1 И пак започна да поучава край езерото. И събра се при Него едно твърде голямо множество, така щото Той влезе в една ладия и седеше на езерото; а цялото множество беше на сушата край езерото.

Isus a început din nou să dea învăţătură lângă mare. Se adunase o mulţime aşa de mare în jurul Lui, încât El a trebuit să se suie şi să stea într-o barcă, pe mare, în timp ce întreaga mulţime se afla lângă mare, pe ţărm.

2 И поучаваше ги много с притчи, и казваше им в поучението Си:

El îi învăţa multe lucruri în pilde şi în învăţătura Lui le spunea:

3 С лушайте: Ето, сеячът излезе да сее.

„Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene!

4 И когато сееше, някои <зърна> паднаха край пътя; и птиците дойдоха и ги изкълваха:

În timp ce semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o.

5 Д руги паднаха на канаристо място, гдето нямаше много пръст, и скоро поникнаха, защото нямаше дълбока почва;

O altă parte a căzut în locuri stâncoase, unde nu avea pământ mult. A răsărit repede, pentru că nu avea pământ adânc,

6 а когато изгря слънцето, пригоряха, и понеже нямаха корен, изсъхнаха.

dar când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat.

7 И други паднаха между тръните; и тръните пораснаха и ги заглушиха, и не дадоха плод.

O altă parte a căzut între spini, iar spinii au crescut şi au sufocat-o, aşa că nu a dat rod.

8 А другите паднаха на добрата земя, и даваха плод, който растеше и се умножаваше, и принесоха кое тридесет, кое шестдесет и кое сто.

Alta însă a căzut în pământ bun şi a dat rod care s-a înălţat şi a crescut: un grăunte a rodit treizeci, altul – şaizeci şi altul – o sută.“

9 И каза: Който има уши да слуша, нека слуша.

Apoi le zicea: „Cine are urechi de auzit, să audă!“

10 И когато остана сам, ония, които бяха около Него с дванадесетте, Го попитаха за притчите.

Când a fost singur, cei din jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre pilde.

11 И каза им: На вас е дадено <да познаете> тайната на Божието царство; а на ония, външните всичко бива в притчи;

El le-a zis: „Vouă v-a fost dată taina Împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate li se spun în pilde,

12 т ъй щото гледащи да гледат, а да не виждат, и слушащи да слушат, а да не разбират, да не би да се обърнат и да им се прости.

pentru ca «Să privească mereu, dar să nu priceapă şi să asculte întruna, dar să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Mine şi să fie iertaţi!»“

13 И казва им: Не разбирате ли тая притча? а как ще разберете всичките притчи?

Apoi le-a zis: „Dacă nu înţelegeţi această pildă, cum veţi înţelege toate celelalte pilde?

14 С еячът сее словото.

Semănătorul seamănă Cuvântul.

15 А ония край пътя, гдето се сее словото, са тия, които като чуват, Сатана веднага дохожда и грабва посеяното в тях слово.

Sămânţa de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt cei care aud Cuvântul, dar vine imediat Satan şi ia Cuvântul care a fost semănat în ei.

16 С ъщо и посяното на канаристите места са тия които, като чуват словото, веднага с радост го приемат;

Sămânţa semănată în locuri stâncoase sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie,

17 н ямат, обаче, корен в себе си, но са привременни; после, като настане напаст или гонение, поради словото, веднага се съблазняват.

dar nu au rădăcină în ei, ci durează doar pentru o vreme. Şi când vine necazul sau persecuţia din pricina Cuvântului, ei se poticnesc imediat.

18 П осяното между тръните са други; те са ония, които са слушали словото;

O altă sămânţă, care este cea semănată între spini, sunt cei care aud Cuvântul,

19 а светските грижи, примамката на богатството, и пожеланията за други работи, като влязат, заглушават словото, и то става безплодно.

dar îngrijorările vieţii, înşelăciunea bogăţiei şi poftele pentru alte lucruri intră în ei, sufocă Cuvântul şi acesta devine neroditor.

20 А посяното на добрата земя са тия, които слушат словото, приемат го, и дават плод, тридесет, шестдесет, и стократно.

Sămânţa semănată în pământul cel bun sunt cei care aud Cuvântul, îl primesc şi aduc rod: unul – treizeci, altul – şaizeci şi altul – o sută.“ Pilda felinarului

21 И каза им: Затова ли се донася светилото, за да го турят под шиника или под леглото? Не за това ли, да го поставят на светилника?

