1 D e lo profundo te llamo, oh SEÑOR.

Din adâncuri strig, Doamne!

2 S eñor, oye mi voz; estén atentos tus oídos a la voz de mi oración.

Stăpâne, ascultă glasul meu! Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul cererii mele!

3 J AH, si retuvieres a las iniquidades, ¿Señor quién persistirá?

Dacă Tu, Stăpâne, ai păstra aducerea aminte a vinii noastre, cine ar putea sta în picioare?

4 P or lo cual hay perdón cerca de ti, para que seas temido.

Dar la Tine este iertarea, ca astfel să fii de temut.

5 ¶ Esperé yo al SEÑOR, esperó mi alma; a su palabra he esperado.

Aştept pe Domnul. Sufletul meu aşteaptă şi nădăjduieşte în Cuvântul Lui.

6 M i alma esperó al SEÑOR más que los centinelas esperan a la mañana, más que los centinelas a la mañana.

Sufletul meu Îl aşteaptă pe Stăpânul mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa.

7 E spere Israel al SEÑOR; porque con el SEÑOR hay misericordia; y abundante redención cerca de él.

Israele, nădăjduieşte în Domnul, căci îndurarea este a Domnului şi la El găsim belşug de răscumpărare!

8 Y él rescatará a Israel de todas sus iniquidades.

El îl răscumpără pe Israel din toate vinovăţiile sale.