1 F iglio mio, sta’ attento alla mia saggezza, inclina l’orecchio alla mia intelligenza,

Fiul meu, fii atent la înţelepciunea mea, ascultă bine cuvintele mele înţelepte,

2 a ffinché tu conservi l’accorgimento e le tue labbra custodiscano la scienza.

ca să-ţi păstrezi chibzuinţa şi buzele tale să păzească cunoştinţa!

3 é le labbra dell’adultera stillano miele, la sua bocca è più morbida dell’olio;

Buzele femeii adultere picură miere, şi cuvintele ei sunt mai alunecoase decât untdelemnul,

4 m a la fine a cui conduce è amara come l’assenzio, è affilata come una spada a doppio taglio.

dar la urmă sunt mai amare decât pelinul, mai ascuţite ca o sabie cu două tăişuri.

5 I suoi piedi scendono alla morte, i suoi passi portano al soggiorno dei morti.

Picioarele ei coboară la moarte şi paşii ei conduc spre Locuinţa Morţilor.

6 L ungi dal prendere il sentiero della vita, le sue vie sono sbagliate, e non sa dove va.

Ea nu dă atenţie căii care duce la viaţă; căile ei rătăcesc, dar ea nu ştie lucrul acesta.

7 O r dunque, figlioli, ascoltatemi, e non vi allontanate dalle parole della mia bocca.

Acum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă îndepărtaţi de la cuvintele mele.

8 T ieni lontana da lei la tua via e non ti avvicinare alla porta della sua casa,

Fiule, păstrează-ţi calea departe de a ei, nu te apropia de uşa locuinţei ei,

9 p er non dare ad altri il fiore della tua gioventù, e i tuoi anni all’uomo crudele;

pentru ca să nu-ţi dai cinstea altora şi anii tăi unui om nemilos,

10 p erché degli stranieri non siano saziati dei tuoi beni e le tue fatiche non vadano in casa di estranei;

pentru ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta şi din munca ta să se îmbogăţească casa altuia,

11 p erché tu non abbia a gemere quando verrà la tua fine, quando la tua carne e il tuo corpo saranno consumati,

iar, la sfârşitul vieţii, să oftezi din greu când carnea şi trupul ţi se vor istovi.

12 e tu non dica: «Come ho fatto a odiare la correzione, e come ha potuto il mio cuore disprezzare la riprensione?

Atunci vei spune: „Cum am urât eu disciplinarea! Cum a dispreţuit inima mea mustrarea!

13 C ome ho fatto a non ascoltare la voce di chi m’insegnava e a non porgere l’orecchio a chi m’istruiva?

Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să n-ascult de cei ce mă îndrumau!

14 P oco mancò che non mi trovassi immerso in ogni male, in mezzo all’assemblea e alla comunità».

Era cât pe ce să fiu nenorocit de tot în mijlocul adunării şi comunităţii.“

15 B evi l’acqua della tua cisterna, l’acqua viva del tuo pozzo.

Bea apă din puţul tău şi din propriul tău izvor!

16 L e tue fonti devono forse spargersi al di fuori? I tuoi ruscelli devono forse scorrere per le strade?

De ce să se reverse izvoarele tale pe străzi şi râurile tale în locuri publice?

17 S iano per te solo, e non per gli stranieri con te.

Lasă-le să fie doar ale tale şi nu le împărţi cu străinii.

18 S ia benedetta la tua fonte, e trova gioia nella sposa della tua gioventù.

Fie binecuvântată fântâna ta şi bucură-te de soţia tinereţii tale –

19 C erva d’amore, capriola di grazia, le sue carezze t’inebrino in ogni tempo, e sii sempre rapito nell’affetto suo.

cerboaică iubită, căprioară plăcută! Fii îmbătat tot timpul de sânii ei, fii întotdeauna captivat de dragostea ei.

20 P erché, figlio mio, ti innamoreresti di un’estranea e abbracceresti il seno della donna altrui?

Fiul meu, pentru ce să fii atras de o străină? De ce să îmbrăţişezi sânul altei femei?

21 I nfatti le vie dell’uomo stanno davanti agli occhi del Signore, egli osserva tutti i suoi sentieri.

Căci umbletele omului sunt înaintea ochilor Domnului şi El cântăreşte toate cărările lui.

22 L ’empio sarà preso nelle proprie iniquità, tenuto stretto dalle funi del suo peccato.

Cel rău va fi prins de înseşi nelegiuirile lui şi va fi legat cu funiile păcatului lui.

23 E gli morirà per mancanza di correzione, andrà vacillando per la grandezza della sua follia.

El va muri din lipsă de disciplinare şi va rătăci din prea multa lui prostie.