1 C ome mai il Signore, nella sua ira, ha coperto di una nube oscura la figlia di Sion? Egli ha gettato dal cielo in terra la gloria d’Israele e non si è ricordato dello sgabello dei suoi piedi, nel giorno della sua ira!

Cum a acoperit-o Stăpânul, cu norul mâniei Lui, pe fiica Sionului! A aruncat măreţia lui Israel din cer pe pământ. În ziua mâniei Lui nu Şi-a mai adus aminte de aşternutul picioarelor Sale.

2 I l Signore ha distrutto senza pietà tutti i territori di Giacobbe; nella sua ira ha rovesciato, ha atterrato le fortezze della figlia di Giuda, ne ha profanato il regno e i capi.

Stăpânul a spulberat fără milă toate locuinţele lui Iacov. În furia Lui, a dărâmat fortăreţele fiicei lui Iuda; a aruncat la pământ, în ocară, regatul şi pe conducătorii lui.

3 N ella sua ira ardente ha infranto tutta la potenza d’Israele; ha ritirato la propria destra in presenza del nemico. Ha consumato Giacobbe come fuoco fiammeggiante che divora tutto intorno.

În mânia Lui aprigă, a retezat întreaga putere a lui Israel. La apropierea duşmanului, Şi-a retras dreapta de la el; El a ars în Iacov, ca o văpaie ce mistuie totul în jurul ei.

4 H a teso il suo arco come il nemico, ha alzato la destra come un avversario e ha trucidato tutti quelli che erano più cari a vedersi; ha riversato il suo furore come un fuoco sulla tenda della figlia di Sion.

Asemenea unui vrăjmaş, Şi-a încordat arcul şi Şi-a pregătit dreapta; asemenea unui duşman, a distrus tot ce era plăcut privirilor. Şi-a revărsat mânia ca un foc peste cortul fiicei Sionului.

5 I l Signore è divenuto come un nemico: ha divorato Israele, ha divorato tutti i suoi palazzi, ha distrutto le sue fortezze; ha moltiplicato alla figlia di Giuda i lamenti e i gemiti.

Stăpânul a ajuns asemenea unui vrăjmaş: l-a spulberat pe Israel, i-a spulberat toate palatele şi i-a distrus fortăreţele. S-au înmulţit bocetele şi vaietele în mijlocul fiicei lui Iuda.

6 H a spogliato la sua capanna come un giardino, ha distrutto il luogo del suo convegno; il Signore ha fatto dimenticare in Sion le feste solenni e i sabati e, nell’indignazione della sua ira, ha rigettato re e sacerdoti.

Şi-a devastat Locuinţa ca pe o grădină, şi-a distrus locul Lui de întâlnire. Domnul a făcut să fie uitate în Sion sărbătorile şi Sabatele. În indignarea Lui aprigă, i-a îndepărtat pe rege şi pe preot.

7 I l Signore ha provato disgusto per il suo altare, ha detestato il suo santuario; ha dato i muri dei palazzi di Sion in mano dei nemici, i quali hanno alzato grida nella casa del Signore come in un giorno di festa.

Stăpânul Şi-a respins altarul, Şi-a abandonat Lăcaşul. A dat în mâinile vrăjmaşului zidurile palatelor lui. Ei au strigat în Casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.

8 I l Signore ha deciso di distruggere le mura della figlia di Sion. Ha steso la corda, non ha ritirato la mano prima di averli distrutti; ha coperto di lutto bastioni e mura: gli uni e le altre sono distrutti.

Domnul a hotărât să distrugă zidul fiicei Sionului. El a întins o linie de măsurat şi nu Şi-a retras mâna de la distrugere. El a făcut întăritura şi zidul să plângă, astfel că ele suferă împreună.

9 L e sue porte sono sprofondate in terra; egli ha distrutto, spezzato le sue sbarre. Il suo re e i suoi capi sono fra le nazioni; non c’è più legge, e anche i suoi profeti non ricevono più visioni dal Signore.

Porţile ei au fost îngropate în pământ, iar zăvoarele i-au fost rupte şi distruse. Regele şi conducătorii ei sunt exilaţi printre neamuri, Legea nu mai este, iar profeţii ei nu mai primesc nici o vedenie de la Domnul.

10 G li anziani della figlia di Sion stanno per terra in silenzio; si sono gettati della polvere sul capo, si sono vestiti di sacchi. Le vergini di Gerusalemme curvano il capo al suolo.

Bătrânii fiicei Sionului stau pe pământ tăcuţi; şi-au presărat ţărână deasupra capului şi s-au îmbrăcat cu saci. Fecioarele Ierusalimului îşi pleacă capul în pământ.

11 I miei occhi si consumano in lacrime, le mie viscere si commuovono, il mio fegato si spande in terra per il disastro della figlia del mio popolo, al pensiero dei bambini e dei lattanti che venivano meno per le piazze della città.

Ochii mei s-au sfârşit de atâta plâns, iar măruntaiele-mi fierb; ficatul mi se varsă pe pământ, deoarece fiica poporului meu este zdrobită; copiii şi cei alăptaţi sunt leşinaţi pe străzile cetăţii.

