1 А една от жените на пророческите ученици извика към Елисея и каза: Слугата ти мъж ми умря; и ти знаеш, че слугата ти се боеше от Господа; а заимодавецът дойде да вземе за себе си двата ми сина за роби.

Soţia unuia dintre fiii profeţilor i s-a plâns lui Elisei, zicându-i: – Ucenicul tău, soţul meu, a murit şi tu ştii că ucenicul tău se temea de Domnul. Creditorul vine acum să-i ia pe cei doi copii ai mei şi să-i facă sclavii lui.

2 И Елисей й каза: Що да ти сторя? Кажи ми що имаш в къщи? А тя рече: Слугинята ти няма нищо в къщи, освен един съд с дървено масло.

Elisei a întrebat-o: – Ce aş putea face pentru tine? Spune-mi ce ai în casa ta? – Slujitoarea ta nu mai are nimic în casă, a răspuns ea, decât un vas cu ulei.

3 И рече: Иди, вземи на заем вън, от всичките си съседи, съдове празни съдове, заеми не малко.

– Du-te şi cere vase de la toţi vecinii tăi, i-a zis Elisei. Cere vase goale şi să nu fie puţine.

4 С етне влез и затвори вратата зад себе си и зад синовете си, и наливай <от маслото> във всички тия съдове, и пълните туряй на страна.

Când te vei întoarce, încuie uşa după tine şi fiii tăi. Apoi toarnă ulei în fiecare din aceste vase şi, când vor fi pline, pune-le deoparte.

5 И тъй, тя си отиде от него та затвори вратата зад себе си и зад синовете си; и те донасяха <съдовете> при нея, а тя наливаше.

Atunci a plecat şi a încuiat uşa după ea şi după fiii săi. Ei apropiau vasele şi ea turna ulei în ele.

6 И като се напълниха съдовете, рече на един от синовете си: Донеси ми още един съд. А той й рече: Няма друг съд. И маслото престана.

Când vasele au fost pline, ea i-a zis fiului său: – Mai adu-mi un vas! – Nu mai este nici unul, i-a zis el. Atunci uleiul a încetat să mai curgă.

7 Т огава тя дойде та извести на Божия човек. И той рече: Иди, продай маслото та плати дълга си, и живей с останалото, ти и синовете ти.

După aceea s-a dus şi i-a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. El i-a zis: „Du-te, vinde uleiul şi plăteşte-ţi datoria, iar cu ce va rămâne vei putea trăi tu şi fiii tăi.“ Învierea fiului sunamitei

8 И един ден Елисей замина в Сунам, гдето имаше една богата жена; и тя го задържа да яде хляб. И колкото пъти заминаваше свръщаше там, за да яде хляб.

Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată care a stăruit ca el să mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea pe acolo, Elisei se oprea la ea ca să mănânce.

9 С етне <жената> рече на мъжа си: Ето сега, познавам че този, който постоянно наминава у нас, е свет Божий човек.

Ea i-a zis soţului ei: „Iată, ştiu că omul acesta, care trece adesea pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu.

10 Д а направим, моля, една малка стаичка на стената, и да турим в нея за него легло и маса и стол и светилник, за да свръща там, когато дохожда при нас.

Să facem pe acoperiş o odaie mică cu pereţi şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, pentru ca oricând va veni la noi, să poată sta acolo.“

11 И един ден, като дойде там и свърна в стаичката та лежеше в нея,

Într-o zi, când Elisei s-a întors, a intrat în odaie şi s-a odihnit acolo.

12 р ече на слугата си Гиезия: Повикай тая сунамка. И повика я, и тя застана пред него.

Apoi a zis slujitorului său, Ghehazi: „Cheam-o pe şunamita aceasta!“ Ghehazi a chemat-o şi ea a venit.

13 И рече на <Гиезия>: Кажи й сега: Ето, ти си положила всички тия грижи за нас; що да ти сторим? Обичаш ли да се говори за тебе на царя или на военачалника. А тя отговори: Аз живея между своите люде.

Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Spune-i: «Tu te-ai deranjat făcând toate aceste lucruri pentru noi. Cu ce-am putea să-ţi răsplătim? Să vorbim pentru tine regelui sau conducătorului oştirii?»“ Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.“

14 Т огава рече: Що, прочее, да сторим за нея? А Гиезий отговори: Наистина тя няма син, а мъжът й е стар.

– Ce putem face pentru ea? a întrebat Elisei. – Ei bine, ea nu are nici un fiu, a răspuns Ghehazi, iar soţul ei este bătrân.

15 И рече: Повикай я. И когато я повика, тя застана при вратата.

