1 E ntonces respondió Elifaz temanita, y dijo:

Atunci Elifaz din Teman a luat cuvântul şi i-a zis:

2 S i probáremos a hablarte, te será molesto; Pero ¿quién podrá detener las palabras?

„Dacă ar îndrăzni cineva să-ţi vorbească, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

3 H e aquí, tú enseñabas a muchos, Y fortalecías las manos débiles;

Iată că tu i-ai învăţat pe mulţi, tu ai întărit mâinile slăbite.

4 A l que tropezaba enderezaban tus palabras, Y esforzabas las rodillas que decaían.

Cuvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau şi au întărit genunchii care se îndoiau.

5 M as ahora que el mal ha venido sobre ti, te desalientas; Y cuando ha llegado hasta ti, te turbas.

Dar acum necazul a venit asupra ta şi eşti descurajat; te atinge şi te laşi copleşit.

6 ¿ No es tu temor a Dios tu confianza? ¿No es tu esperanza la integridad de tus caminos?

Nu este oare frica de Dumnezeu încrederea ta, iar curăţia căilor tale nu este ea nădejdea ta?

7 R ecapacita ahora; ¿qué inocente se ha perdido? Y ¿en dónde han sido destruidos los rectos?

Gândeşte-te, te rog! A pierit vreodată un om nevinovat? Sau au fost vreodată cei drepţi nimiciţi?

8 C omo yo he visto, los que aran iniquidad Y siembran injuria, la siegan.

Aşa cum am văzut eu, cei care ară răutatea şi seamănă necazul, le culeg roadele.

9 P erecen por el aliento de Dios, Y por el soplo de su ira son consumidos.

Suflarea lui Dumnezeu îi nimiceşte, iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.

10 L os rugidos del león, y los bramidos del rugiente, Y los dientes de los leoncillos son quebrantados.

Urletul leului, răgetul leului fioros încetează şi colţii leilor tineri sunt zdrobiţi.

11 E l león viejo perece por falta de presa, Y los hijos de la leona se dispersan.

Leul cel puternic piere din lipsă de pradă, iar puii leoaicei sunt risipiţi.

12 E l asunto también me era a mí oculto; Mas mi oído ha percibido algo de ello.

Mi s-a spus un cuvânt pe ascuns, urechea mea a auzit o şoaptă.

13 E n imaginaciones de visiones nocturnas, Cuando el sueño cae sobre los hombres,

În mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopţii, când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,

14 M e sobrevino un espanto y un temblor, Que estremeció todos mis huesos;

m-au năpădit frica şi cutremurul şi-au început să-mi tremure oasele.

15 Y al pasar un espíritu por delante de mí, Hizo que se erizara el pelo de mi cuerpo.

Un duh a trecut uşor prin faţa mea; atunci părul de pe trup mi s-a zbârlit.

16 P aróse delante de mis ojos un fantasma, Cuyo rostro yo no conocí, Y quedo, oí que decía:

S-a oprit, dar nu i-am putut desluşi înfăţişarea; conturul cuiva era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea:

17 ¿ Será el hombre más justo que Dios? ¿Será el varón más limpio que el que lo hizo?

«Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu? Poate el să fie curat înaintea Făcătorului său?

18 H e aquí, en sus siervos no confía, Y notó necedad en sus ángeles;

Dacă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi şi găseşte greşeli chiar şi la îngerii Săi,

19 C uánto más en los que habitan en casas de barro, Cuyos cimientos están en el polvo, Y que serán quebrantados por la polilla!

cu atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut, ale căror temelii sunt în ţărână şi care sunt striviţi mai uşor decât o molie.

20 D e la mañana a la tarde son destruidos, Y se pierden para siempre, sin haber quien repare en ello.

De dimineaţa până seara sunt nimiciţi; pier şi sunt daţi uitării pentru totdeauna.

21 S u hermosura, ¿no se pierde con ellos mismos? Y mueren sin haber adquirido sabiduría.

Nu le este smulsă oare funia cortului lor? Ei mor însă fără să fi dobândit înţelepciune.»