1 A llora Elifaz di Teman rispose e disse:

Atunci Elifaz din Teman a luat cuvântul şi i-a zis:

2 « Se provassimo a dirti una parola, ti darebbe fastidio? Ma chi potrebbe trattenere le parole?

„Dacă ar îndrăzni cineva să-ţi vorbească, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

3 T u ne hai ammaestrati molti, hai fortificato le mani stanche;

Iată că tu i-ai învăţat pe mulţi, tu ai întărit mâinile slăbite.

4 e le tue parole hanno rialzato chi stava cadendo, hai rafforzato le ginocchia vacillanti;

Cuvintele tale i-au ridicat pe cei ce se clătinau şi au întărit genunchii care se îndoiau.

5 e ora che il male piomba su di te, ti lasci abbattere; ora che è giunto fino a te, sei tutto smarrito.

Dar acum necazul a venit asupra ta şi eşti descurajat; te atinge şi te laşi copleşit.

6 I l tuo timor di Dio non ti dà fiducia, e l’integrità della tua vita non è la tua speranza?

Nu este oare frica de Dumnezeu încrederea ta, iar curăţia căilor tale nu este ea nădejdea ta?

7 R icorda: quale innocente perì mai? Dove furono mai distrutti gli uomini retti?

Gândeşte-te, te rog! A pierit vreodată un om nevinovat? Sau au fost vreodată cei drepţi nimiciţi?

8 I o per me ho visto che coloro che arano iniquità e seminano tormenti, ne mietono i frutti.

Aşa cum am văzut eu, cei care ară răutatea şi seamănă necazul, le culeg roadele.

9 A l soffio di Dio essi periscono, dal vento della sua ira sono consumati.

Suflarea lui Dumnezeu îi nimiceşte, iar izbucnirea mâniei Sale îi mistuie.

10 S penta è la voce del ruggente, sono spezzati i denti dei leoncelli.

Urletul leului, răgetul leului fioros încetează şi colţii leilor tineri sunt zdrobiţi.

11 P erisce per mancanza di preda il forte leone, e restano dispersi i piccini della leonessa.

Leul cel puternic piere din lipsă de pradă, iar puii leoaicei sunt risipiţi.

12 « Una parola mi è furtivamente giunta, e il mio orecchio ne ha colto il lieve sussurro.

Mi s-a spus un cuvânt pe ascuns, urechea mea a auzit o şoaptă.

13 T ra i pensieri delle visioni notturne, quando un sonno profondo cade sui mortali,

În mijlocul frământărilor din timpul vedeniilor nopţii, când oamenii sunt cuprinşi de un somn adânc,

14 u no spavento mi prese, un tremore, che mi fece fremer tutte le ossa.

m-au năpădit frica şi cutremurul şi-au început să-mi tremure oasele.

15 U no spirito mi passò davanti e i peli mi si rizzarono addosso.

Un duh a trecut uşor prin faţa mea; atunci părul de pe trup mi s-a zbârlit.

16 S i fermò, ma non riconobbi il suo sembiante; una figura mi stava davanti agli occhi e udii una voce sommessa che diceva:

S-a oprit, dar nu i-am putut desluşi înfăţişarea; conturul cuiva era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas care şoptea:

17 “ Può il mortale essere giusto davanti a Dio? Può l’uomo essere puro davanti al suo Creatore?

«Poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu? Poate el să fie curat înaintea Făcătorului său?

18 E cco, Dio non si fida dei suoi servi e trova difetti nei suoi angeli;

Dacă nu se încrede El nici chiar în slujitorii Săi şi găseşte greşeli chiar şi la îngerii Săi,

19 q uanto più in quelli che stanno in case d’argilla, che hanno per fondamento la polvere e sono schiacciati al pari delle tignole!

cu atât mai mult la cei ce trăiesc în case de lut, ale căror temelii sunt în ţărână şi care sunt striviţi mai uşor decât o molie.

20 F ra la mattina e la sera sono infranti; periscono per sempre, senza che nessuno se ne accorga.

De dimineaţa până seara sunt nimiciţi; pier şi sunt daţi uitării pentru totdeauna.

21 L a corda della loro tenda è strappata, e muoiono senza possedere la saggezza”.

Nu le este smulsă oare funia cortului lor? Ei mor însă fără să fi dobândit înţelepciune.»