– Cheam-o! i-a zis Elisei. El a chemat-o, iar ea s-a oprit în prag.

16 И <Елисей й> рече: До година, по това време, ще имаш син в обятията си. А тя рече: Не, господарю мой, Божий човече, не лъжи слугинята си.

– La anul, pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu, a zis Elisei. – Nu, stăpâne! a zis ea. Nu o amăgi pe slujitoarea ta, omule al lui Dumnezeu!

17 Н о жената зачна и роди син на другата година по същото време, както й рече Елисей.

Femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, aşa cum i-a zis Elisei.

18 И когато порасна детето, излезе един ден към баща си при жетварите.

Copilul a crescut. Într-o zi, când se dusese la tatăl său, acolo unde erau secerătorii,

19 И рече на баща си: Главата ми! главата ми! А той рече на <един от> момците: Занеси го при майка му.

i-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“ Atunci tatăl copilului a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!“

20 И като го взе занесе го при майка му; и <детето> седя на коленете й до пладне, и тогава умря.

După ce slujitorul l-a luat şi l-a dus la mama sa, copilul a stat pe genunchii ei până la amiază şi apoi a murit.

21 И тя се качи та го положи на леглото на Божия човек, и като затвори вратата след него, излезе.

Ea s-a ridicat şi a aşezat copilul pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis uşa şi a plecat.

22 Т огава повика мъжа си и рече: Изпрати ми, моля, един от момците и една от ослиците, за да тичам при Божия човек и да се върна.

L-a chemat pe soţul său şi i-a zis: – Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă ca să pot merge repede la omul lui Dumnezeu, după care mă voi întoarce.

23 А той рече: Защо да отидеш днес при него? не е нито нов месец, нито събота. А тя рече: Бъди спокоен.

Dar el a întrebat-o: – De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici Sabat. Ea i-a răspuns: – Fii pe pace!

24 Т огава оседла ослицата, и рече на слугата си: Карай и бързай; не забавяй карането заради мене освен ако ти заповядвам.

Şi după ce a înşeuat măgăriţa, a zis slujitorului ei: „Mână de îndată! Să nu te oprești pentru mine decât atunci când îţi voi spune!“

25 И тъй, стана та отиде при Божия човек на планината Кармил. А Божият човек, като я видя от далеч, рече на слугата си Гиезия: Ето там сунамката!

Ea a plecat şi a ajuns la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Când a văzut-o de la depărtare, omul lui Dumnezeu i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Priveşte! Aceasta-i șunamita!

26 С ега, прочее, тичай да я посрещнеш и кажи й: Добре ли си? добре ли е мъжът ти? Добре ли е детето? А тя отговори: Добре.

Aleargă dar ca să-i ieşi în întâmpinare şi întreab-o dacă toate sunt bune cu ea, cu soţul ei şi cu copilul ei.“ Ea i-a răspuns: „Toate sunt bune!“

27 А когато дойде при Божия човек на планината, хвана се за нозете му; а Гиезий се приближи, за да я оттласне. Но Божият човек рече: Остави я, защото душата й е преогорчена в нея: а Господ е скрил <причината> от мене, и не ми я е явил.

După ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţişat picioarele. Atunci Ghehazi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul îi este amărât. Domnul mi-a ascuns lucrul acesta şi nu mi l-a făcut cunoscut.“

28 А тя рече: Искала ли съм син от господаря си? Не рекох ли: Не ме лъжи?

Ea a zis: „Am cerut eu un fiu stăpânului meu? Nu ţi-am spus eu să nu mă amăgeşti?“

29 Т огава <Елисей> рече на Гиезия: Препаши кръста си, вземи тоягата ми в ръка, та иди; ако срещнеш човек, да го не поздравиш, а ако те поздрави някой, да му не отговориш; и положи тоягата ми върху лицето на детето.

Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Încinge-te, ia toiagul meu în mână şi fugi. Dacă te vei întâlni cu cineva să nu-l saluţi şi, dacă te va saluta cineva, să nu-i răspunzi. Să aşezi toiagul meu pe faţa copilului.“

30 А майката на детето рече: <Заклевам се в> живота на Господа и <в> живота на душата ти, няма да те оставя. И така, той стана та отиде подир нея.

Dar mama copilului a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“ El s-a ridicat şi a urmat-o.

31 А Гиезий мина пред тях и положи тоягата върху лицето на детето; но нямаше ни глас, нито слушане. Затова се върна да го посрещне и му извести казвайки: Детето не се събуди.

