1 « Io avevo stretto un patto con i miei occhi; io non avrei fissato lo sguardo sopra una vergine.

Am încheiat un legământ cu ochii mei, să nu-mi aţintesc privirea asupra unei fecioare.

2 C he parte mi avrebbe assegnato Dio dall’alto, quale eredità mi avrebbe data l’Onnipotente dai luoghi eccelsi?

Dar ce parte am de la Dumnezeu de sus şi moştenire de la Cel Atotputernic din înălţimi?

3 L a sventura non è forse per il perverso, e le sciagure per quelli che fanno il male?

Oare necazul nu este pentru cel nedrept şi dezastrul pentru cei ce săvârşesc fărădelegea?

4 D io non vede forse le mie vie? Non conta tutti i miei passi?

Oare nu vede El căile mele şi nu numără El toţi paşii mei?

5 S e ho camminato insieme alla menzogna, se il piede mio si è affrettato dietro alla frode

Dacă am umblat în minciună şi paşii mei s-au grăbit să înşele,

6 ( Dio mi pesi con bilancia giusta e riconoscerà la mia integrità),

atunci să mă cântărească Dumnezeu într-o cumpănă dreaptă şi-mi va cunoaşte curăţia!

7 s e i miei passi hanno deviato dalla retta via, se il mio cuore è andato dietro ai miei occhi, se qualche sozzura mi si è attaccata alle mani,

Dacă paşii mi s-au abătut de pe cale, dacă inima mi-a urmat ochii şi dacă mi s-au pângărit mâinile,

8 c he io semini e un altro mangi, e quanto è cresciuto nei miei campi sia sradicato!

atunci alţii să mănânce ce am semănat şi roadele mele să fie smulse din rădăcini.

9 S e il mio cuore si è lasciato sedurre da una donna, se ho spiato la porta del mio prossimo,

Dacă mi-a fost atrasă inima de vreo femeie şi dacă am pândit la uşa vecinului meu,

10 c he mia moglie giri la macina a un altro e che altri abusino di lei!

atunci soţia mea să macine pentru altul şi alţii să se culce cu ea.

11 P oiché quella sarebbe una scelleratezza, un misfatto punito dai giudici,

Aceasta ar fi fost o nelegiuire, ar fi fost un păcat ce ar fi trebuit judecat.

12 u n fuoco che consuma fino a perdizione e che avrebbe distrutto fin dalle radici ogni mia fortuna.

Ar fi fost un foc ce ar fi mistuit până la Nimicire, ce mi-ar fi ars până la rădăcină tot secerişul.

13 S e ho disconosciuto il diritto del mio servo e della mia serva, quando erano in lite con me,

Dacă n-am făcut dreptate sclavului sau sclavei mele, atunci când s-au plâns împotriva mea,

14 c he farei quando Dio si alzasse per giudicarmi, e che risponderei quando mi esaminasse?

ce voi face când se va ridica Dumnezeu? Ce voi răspunde când va cerceta El?

15 C hi fece me nel grembo di mia madre non fece anche lui? Non ci ha formati nel grembo materno uno stesso Dio?

Cel Ce m-a făcut pe mine în pântece, nu i-a făcut şi pe ei? Oare nu Acelaşi ne-a întocmit în pântecele mamelor noastre?

16 S e ho rifiutato ai poveri quanto desideravano, se ho fatto languire gli occhi della vedova,

Dacă n-am dat celui sărac ce-mi cerea sau dacă am făcut să se mâhnească ochii văduvei,

17 s e ho mangiato da solo il mio pezzo di pane senza che l’orfano ne mangiasse la sua parte,

dacă mi-am mâncat pâinea de unul singur, iar cel orfan nu a mâncat din ea, –

18 i o che fin da giovane l’ho allevato come un padre, io che fin dal grembo di mia madre sono stato guida alla vedova,

eu care, din tinereţe, l-am crescut ca un tată şi de când m-am născut am călăuzit pe văduvă, –

19 s e ho visto uno soffrire per mancanza di vesti o il povero senza una coperta,

dacă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine sau pe cel nevoiaş fără îmbrăcăminte,

20 s e non mi hanno benedetto i suoi fianchi ed egli non si è riscaldato con la lana dei miei agnelli,

iar inima lui nu m-a binecuvântat atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele,

21 s e ho alzato la mano contro l’orfano perché mi sapevo sostenuto alla porta della città,

dacă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetăţii,

22 c he la mia spalla si stacchi dalla sua giuntura, il mio braccio si spezzi e cada!

atunci să-mi cadă umărul de la locul lui şi să-mi fie smulsă mâna din încheietură.

