nimeni nu şi-a mai adus aminte apoi de săracul acela.

16 A llora io dissi: «La saggezza vale più della forza»; ma la saggezza del povero è disprezzata e le sue parole non sono ascoltate.

Prin urmare, mi-am zis: «Înţelepciunea este mai bună decât tăria, dar înţelepciunea săracului este dispreţuită, iar cuvintele lui nu sunt ascultate.

17 L e parole dei saggi ascoltate nella tranquillità valgono più delle grida di chi domina fra gli stolti.

Mai bine să asculţi cuvintele liniştite ale înţelepţilor, decât strigătele celui ce conduce printre nebuni!

18 L a saggezza vale più degli strumenti di guerra; ma un solo peccatore distrugge un gran bene.

Mai bună este înţelepciunea decât armele, dar un singur păcătos distruge mult bine!»“