1 С лед това Иов отвори устата си та прокле деня си.

După toate aceasta, Iov şi-a deschis gura şi a început să blesteme ziua în care s-a născut.

2 И ов, проговаряйки, рече: -

Iov a zis:

3 Д а погине денят, в който се родих, И нощта, <в която> се каза, роди се мъжко.

„Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: «S-a născut un băiat!»

4 Д а бъде тъмнина оня ден; Бог да го не зачита от горе, И да не изгрее на него светлина.

Prefacă-se în întuneric ziua aceea! Fie ca Dumnezeu să nu se îngrijească de ea din ceruri, iar lumina să nu strălucească peste ea!

5 Т ъмнина и мрачна сянка да го обладаят; Облак да седи на него; Всичко що помрачава деня нека го направи ужасен.

Negura şi bezna să o cuprindă, norii să o acopere, întunecimea zilei să o înspăimânte!

6 Т ъмнина да обладае оная нощ; Да се не брои между дните на годината, Да не влезе в числото на месеците.

Întunericul să stăpânească noaptea aceea! Să nu se bucure între zilele din an, să nu fie numărată între luni!

7 Е то, пуста да остане оная нощ; Радостен глас да не дойде в нея.

Da, noaptea aceea să fie stearpă, să nu se audă nici un strigăt de bucurie în ea!

8 Д а я прокълнат ония, които кълнат дните, Ония, които са изкусни да събудят левиатана.

Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul!

9 Д а изгаснат звездите на вечерта й; Да очаква видело, и да го няма, И да не види първите лъчи на зората;

Stelele zorilor ei să fie întunecate, să dorească lumina, dar să nu o primească! Să nu vadă pleoapele dimineţii,

10 З ащото не затвори вратата на <майчината ми> утроба, И не скри скръбта от очите ми.

pentru că n-a închis uşile pântecelui mamei mele şi n-a ascuns necazul de ochii mei.

11 З ащо не умрях при раждането, И не издъхнах щом излязох из утробата?

De ce n-am murit la naştere şi n-am pierit când am ieşit din pântece?

12 З ащо ме приеха коленете? Или защо съсците, за да суча?

De ce au fost genunchi care să mă primească şi sâni care să mă alăpteze?

13 З ащото сега щях да лежа и да почивам; щях да спя; Тогава щях да съм в покой.

Acum aş fi stat culcat şi liniştit, aş fi dormit şi m-aş fi odihnit

14 З аедно с царе и съветници на земята, Които си градят пусти стълбове;

cu împăraţii şi sfetnicii pământului, care şi-au zidit falnice morminte,

15 И ли с князе, които имаха злато, Които напълниха къщите си със сребро;

cu prinţii care au avut aur, care şi-au umplut casele cu argint.

16 И ли, като скрито пометниче, не щеше да ме има. Както младенци, които видело не са видели.

Sau de ce n-am fost îngropat ca o stârpitură, ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?

17 Т ам нечестивите престават да смущават, И там уморените се успокояват.

Acolo cei răi nu te mai necăjesc şi acolo cei obosiţi se odihnesc.

18 З аедно се успокояват и пленниците. Не чуват гласа на насилника,

Acolo prizonierii se bucură, nu mai aud glasul asupritorului.

19 Т ам са малък и голям; И слугата е свободен от господаря си,

Şi cel mic şi cel mare sunt acolo, iar sclavii sunt eliberaţi de stăpânii lor.

20 З ащо се дава видело на злощастния, И живот на огорчения в душата,

De ce i se dă lumină celui nenorocit şi viaţă celui cu amărăciune în suflet,

21 К оито копнеят за смъртта, и няма я, Ако и да копаят за нея повече отколкото за скрити съкровища, -

celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine, care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,

22 К оито се много радват и веселят, Когато намерят гроба?

celor care nu mai pot de bucurie şi de veselie când găsesc mormântul,

23 & lt;Защо се дава видело> на човека, чиито път е скрит, И когото Бог е преградил?

omului a cărui cale este ascunsă şi pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?

24 З ащото вместо ядене, дохожда ми въздишка; И стенанията ми се изливат като вода.

Gemetele îmi sunt pâinea, şi suspinele mi se varsă ca apa.

25 З ащото онова, от което се боях, случи ми се, И онова, от което треперех, дойде върху мене.

Lucrul de care mă temeam a venit asupra mea şi lucrul de care îmi era groază a venit peste mine.

26 Н е бях на мир, нито на покой, нито в охолност; Но пак смущение ме нападна.

N-am nici pace, nici tihnă, n-am nici odihnă, ci numai nelinişte.“