1 « “In quel tempo sorgerà Michele, il grande capo, il difensore dei figli del tuo popolo; vi sarà un tempo di angoscia, come non ce ne fu mai da quando sorsero le nazioni fino a quel tempo; e in quel tempo il tuo popolo sarà salvato; cioè, tutti quelli che saranno trovati iscritti nel libro.

În vremea aceea se va ridica Mihail, marea căpetenie, ocrotitorul poporului tău; va fi o vreme de necaz, cum n-a fost de la începutul neamurilor şi până atunci. Dar în vremea aceea poporul tău va scăpa, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.

2 M olti di quelli che dormono nella polvere della terra si risveglieranno, gli uni per la vita eterna, gli altri per la vergogna e per un’eterna infamia.

Mulţi dintre cei ce dorm în ţărâna pământului se vor trezi, unii – pentru viaţă veşnică, iar alţii – pentru ruşine şi veşnic dispreţ.

3 I saggi risplenderanno come lo splendore del firmamento, e quelli che avranno insegnato a molti la giustizia risplenderanno come le stelle in eterno.

Înţelepţii vor străluci ca strălucirea boltei cereşti, iar cei ce au învăţat dreptatea pe mulţi vor străluci ca stelele, în vecii vecilor.

4 T u, Daniele, tieni nascoste queste parole e sigilla il libro sino al tempo della fine. Molti lo studieranno con cura e la conoscenza aumenterà”.

Tu însă, Daniele, tăinuieşte aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi vor alerga încoace şi încolo şi cunoştinţa va creşte.

5 « Poi io, Daniele, guardai, ed ecco altri due uomini in piedi: l’uno su questa sponda del fiume

Apoi eu, Daniel, m-am uitat şi iată că alţi doi stăteau în picioare, unul de o parte a râului şi altul de cealaltă parte a râului.

6 e l’altro sulla sponda opposta. Uno di essi disse all’uomo vestito di lino che stava sulle acque del fiume: “Quando sarà la fine di queste cose straordinarie?”

Unul din ei l-a întrebat pe bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului: – Cât va mai fi până la împlinirea acestor lucruri uimitoare?

7 U dii l’uomo vestito di lino, che stava sopra le acque del fiume. Egli alzò la mano destra e la mano sinistra al cielo e giurò per colui che vive in eterno, dicendo: “Questo durerà un tempo, dei tempi e la metà d’un tempo; e quando la forza del popolo santo sarà interamente spezzata, allora tutte queste cose si compiranno”.

Bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului, a ridicat mâna dreaptă şi mâna stângă spre ceruri şi l-am auzit jurând pe Cel Veşnic Viu, astfel: – Va mai fi o vreme, vremuri şi o jumătate de vreme! Când se va sfârşi zdrobirea puterii poporului sfânt, atunci se vor împlini toate aceste lucruri.

8 I o udii, ma non compresi e dissi: “Mio signore, quale sarà la fine di queste cose?”

Eu am auzit, dar nu am înţeles, aşa că am întrebat: – Stăpâne, cum va fi sfârşitul acestor lucruri?

9 E gli rispose: “Va’ Daniele; perché queste parole sono nascoste e sigillate sino al tempo della fine.

El mi-a răspuns: – Du-te, Daniele, căci cuvintele acestea sunt tăinuite şi pecetluite până la vremea sfârşitului.

10 M olti saranno purificati, imbiancati, affinati; ma gli empi agiranno empiamente e nessuno degli empi capirà, ma capiranno i saggi.

Mulţi se vor curăţi, se vor albi şi vor fi încercaţi, însă cei răi vor continua să fie răi; nici unul dintre cei răi nu va înţelege, însă cei înţelepţi vor înţelege.

11 D al momento in cui sarà abolito il sacrificio quotidiano e sarà rizzata l’abominazione della desolazione, passeranno milleduecentonovanta giorni.

De la vremea când jertfa continuă va fi îndepărtată şi de la aşezarea urâciunii pustiirii vor fi o mie două sute nouăzeci de zile.

12 B eato chi aspetta e giunge a milletrecentotrentacinque giorni!

Ferice de cel ce aşteaptă şi ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile.

13 T u avviati verso la fine; tu ti riposerai e poi ti rialzerai per ricevere la tua parte di eredità alla fine dei tempi”».

Cât despre tine, du-te, până când va veni sfârşitul! Te vei odihni şi, la sfârşitul zilelor, te vei scula pentru a-ţi primi partea de moştenire.