El le-a mai zis: „Oare se aduce felinarul ca să fie pus sub un obroc sau sub un pat?! Nu este adus el ca să fie pus pe un suport?

22 З ащото няма нещо тайно освен за да се яви; нито е имало <нещо> спотаено, освен за да излезе наяве.

Căci nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit şi nu este nimic tăinuit care nu va ieşi la iveală!

23 А ко има някой уши да слуша, нека слуша.

Dacă are cineva urechi de auzit, să audă!

24 К аза им тоже: Внимавайте в това, което слушате. С каквато мярка мерите ще ви се отмери, и ще ви се прибави.

Fiţi atenţi la ceea ce auziţi! Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura şi vi se va adăuga şi mai mult!

25 З ащото който има, нему ще се даде, а който няма от него ще се отнеме и това което има.

Căci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are i se va lua chiar şi ce are!“ Pilda cu sămânţa care creşte

26 И каза: Божието царство е също, както кога човек хвърли семе в земята.

El a mai zis: „Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca şi cu un om care aruncă sămânţă în pământ.

27 и спи и става нощ и ден; а как никне и расте, той не знае.

Fie că el doarme noaptea sau este treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.

28 З емята сама по себе си произвежда, първо ствол, после клас, подир това пълно зърно в класа.

Pământul rodeşte de la sine – mai întâi firul verde, apoi spicul, iar apoi întregul bob de grâu în spic.

29 А когато узрее плодът, на часа изпраща сърпа, защото е настанала жетва.

Când grâul este copt, pune imediat secera în el, pentru că a sosit secerişul.“ Pilda bobului de muştar

30 П ри това каза: На какво да оприличим Божието царство? или с каква притча да го представим?

El a mai zis: „Cu ce să asemănăm Împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce pildă am putea s-o descriem?

31 Т о прилича на синапово зърно, което, когато се посее в земята, е по-малко от всичките семена, които са на земята;

Ea este ca un bob de muştar, care, atunci când este semănat în pământ, este cel mai mic dintre toate seminţele de pe pământ,

32 н о когато се посее, расте, и става по-голямо от всичките злакове, и пуска големи клони, така че под сянката му могат да се подслонят небесните птици.

dar după ce este semănat, el creşte, ajunge mai mare decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa încât păsările îşi pot face cuibul la umbra lor.“

33 С много такива притчи им прогласяваше словото, според както можеха да слушат.

Şi prin multe astfel de pilde El le vestea Cuvântul, după cum erau ei în stare să-l asculte.

34 А без притча не им говореше; но насаме обясняваше всичко на Своите ученици.

Nu le vorbea deloc fără să folosească vreo pildă. Dar când era doar El cu ucenicii Lui deoparte, le explica toate lucrurile. Isus linişteşte furtuna

35 И в същия ден, когато се свечери<, Исус> им казва: Да минем на отвъдната страна.

În aceeaşi zi, când s-a lăsat seara, le-a zis: „Să traversăm în partea cealaltă!“

36 И като оставиха народа, вземат Го със себе си в ладията, тъй както бе; и имаше други ладии с Него.

Au lăsat mulţimea şi L-au luat aşa cum era, în barcă. Împreună cu El mai erau şi alte bărci.

37 И дига се голяма ветрена буря, и вълните се нахвърляха в ладията, тъй че тя вече се пълнеше с вода.

S-a stârnit o furtună foarte puternică, care arunca valurile asupra bărcii, aşa încât barca era aproape plină cu apă.

38 А Той беше на задната част, заспал на възглавница; и те Го събуждат и Му казват: Учителю! нима не Те е грижа че загиваме?

El era în partea din spate a bărcii, dormind pe căpătâi. L-au trezit şi I-au spus: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?!“

39 И Той, като се събуди, смъмра вятъра и рече на езерото: Мълчи! утихни! И вятърът престана, и настана голяма тишина.

El S-a sculat, a mustrat vântul şi a zis mării: „Taci! Linişteşte-te!“ Vântul s-a oprit şi s-a făcut o linişte mare.

40 И рече им: Защо сте страхливи? Още ли нямате вяра?

Apoi le-a zis: „De ce sunteţi atât de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?“

41 И голям страх ги обзе; и те си казаха един на друг: Кой е прочее, Тоя, че и вятърът и езерото Му се покоряват?

Ei s-au înfricoşat foarte tare şi-şi ziceau unii altora: „Cine este Acesta, de-L ascultă până şi vântul, şi marea?“