Ghehazi s-a dus înainte, a aşezat toiagul pe faţa băieţelului, dar el n-a scos nici un sunet şi n-a dat nici un semn de viaţă. Apoi Ghehazi s-a întors să-l întâlnească pe Elisei şi i-a zis: „Băieţelul nu s-a trezit!“

32 И когато влезе Елисей в къщата, ето детето умряло, положено на леглото му.

Când a ajuns Elisei în casă, a văzut că băieţelul era aşezat mort în patul lui.

33 В лезе, прочее, та затвори вратата зад тях двамата, и помоли се Господу.

A intrat şi a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat Domnului.

34 Т огава се качи та легна върху детето, и като тури устата си върху неговите уста, и очите си върху неговите очи, и ръцете си върху неговите ръце простря се върху него; и стопли се тялото на детето.

Apoi s-a dus şi s-a aşezat pe copil. S-a întins peste el, punându-şi gura lui pe gura copilului, ochii lui pe ochii copilului şi mâinile lui pe mâinile copilului, şi trupul copilului s-a încălzit.

35 П осле се оттегли та ходеше насам натам из къщата, тогава <пак> се качи та се простря върху него; и детето кихна седем пъти, и детето отвори очите си.

Elisei s-a întors şi s-a plimbat prin casă, apoi a urcat din nou şi s-a întins peste copil. Băiatul a strănutat de şapte ori, după care şi-a deschis ochii.

36 И Елисей извика Гиезия и рече: Повикай тая сунамка. И повика я; и когато влезе при него, рече й: Вземи сина си.

Elisei l-a chemat pe Ghehazi şi i-a zis: „Cheam-o pe şunamită!“ El a chemat-o. Când a ajuns la el, Elisei i-a zis: „Ia-ţi fiul!“

37 И тя влезе, падна на нозете му та се поклони до земята, и дигна сина си та излезе.

Ea a venit şi a căzut la picioarele lui, închinându-i-se până la pământ. După aceea s-a ridicat şi a ieşit împreună cu fiul său. Dregerea mâncării otrăvite

38 П ак дойде Елисей в Галгал, когато имаше глад в земята; и като седяха пред него пророческите ученици, <та го слушаха>, рече на слугата си: Тури големия котел та свари вариво за пророческите ученици.

Elisei s-a întors la Ghilgal. În ţară era foamete. În timp ce fiii profeţilor primeau învăţătură, el i-a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare şi fierbe ciorbă pentru profeţi!“

39 З атова, един излезе на полето за да набере зеленище, и като намери диво растение, набра от него диви тиквички, та напълни дрехата си, и се върна и ги наряза в котела с варивото, понеже не знаеха, <че са отровни>.

Unul din ei a ieşit în câmp pentru a aduna ierburi şi a găsit o viţă sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici, până şi-a umplut poala. Când s-a întors, i-a tăiat şi i-a pus în oala cu ciorbă, căci nu ştia ce sunt.

40 П осле сипаха на човеците да ядат; а като ядоха от варивото извикаха, казвайки: Божий човече, смърт има в котела! И не можеха да ядат от него.

Apoi au dat oamenilor să le mănânce. Dar când au început să mănânce din ciorbă, au strigat astfel: – Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală! Şi n-au putut să mănânce din ea.

41 А той рече: Тогава донесете брашно. И като го хвърли в котела рече: Сипи на людете да ядат. И нямаше нищо отровно в котела.

–Aduceţi făină! a zis Elisei. El a aruncat făină în oală şi a zis: – Daţi-le acum oamenilor să mănânce! Şi n-a mai fost nimic otrăvitor în oală. Înmulţirea pâinii

42 В това време един човек от Ваалсалиса дойде та донесе на Божия човек хляб от първите плодове, двадесет ечемичени хляба и пресни класове жито небелени. И рече: Дай на людете да ядат.

A venit un om din Baal-Şalişa, aducând omului lui Dumnezeu douăzeci de pâini de orz, din cele dintâi roade şi spice proaspete într-un sac. Elisei a zis: – Dă-le oamenilor să mănânce!

43 И слугата му рече: Що! да сложа ли това пред стотина човека? А той каза: Дай на людете да ядат, защото така казва Господ: Ще се нахранят, и ще остане излишък.

Dar slujitorul său a zis: – Cum pot să împart acestea la o sută de oameni? – Dă-le oamenilor să mănânce, i-a zis Elisei, căci aşa vorbeşte Domnul: „Vor mânca şi va mai şi rămâne!“

44 Т огава той сложи пред тях, та се нахраниха, и остана излишък, според Господното слово.

Atunci i-a servit cu pâine, iar ei au mâncat şi le-a mai şi rămas, după Cuvântul Domnului.