1 ( По слав. 34). Давидов <псалом. > Бори се, Господи, с ония, които се борят с мене; Воювай против ония, които воюват против мене.

Răfuieşte-te, Doamne, cu cei ce se răfuiesc cu mine! Luptă-te cu cei ce se luptă cu mine!

2 В земи оръжие и щит, И стани да ми помагаш.

Înarmează-Te cu scut şi cu pavăză! Ridică-Te, ca să-mi ajuţi!

3 И зтръгни и копие, та затвори пътя на гонителите ми; Кажи на душата ми: Аз съм избавител Твой.

Dezveleşte-Ţi suliţa şi lancea pentru prigonitorii mei! Grăieşte sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta!“

4 Н ека се посрамят и се опозорят Ония, които искат <да погубят> душата ми; Нека се върнат назад и се смутят Ония, които ми мислят зло.

Să fie ruşinaţi şi umiliţi cei ce caută să-mi ia viaţa; să dea înapoi, să fie făcuţi de ruşine cei ce-mi plănuiau răul!

5 Н ека бъдат като плява пред вятъра, И ангел Господен да ги гони.

Să fie ca pleava luată de vânt şi să-i izgonească îngerul Domnului!

6 Н ека бъде пътят им тъмен и плъзгав, И ангел Господен да ги гони.

Întunecoasă şi alunecoasă să le fie calea, iar îngerul Domnului să-i urmărească!

7 З ащото без причина скриха за мене мрежата си в трап; Без причина изкопаха <яма> за душата ми.

Fără nici un motiv mi-au întins pe ascuns un laţ, fără nici un motiv au săpat o groapă sufletului meu.

8 Д а дойде върху всеки един от тях неочаквана погибел; И мрежата му, която е скрил, нека улови самия него. Той нека падне в същата погибел.

De aceea să-i ajungă prăpădul pe neaşteptate şi să fie prinşi în laţul pe care l-au întins pe ascuns pentru mine; să cadă în el în timpul prăpădului.

9 А моята душа ще се весели в Господа, Ще се радва в избавлението Му.

Atunci sufletul meu se va bucura în Domnul, mă voi veseli de mântuirea Lui.

10 В сичките ми кости ще рекат; Господи, кой е подобен на Тебе, Който избавяш сиромаха от по-силния от него, Да! сиромаха и немощния от грабителя му?

Întreaga-mi fiinţă va exclama: „ Doamne, cine este ca Tine, Care să-l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el, pe cel sărac şi pe cel sărman – de jefuitorul lui?“

11 Н есправедливи свидетели въстават И питат ме за <неща>, за които аз не зная <нищо>

Nişte martori dezlănţuiţi se ridică şi mă întreabă de ceea ce nu ştiu.

12 В ъздават ми зло за добро, <За да бъде> в оскъдност душата ми.

Astfel ei îmi răsplătesc cu rău pentru bine şi îmi pustiesc sufletul.

13 А аз, когато те боледуваха, Аз се обличах във вретище, Смирявах с пост душата си, И молитвата ми се връщаше в пазухата ми <и се повтаряше;>

Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac şi îmi smeream sufletul prin post; iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,

14 О бхождах се като с приятел, като с мой брат, Ходех наведен и нажален както кога жалее някой майка си.

ca un prieten, ba mai mult, ca un frate, umblam bocind, ca unul care-şi boceşte mama, cu capul plecat, cuprins de întristare.

15 Н о когато накуцвах в <пътя си>, те се зарадваха и се събраха. Побойници се събраха против мене, - човеци, които аз не знаех; Късаха <ме> без да престават.

Acum însă, când eu mă împiedic, ei se bucură şi se adună, se adună împotriva mea, lovindu-mă pe ascuns, sfâşiindu -mă fără încetare.

16 К ато нечестивите смешкари в пиршества Скърцаха на мене със зъби.

Ca nişte bufoni batjocoritori scrâşnesc din dinţi împotriva mea!

17 Г осподи до кога ще гледаш? Избави душата ми от погубленията им, Живота ми {Еврейски: Едничката ми <душа.>} от <тия> лъвове.

Stăpâne, cât vei mai privi? Scapă-mi sufletul de pustiirile lor, şi preţioasa mea viaţă – de puii aceştia de lei!

18 А з ще Те славословя в голямо събрание, Ще Те хваля между многочислени люде.

Apoi Te voi lăuda în adunarea cea mare, Te voi onora în mijlocul unui norod fără număr.

19 Д а не тържествуват над мене Ония, които несправедливо враждуват против мене; Нито да намигват с очи Ония, които ме мразят без причина.

Să nu se bucure de mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept şi să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!

20 З ащото не говорят за мир, Но измислюват лъжливи думи против тихите на земята.

Căci ei nu vorbesc de pace, ci urzesc înşelătorii împotriva oamenilor liniştiţi din ţară.

21 Д а! те отвориха широко срещу мене устата си; Казваха: О, хохо! очите ни видяха!

Vorbesc împotriva mea, zicând: „Ha! Ha! Ochii noştri şi-au văzut dorinţa împlinită!“

22 Т и си видял, Господи, да не премълчиш; Господи, да не се отдалечиш от мене,

Doamne, Tu ai văzut; nu tăcea! Stăpâne, nu Te depărta de mine!

23 С тани и събуди се за съда ми; За делото ми, Боже мой и Господи мой.

Ridică-Te, trezeşte-Te pentru apărarea mea, apără-mi pricina, Dumnezeul meu şi Stăpânul meu!

24 С ъди ме, Господи Боже мой, според правдата Си, И да не тържествуват над мене.

Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu! Nu-i lăsa să se bucure de mine!

25 Д а не кажат в сърцето си: Ето желанието ни <се изпълни. >Нито да кажат: Погълнахме го.

Nici măcar să nu gândească: „Aha! Ce bine!“ Să nu zică: „L-am înghiţit!“

26 Д а се посрамят и се опозорят заедно <всички> Ония, които се радват на злощастието ми; Да се облекат със срам и с позор Ония, които се големеят против мене.

Să fie făcuţi de ruşine şi de râs cei ce se bucură de necazul meu! Cu ruşine şi cu dezonoare să se îmbrace cei ce se ridică împotriva mea!

27 Д а възклицават и да се зарадват Ония, които благоприятствуват на правото ми дело, И винаги нека казват: Да се възвеличи Господ, Който желае благоденствие на слугата Си.

Să strige de veselie şi să se bucure cei ce îndrăgesc dreptatea mea, cei se spun întotdeauna: „Mărit fie Domnul Care doreşte pacea robului Său!“

28 И езикът ми ще разказва Твоята правда И Твоята хвала всеки ден.

Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta şi lauda Ta toată ziua!