1 З наеш ли времето, когато раждат дивите кози по канарите? Забелязваш ли кога раждат кошутите?

Ştii tu când nasc caprele de munte? Vezi tu când zămislesc cerboaicele?

2 П реброяваш ли колко месеци изпълняват те? Или знаеш ли срока за раждането им? -

Numeri tu lunile în care sunt însărcinate, ştii tu vremea când trebuie să nască?

3 & lt;Когато> се навеждат, раждат малките си, Освобождават се от болките си.

Ele se pleacă şi-şi fată puii şi durerile lor se sfârşesc.

4 М алките им заякват, растат в полето; Излизат и не се връщат <вече> при тях.

Puii lor se întăresc şi cresc în sălbăticie; se duc şi nu se mai întorc la ele.

5 К ой е пуснал на свобода дивия осел? Или кой е развързал връзките на <тоя> плах бежанец,

Cine a lăsat liber măgarul sălbatic? Cine i-a desfăcut legăturile?

6 З а който съм направил пустинята за къща И солената земя за негово жилище?

I-am dat pustia drept casă, ţinutul sărat drept locuinţă.

7 Т ой се присмива на градския шум, Нито внимава на викането на <този, който го> кара.

Râde de zarva din cetate; nu aude glasul celui ce mână.

8 П ланините, които обикаля, са пасбището му; И търси всякаква зеленина.

Străbate munţii pentru păşune şi caută tot ce este verde.

9 Щ е благоволи ли дивият вол да ти работи, Или ще нощува ли в твоите ясли?

Vrea bivolul sălbatic să te slujească? Stă el noaptea la ieslea ta?

10 М ожеш ли да впрегнеш дивия вол за оране? Или ще браносва ли той полетата зад тебе?

Îl poţi lega cu funii ca să tragă la brazdă, va grăpa el bulgării din văi pentru tine?

11 Щ е се облегнеш ли на него, защото силата му е голяма? Или ще повериш ли на него работата си?

Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare, vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?

12 Щ е се довериш ли на него да ти прибере житото ти И да <го> събере в гумното ти?

Crezi tu că se va reîntoarce şi că-ţi va strânge el grâul în aria ta?

13 К рилата на камилоптицата пляскат весело; Но крилата и перата й благи ли са?

Aripile struţului bat cu bucurie, deşi nu se compară cu aripile şi penele berzei.

14 З ащо тя оставя яйцата си на земята И ги топли в пръстта,

El îşi lasă ouăle în pământ, le lasă să se încălzească în nisip,

15 А забравя, че е възможно нога да ги смаже Или полски звяр да ги стъпче.

uitând că piciorul cuiva le poate sparge şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare.

16 Н оси се жестоко с малките си, като че не са нейни; Трудът й е напразно, защото не я е грижа <за опасности:>

Se poartă aspru cu puii lui, ca şi cum n-ar fi ai lui, nu-i pasă că truda lui poate fi în zadar,

17 П онеже Бог я е лишил от мъдрост, И не я е обдарил с разум.

pentru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune, nici nu i-a făcut parte de pricepere.

18 К огато стане да бяга Присмива се на коня и на ездача му.

Când se ridică şi fuge, râde de cal şi de călăreţul lui.

19 Т и ли си дал сила на коня? Облякъл си врата му с трептяща грива?

Îi dai tu calului putere? Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?

20 Т и ли го правиш да скача като скакалец? Гордото му пръхтене е ужасно.

Îl faci tu să sară ca o lăcustă şi să răspândească groază cu nechezatul lui măreţ?

21 К опае <с крак> в долината, и се радва на силата си; Излиза срещу оръжията.

Mândru de puterea lui, el scurmă valea şi se aruncă asupra celor înarmaţi.

22 П рисмива се на страха и не се бои. Нито се обръща назад от меча,

Râde în faţa fricii, nu se teme de nimic; nu se dă înapoi dinaintea sabiei.

23 Т ула по <страната му> трещи, <И> лъскавото копие, и сулицата.

Tolba cu săgeţi zăngăne pe el, lancea şi suliţa strălucesc.

24 С буйство и ярост той гълта земята; И при гласа на тръбата не вярва <от радост>.

Fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când sună trâmbiţa.

25 Щ ом <свири> тръбата, той казва: Хо, хо! И от далеч подушва боя, Гърменето на военачалниците и викането.

La sunetul trâmbiţei el nechează. De departe adulmecă bătălia, tunetul comandanţilor şi strigătul de luptă.

26 Ч рез твоята ли мъдрост лети на горе ястребът, <И> простира крилата си към юг?

Prin înţelepciunea ta zboară şoimul şi îşi întinde aripile spre sud?

27 П ри твоята ли заповед се възвишава орелът, И прави гнездото си по височините?

La porunca ta se înalţă vulturul şi îşi face cuibul pe înălţimi?

28 Ж ивее по канарите, и <там> се помещава, По върховете на скалите, и по непроходимите <места>.

El are casa pe stâncă, acolo îşi are locuinţa, pe vârful stâncilor şi pe întărituri.

29 О т там си съзира плячка, Очите му я съглеждат от далеч.

De acolo caută prada, ochii lui o văd din depărtări.

30 И пилетата му смучат кръв; И дето има трупове, там е и той.

Puii lui îi beau sângele; unde sunt stârvuri, acolo e şi el.“