23 I n effetti mi spaventava il castigo di Dio, ero trattenuto dalla maestà di lui.

Dar pentru că m-am temut de nenorocirile lui Dumnezeu şi îmi era frică de măreţia Sa, n-am putut face astfel de lucruri.

24 S e ho riposto la mia fiducia nell’oro, se all’oro fino ho detto: “Tu sei la mia speranza”,

Dacă mi-am pus încrederea în aur sau am zis aurului curat: «Tu îmi dai încredere!»

25 s e mi sono rallegrato che le mie ricchezze fossero grandi e la mia mano avesse molto accumulato,

sau dacă m-am bucurat de marea mea avere şi de bogăţia pe care mâinile mele au adunat-o,

26 s e, contemplando il sole che risplendeva e la luna che procedeva lucente nella sua corsa,

dacă am privit soarele în strălucirea sa sau luna mişcându-se în splendoarea ei

27 i l mio cuore, in segreto, si è lasciato sedurre e la mia bocca ha posato un bacio sulla mano

şi mi s-a amăgit în taină inima, dacă mâna mea le-a dat sărutări,

28 ( misfatto anche questo punito dai giudici, perché avrei difatti rinnegato il Dio che sta lassù),

aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat, pentru că aş fi fost necredincios Celui Preaînalt.

29 s e mi sono rallegrato della sciagura del mio nemico e ho esultato quando gli è piombata la sventura

Dacă m-am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura sau dacă mi-a părut bine când a venit necazul peste el,

30 ( io che non ho permesso alle mie labbra di peccare chiedendo la sua morte con imprecazione),

dacă mi-am lăsat gura să păcătuiască cerând blestem peste vieţile lor,

31 s e la gente della mia tenda non ha detto: “Chi è che non si sia saziato della carne delle sue bestie?”

dacă oamenii din cortul meu n-au zis niciodată: «Cine nu s-a săturat din carnea lui?»,

32 ( Lo straniero non passava la notte fuori; le mie porte erano aperte al viandante),

– străinul însă n-a rămas în drum peste noapte şi uşa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului, –

33 s e, come fanno gli uomini, ho coperto i miei errori celando nel petto la mia iniquità,

dacă mi-am ascuns păcatele cum fac oamenii, zăvorându-mi nedreptatea în inimă

34 p erché avevo paura della folla e del disprezzo delle famiglie, al punto da starmene tranquillo e non uscire di casa…

pentru că m-aş fi temut de mulţime, iar dispreţul clanurilor m-ar fi înspăimântat, tăcând şi neîndrăznind să ies afară …

35 O h, avessi pure chi m’ascoltasse! Ecco qua la mia firma! L’Onnipotente mi risponda! Scriva l’avversario mio la sua querela

Oh! De-aş găsi pe cineva să mă asculte! (Iată, îmi semnez acum apărarea! Să-mi răspundă Cel Atotputernic! Să Îşi scrie plângerea Cel Ce mă acuză.

36 e io la porterò attaccata alla mia spalla, me la cingerò come un diadema.

O voi pune pe umăr, o voi purta ca pe o coroană.

37 G li renderò conto di tutti i miei passi, a lui mi avvicinerò come un principe!

Îi voi da socoteală de toţi paşii mei, mă voi apropia de El ca un prinţ.)

38 S e la mia terra mi grida contro, se tutti i suoi solchi piangono,

Dacă pământul meu a strigat împotriva mea şi dacă brazdele lui au plâns împreună,

39 s e ne ho mangiato il frutto senza pagarla, se ho fatto sospirare chi la coltivava,

dacă i-am mâncat roada fără să plătesc sau dacă i-am dat la moarte pe proprietarii lui,

40 c he invece di grano mi nascano spine, invece d’orzo mi crescano zizzanie!» Qui finiscono i discorsi di Giobbe.

atunci să crească pe el spini în loc de grâu şi neghină în loc de orz!“ Cuvintele lui Iov au luat sfârşit.