12 E ssi chiedevano alle loro madri: «Dov’è il pane, dov’è il vino?» Intanto venivano meno come feriti a morte nelle piazze della città ed esalavano l’ultimo respiro sul seno delle loro madri.

Ei zic către mamele lor: „Unde este pâinea şi vinul?“ şi cad leşinaţi, asemenea răniţilor, pe drumurile cetăţii, dându-şi ultima suflare la pieptul mamelor lor.

13 C he ti dirò? A che ti paragonerò, o figlia di Gerusalemme? Chi troverò simile a te per consolarti, vergine figlia di Gerusalemme? Infatti la tua ferita è larga quanto il mare; chi potrà guarirti?

„Cum să te încurajez? Cu ce să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce să te compar şi cum să te alin, fiică fecioară a Sionului? Căci rana ta este mare, este asemenea mării! Cine te va putea vindeca?

14 I tuoi profeti hanno avuto per te visioni vane e illusorie; non hanno messo a nudo la tua iniquità per distogliere da te la deportazione. Le profezie che hanno fatto a tuo riguardo non erano che oracoli vani e seduttori.

Profeţii tăi au avut pentru tine viziuni false şi amăgitoare; nu ţi-au scos la iveală păcatele, ca să te scape astfel de captivitate. Ei ţi-au spus oracole false şi înşelătoare.

15 T utti i passanti battono le mani al vederti; fischiano e scuotono il capo quando vedono la figlia di Gerusalemme: «È questa la città che la gente chiamava una bellezza perfetta, la gioia di tutta la terra?»

Toţi trecătorii bat din palme înaintea ta. Ei fluieră şi dau din cap în faţa fiicei Ierusalimului, zicând: „Aceasta este cetatea care era numită întruchiparea perfectă a frumuseţii şi bucuria întregului pământ?!“

16 T utti i tuoi nemici aprono larga la bocca contro di te, fischiano e digrignano i denti; dicono: «L’abbiamo inghiottita! Sì, questo è il giorno che aspettavamo; ci siamo giunti, lo vediamo!»

Toţi vrăjmaşii tăi îşi deschid larg gura împotriva ta. Fluieră, scrâşnesc din dinţi şi spun: „Am înghiţit-o! Da, aceasta e ziua pe care am aşteptat-o! Am ajuns s-o vedem!“

17 I l Signore ha fatto quanto si era proposto. Ha adempiuto la parola che aveva pronunciata fin dai giorni antichi: ha distrutto senza pietà, ha fatto di te la gioia del nemico; ha esaltato la potenza dei tuoi avversari.

Domnul a înfăptuit ceea ce plănuise; Şi-a împlinit cuvântul pe care îl poruncise încă din zilele din vechime. Te-a distrus fără milă, a făcut din tine bucuria vrăjmaşilor tăi şi a înălţat puterea duşmanilor tăi.

18 I l loro cuore grida al Signore: «O mura della figlia di Sion, spandete lacrime come un torrente, giorno e notte! Non vi date pace, non abbiano riposo le pupille degli occhi vostri!

Strigă către Stăpânul, o, zid al fiicei Sionului! Lasă lacrimile să curgă ca un râu ziua şi noaptea! Nu-ţi oferi nici un răgaz! Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!

19 A lzatevi, gridate di notte, al principio di ogni veglia! Spandete come acqua il vostro cuore davanti alla faccia del Signore! Alzate le mani verso di lui per la vita dei vostri bambini, che vengono meno per la fame agli angoli di tutte le strade!

Ridică-te! Plângi în noapte, la începutul străjilor! Varsă-ţi inima, asemenea apei, înaintea Stăpânului! Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi, care sunt leşinaţi de foame la capătul fiecărei străzi.

20 G uarda, Signore, considera! Chi mai hai trattato così? Delle donne hanno divorato il frutto del loro grembo, i bambini che accarezzavano! Sacerdoti e profeti sono stati massacrati nel santuario del Signore!

Priveşte, Doamne, şi ia aminte! Cui i-ai mai făcut Tu aşa ceva? Să-şi mănânce femeile rodul pântecului lor, copiii pe care i-au dezmierdat?! Să fie ucişi preoţii şi profeţii în Lăcaşul Stăpânului?!

21 B ambini e vecchi giacciono a terra nelle vie; le mie vergini e i miei giovani sono caduti per la spada. Tu li hai uccisi nel giorno della tua ira, li hai massacrati senza pietà.

Băieţii şi bătrânii zac împreună, doborâţi la pământ, pe străzi; fecioarele şi tinerii mei au căzut răpuşi de sabie. I-ai ucis în ziua mâniei Tale şi i-ai înjunghiat fără milă.

22 T u hai convocato, come a un giorno di festa solenne, i miei terrori da tutte le parti; nel giorno dell’ira del Signore non c’è stato superstite né fuggiasco. Quelli che io avevo accarezzati e allevati, il mio nemico li ha consumati!»

Ai chemat teroarea peste mine, din toate părţile, ca la o zi de sărbătoare! În ziua mâniei Domnului, nimeni n-a scăpat, nici n-a supravieţuit! Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine i-a nimicit vrăjmaşul.