1 « Io provo disgusto della mia vita; voglio dare libero sfogo al mio lamento, voglio parlare nell’amarezza dell’anima mia!

Sunt dezgustat de viaţa mea. De aceea voi da frâu liber plângerii mele, voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.

2 I o dirò a Dio: “Non condannarmi! Fammi sapere perché sei in contesa con me!

Îi voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna! Fă-mă să ştiu de ce te cerţi cu mine?

3 T i sembra cosa ben fatta opprimere, disprezzare l’opera delle tue mani e favorire i disegni dei malvagi?

Îţi place să mă asupreşti, să dispreţuieşti lucrarea mâinilor Tale, în timp ce faci să strălucească sfaturile celui rău?

4 H ai tu occhi di carne? Vedi tu come vede l’uomo?

Ai Tu ochi de carne? Vezi Tu aşa cum văd oamenii?

5 S ono i tuoi giorni come i giorni del mortale, i tuoi anni come gli anni degli esseri umani,

Sunt zilele Tale ca zilele omului sau anii Tăi ca anii lui,

6 c he tu investighi tanto la mia iniquità, che t’informi così del mio peccato,

ca să-mi cauţi nedreptatea şi să-mi cercetezi păcatul,

7 p ur sapendo che io non sono colpevole e che non c’è chi mi liberi dalla tua mano?

deşi Tu ştii că sunt nevinovat şi că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?

8 L e tue mani mi hanno formato, m’hanno fatto tutto quanto, eppure mi distruggi!

Mâinile Tale m-au modelat şi m-au făcut, iar acum te întorci să mă distrugi?

9 R icòrdati che mi hai plasmato come argilla, e tu mi fai ritornare in polvere!

Adu-Ţi aminte că m-ai modelat ca pe lut! Vrei acum să mă faci din nou ţărână?

10 N on mi hai colato forse come il latte e fatto rapprendere come il formaggio?

N-ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele şi închegat ca brânza?

11 T u mi hai rivestito di pelle e di carne e mi hai intessuto d’ossa e di nervi.

M-ai îmbrăcat cu piele şi cu carne şi m-ai împletit cu oase şi cu tendoane.

12 M i hai concesso vita e grazia, la tua provvidenza ha vegliato sul mio spirito,

Mi-ai dat viaţă şi mi-ai arătat îndurare, iar purtarea Ta de grijă mi-a păzit sufletul.

13 e d ecco quello che nascondevi in cuore! Sì, lo so, questo meditavi:

Iată totuşi ce ai ascuns în inima Ta şi ce ştiu că aveai de gând:

14 s e avessi peccato, l’avresti ben tenuto a mente e non mi avresti assolto dalla mia iniquità.

ca, dacă păcătuiesc, să mă urmăreşti şi să nu-mi ierţi vina.

15 S e fossi stato malvagio, guai a me! Se giusto, non avrei osato alzare la fronte, sazio d’infamia, spettatore della mia miseria.

Dacă sunt rău, vai de mine! Dacă sunt drept, nu-mi pot înălţa capul, pentru că sunt plin de ruşine şi înecat în necaz.

16 S e l’avessi alzata, mi avresti dato la caccia come a un leone, contro di me avresti rinnovato le tue prodezze;

Dacă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu şi iarăşi Îţi arăţi marea Ta putere împotriva mea.

17 a vresti trovato contro di me nuovi testimoni e avresti raddoppiato il tuo sdegno contro di me; legioni su legioni mi avrebbero assalito.

Aduci mai mulţi martori împotriva mea, mânia Ta creşte faţă de mine şi mă loveşti cu o mulţime de necazuri.

18 « “Perché mi hai fatto uscire dal grembo di mia madre? Sarei spirato senza che occhio mi vedesse!

De ce m-ai scos din pântecele mamei mele? O! de aş fi murit înainte să mă vadă cineva!

19 S arei stato come se non fossi mai esistito, mi avrebbero portato dal grembo materno alla tomba!”

Aş fi ca şi cum n-aş fi fost, purtat din pântece drept în mormânt.

20 N on sono forse pochi i giorni che mi restano? Smetta egli dunque, mi lasci stare, perché io possa rasserenarmi un poco,

Oare nu-mi sunt puţine zilele? Opreşte-te şi lasă-mă singur, să pot afla puţină mângâiere

21 p rima che me ne vada, per non più tornare, nella terra delle tenebre e dell’ombra di morte:

înainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere, în ţara întunericului şi a umbrei morţii,

22 t erra oscura come notte profonda, dove regnano l’ombra di morte e il disordine, il cui chiarore è come notte oscura».

în ţara nopţii întunecate, a umbrei adânci şi a dezordinii, unde chiar şi lumina este precum întunericul!»“