1 ( По слав. 129). Песен на възкачванията. Из дълбочините викам към Тебе, Господи.

Din adâncuri strig, Doamne!

2 Г осподи, послушай гласа ми; Нека бъдат ушите Ти внимателни на гласа на молбата ми.

Stăpâne, ascultă glasul meu! Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul cererii mele!

3 А ко би забелязвал беззаконията, Господи, То кой, Господи, би могъл да устои?

Dacă Tu, Stăpâne, ai păstra aducerea aminte a vinii noastre, cine ar putea sta în picioare?

4 П ри Тебе, обаче, има прощение За да Ти се боят.

Dar la Tine este iertarea, ca astfel să fii de temut.

5 Ч акам Господа, душата ми чака, И на словото Му уповавам.

Aştept pe Domnul. Sufletul meu aşteaptă şi nădăjduieşte în Cuvântul Lui.

6 Д ушата ми <очаква> Господа Повече от ония, които <очакват> зората, <Да! повече от> очакващите зората.

Sufletul meu Îl aşteaptă pe Stăpânul mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa.

7 Н ека се надява Израил на Господа; Защото у Господа е милостта, И у Него е пълното изкупление;

Israele, nădăjduieşte în Domnul, căci îndurarea este a Domnului şi la El găsim belşug de răscumpărare!

8 И Той ще изкупи Израиля От всичките му беззакония.

El îl răscumpără pe Israel din toate vinovăţiile sale.