1 « Sai quando figliano le capre selvatiche? Hai osservato quando le cerve partoriscono?

Ştii tu când nasc caprele de munte? Vezi tu când zămislesc cerboaicele?

2 C onti i mesi della loro pregnanza e sai il momento in cui devono sgravarsi?

Numeri tu lunile în care sunt însărcinate, ştii tu vremea când trebuie să nască?

3 S i accosciano, fanno i loro piccini e sono subito liberate dalle loro doglie;

Ele se pleacă şi-şi fată puii şi durerile lor se sfârşesc.

4 i loro piccini si fanno forti, crescono all’aperto, se ne vanno e non tornano più alle madri.

Puii lor se întăresc şi cresc în sălbăticie; se duc şi nu se mai întorc la ele.

5 C hi manda libero l’onagro e chi scioglie i legami all’asino selvatico?

Cine a lăsat liber măgarul sălbatic? Cine i-a desfăcut legăturile?

6 A lui ho dato per dimora il deserto e la terra salata per abitazione.

I-am dat pustia drept casă, ţinutul sărat drept locuinţă.

7 E gli si beffa del frastuono della città e non ode grida di padrone.

Râde de zarva din cetate; nu aude glasul celui ce mână.

8 P ercorre le montagne della sua pastura e va in cerca di ogni filo di verde.

Străbate munţii pentru păşune şi caută tot ce este verde.

9 I l bufalo vorrà forse servirti o passare la notte presso la tua mangiatoia?

Vrea bivolul sălbatic să te slujească? Stă el noaptea la ieslea ta?

10 L egherai il bufalo con una corda perché faccia il solco? Erpicherà egli le valli dietro a te?

Îl poţi lega cu funii ca să tragă la brazdă, va grăpa el bulgării din văi pentru tine?

11 T i fiderai di lui perché la sua forza è grande? Lascerai a lui il tuo lavoro?

Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare, vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?

12 C onterai su di lui perché ti porti a casa il raccolto e ti ammucchi il grano sull’aia?

Crezi tu că se va reîntoarce şi că-ţi va strânge el grâul în aria ta?

13 L o struzzo batte allegramente le ali; ma le sue penne e le sue piume sono forse di cicogna ?

Aripile struţului bat cu bucurie, deşi nu se compară cu aripile şi penele berzei.

14 N o, poiché esso abbandona sulla terra le proprie uova, le lascia scaldare sopra la sabbia.

El îşi lasă ouăle în pământ, le lasă să se încălzească în nisip,

15 E gli dimentica che un piede le potrà schiacciare, che le bestie dei campi le potranno calpestare.

uitând că piciorul cuiva le poate sparge şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare.

16 T ratta duramente i suoi piccini, quasi non fossero suoi; la sua fatica sarà vana, ma ciò non lo turba,

Se poartă aspru cu puii lui, ca şi cum n-ar fi ai lui, nu-i pasă că truda lui poate fi în zadar,

17 p erché Dio l’ha privato di saggezza, non gli ha impartito intelligenza.

pentru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune, nici nu i-a făcut parte de pricepere.

18 M a quando si muove e prende lo slancio, si beffa del cavallo e di chi lo cavalca.

Când se ridică şi fuge, râde de cal şi de călăreţul lui.

19 S ei tu che dai al cavallo la forza? Che gli vesti il collo di una fremente criniera?

Îi dai tu calului putere? Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?

20 S ei tu che lo fai saltare come la locusta? Il fiero suo nitrito incute spavento.

Îl faci tu să sară ca o lăcustă şi să răspândească groază cu nechezatul lui măreţ?

21 R aspa la terra nella valle ed esulta della sua forza; si slancia incontro alle armi.

Mândru de puterea lui, el scurmă valea şi se aruncă asupra celor înarmaţi.

22 D isprezza la paura, non trema, non indietreggia davanti alla spada.

Râde în faţa fricii, nu se teme de nimic; nu se dă înapoi dinaintea sabiei.

23 G li risuona addosso la faretra, la folgorante lancia e la freccia.

Tolba cu săgeţi zăngăne pe el, lancea şi suliţa strălucesc.

24 C on fremente furia divora la terra. Non sta più fermo quando suona la tromba.

Fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când sună trâmbiţa.

25 C ome ode lo squillo, dice: “Aha!” e fiuta da lontano la battaglia, la voce tonante dei capi e il grido di guerra.

La sunetul trâmbiţei el nechează. De departe adulmecă bătălia, tunetul comandanţilor şi strigătul de luptă.

26 È la tua intelligenza che allo sparviere fa spiccare il volo e spiegare le ali verso il sud?

Prin înţelepciunea ta zboară şoimul şi îşi întinde aripile spre sud?

27 È forse al tuo comando che l’aquila si alza in alto e fa il suo nido nei luoghi elevati?

La porunca ta se înalţă vulturul şi îşi face cuibul pe înălţimi?

28 A bita nelle rocce e vi pernotta; sta sulla punta delle rupi, sulle vette scoscese;

El are casa pe stâncă, acolo îşi are locuinţa, pe vârful stâncilor şi pe întărituri.

29 d i là spia la preda e i suoi occhi mirano lontano.

De acolo caută prada, ochii lui o văd din depărtări.

30 I suoi piccini si abbeverano di sangue, e dove sono i corpi morti, là essa si trova ».

Puii lui îi beau sângele; unde sunt stârvuri, acolo e şi el.“