1 H ijo mío, está atento a mi sabiduría, Y a mi inteligencia inclina tu oído,

Fiul meu, fii atent la înţelepciunea mea, ascultă bine cuvintele mele înţelepte,

2 P ara que guardes consejo, Y tus labios conserven la ciencia.

ca să-ţi păstrezi chibzuinţa şi buzele tale să păzească cunoştinţa!

3 P orque los labios de la mujer extraña destilan miel, Y su paladar es más blando que el aceite;

Buzele femeii adultere picură miere, şi cuvintele ei sunt mai alunecoase decât untdelemnul,

4 M as su fin es amargo como el ajenjo, Agudo como espada de dos filos.

dar la urmă sunt mai amare decât pelinul, mai ascuţite ca o sabie cu două tăişuri.

5 S us pies descienden a la muerte; Sus pasos conducen al Seol.

Picioarele ei coboară la moarte şi paşii ei conduc spre Locuinţa Morţilor.

6 S us caminos son inestables; no los conocerás, Si no considerares el camino de vida.

Ea nu dă atenţie căii care duce la viaţă; căile ei rătăcesc, dar ea nu ştie lucrul acesta.

7 A hora pues, hijos, oídme, Y no os apartéis de las razones de mi boca.

Acum, fiilor, ascultaţi-mă şi nu vă îndepărtaţi de la cuvintele mele.

8 A leja de ella tu camino, Y no te acerques a la puerta de su casa;

Fiule, păstrează-ţi calea departe de a ei, nu te apropia de uşa locuinţei ei,

9 P ara que no des a los extraños tu honor, Y tus años al cruel;

pentru ca să nu-ţi dai cinstea altora şi anii tăi unui om nemilos,

10 N o sea que extraños se sacien de tu fuerza, Y tus trabajos estén en casa del extraño;

pentru ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta şi din munca ta să se îmbogăţească casa altuia,

11 Y gimas al final, Cuando se consuma tu carne y tu cuerpo,

iar, la sfârşitul vieţii, să oftezi din greu când carnea şi trupul ţi se vor istovi.

12 Y digas:!! Cómo aborrecí el consejo, Y mi corazón menospreció la reprensión;

Atunci vei spune: „Cum am urât eu disciplinarea! Cum a dispreţuit inima mea mustrarea!

13 N o oí la voz de los que me instruían, Y a los que me enseñaban no incliné mi oído!

Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei şi să n-ascult de cei ce mă îndrumau!

14 C asi en todo mal he estado, En medio de la sociedad y de la congregación.

Era cât pe ce să fiu nenorocit de tot în mijlocul adunării şi comunităţii.“

15 B ebe el agua de tu misma cisterna, Y los raudales de tu propio pozo.

Bea apă din puţul tău şi din propriul tău izvor!

16 ¿ Se derramarán tus fuentes por las calles, Y tus corrientes de aguas por las plazas?

De ce să se reverse izvoarele tale pe străzi şi râurile tale în locuri publice?

17 S ean para ti solo, Y no para los extraños contigo.

Lasă-le să fie doar ale tale şi nu le împărţi cu străinii.

18 S ea bendito tu manantial, Y alégrate con la mujer de tu juventud,

Fie binecuvântată fântâna ta şi bucură-te de soţia tinereţii tale –

19 C omo cierva amada y graciosa gacela. Sus caricias te satisfagan en todo tiempo, Y en su amor recréate siempre.

cerboaică iubită, căprioară plăcută! Fii îmbătat tot timpul de sânii ei, fii întotdeauna captivat de dragostea ei.

20 ¿ Y por qué, hijo mío, andarás ciego con la mujer ajena, Y abrazarás el seno de la extraña?

Fiul meu, pentru ce să fii atras de o străină? De ce să îmbrăţişezi sânul altei femei?

21 P orque los caminos del hombre están ante los ojos de Jehová, Y él considera todas sus veredas.

Căci umbletele omului sunt înaintea ochilor Domnului şi El cântăreşte toate cărările lui.

22 P renderán al impío sus propias iniquidades, Y retenido será con las cuerdas de su pecado.

Cel rău va fi prins de înseşi nelegiuirile lui şi va fi legat cu funiile păcatului lui.

23 E l morirá por falta de corrección, Y errará por lo inmenso de su locura.

El va muri din lipsă de disciplinare şi va rătăci din prea multa lui prostie.