1 ¶ Y salió de allí, y vino a su tierra, y le siguieron sus discípulos.

Isus a ieşit de acolo şi a venit în patria Lui. Ucenicii Lui L-au urmat.

2 L legado el sábado, comenzó a enseñar en la sinagoga; y muchos, oyéndole, estaban atónitos, diciendo: ¿De dónde tiene éste estas cosas? ¿Y qué sabiduría es ésta que le es dada, y tales maravillas que por sus manos son hechas?

Când a venit ziua Sabatului, a început să dea învăţătură în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, erau uimiţi şi ziceau: „De unde are Acest Om aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Cum de se fac aceste minuni prin mâinile Lui?

3 ¿ No es éste el carpintero, hijo de María, hermano de Jacobo, y de José, y de Judas, y de Simón? ¿No están también aquí con nosotros, sus hermanas? Y se escandalizaban de él.

Oare nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov, al lui Iosif, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi surorile Lui, nu sunt oare aici, printre noi?“ Şi astfel, ei se poticneau în El.

4 P ero Jesús les decía: No hay profeta deshonrado sino en su tierra, y entre sus parientes, y en su casa.

Isus însă le-a zis: „Un profet nu este fără onoare decât în patria lui, între rudele lui şi în casa lui.“

5 Y no pudo hacer allí alguna maravilla; solamente sanó unos pocos enfermos, poniendo sobre ellos las manos.

Şi n-a putut să facă acolo nici o minune, în afară de faptul că Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.

6 Y estaba maravillado de la incredulidad de ellos. Y rodeaba las aldeas de alrededor, enseñando.

Şi se mira de necredinţa lor. Trimiterea celor doisprezece Isus străbătea satele de jur-împrejur, dând învăţătură.

7 ¶ Y llamó a los doce, y comenzó a enviarlos de dos en dos; y les dio potestad sobre los espíritus inmundos.

El i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate.

8 Y les mandó que no llevaran nada para el camino, sino solamente báculo; ni alforja, ni pan, ni dinero en la bolsa;

Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag – să nu ia nici pâine, nici traistă, nici bani la brâu,

9 m as que calzaran sandalias, y no vistieran dos túnicas.

ci să se încalţe cu sandale, dar să nu-şi ia două tunici.

10 Y les decía: Dondequiera que entréis en una casa, posad en ella hasta que salgáis de allí.

El le-a mai zis: „În orice casă intraţi, rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela.

11 Y todos aquellos que no os recibieren ni os oyeren, saliendo de allí, sacudid el polvo que está debajo de vuestros pies, en testimonio a ellos. De cierto os digo que será más tolerable para los de Sodoma y Gomorra en el día del juicio, que para aquella ciudad.

Şi dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, scuturaţi-vă praful de sub picioare când ieşiţi de acolo, drept mărturie împotriva lor!“

12 Y saliendo, predicaban que los hombres se arrepintieran.

Ei au plecat şi au predicat că oamenii trebuie să se pocăiască.

13 Y echaban fuera muchos demonios, y ungían con aceite a muchos enfermos, y sanaban.

Au scos mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi i-au uns cu untdelemn şi i-au vindecat. Ioan Botezătorul decapitat

14 ¶ Y oyó el rey Herodes la fama de Jesús, porque su nombre era hecho notorio; y dijo: Juan el que bautizaba, ha resucitado de los muertos, y por tanto, virtudes obran en él.

Regele Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin El!“

15 O tros decían: Elías es. Y otros decían: Profeta es, o alguno de los profetas.

Alţii ziceau: „Este Ilie!“, iar alţii ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeţi!“

16 Y oyéndolo Herodes, dijo: Este es Juan el que yo degollé; él ha resucitado de los muertos.

Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, cel pe care l-am decapitat, a fost înviat!“

17 P orque el mismo Herodes había enviado, y prendido a Juan, y le había aprisionado en la cárcel a causa de Herodías, mujer de Felipe su hermano; porque la había tomado por mujer.

Căci Irod însuşi trimisese să-l aresteze pe Ioan şi-l legase în închisoare din cauza Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea,

18 P orque Juan decía a Herodes: No te es lícito tener la mujer de tu hermano.

iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este permis s-o ai pe soţia fratelui tău!“

19 M as Herodías le acechaba, y deseaba matarle, y no podía;

Irodiada îl duşmănea pe Ioan şi voia să-l omoare, dar nu putea,

20 p orque Herodes temía a Juan, conociéndolo varón justo y santo; y le tenía respeto; y escuchándole, hacía muchas cosas; y le oía de buena gana.

pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l un bărbat drept şi sfânt, şi îl proteja. Când îl asculta, de multe ori stătea în cumpănă; şi îl asculta cu plăcere.

21 Y venido un día oportuno, en que Herodes, en la fiesta de su nacimiento, daba una cena a sus príncipes y tribunos, y a los principales de Galilea;

A venit însă o zi oportună, când Irod, la aniversarea zilei sale de naştere, a dat un ospăţ nobililor săi, ofiţerilor şi conducătorilor Galileii.

22 y entrando la hija de Herodías, y danzando, y agradando a Herodes y a los que estaban con él a la mesa, el rey dijo a la muchacha: Pídeme lo que quisieres, que yo te lo daré.

Fiica Irodiadei a venit şi a dansat, iar lui Irod şi invitaţilor săi le-a plăcut. Regele i-a zis atunci fetei: – Cere-mi orice doreşti şi-ţi voi da!

23 Y le juró: Todo lo que me pidieres te daré, hasta la mitad de mi reino.

Apoi i-a jurat (solemn): – Orice-mi vei cere, îţi voi da, până la o jumătate din regatul meu!

24 Y saliendo ella, dijo a su madre: ¿Qué pediré? Y ella dijo: La cabeza de Juan el Bautista.

Fata a ieşit şi a întrebat-o pe mama ei: – Ce să cer? Aceasta i-a răspuns: – Capul lui Ioan Botezătorul!

25 E ntonces ella entró prestamente al rey, y pidió, diciendo: Quiero que ahora mismo me des en un plato la cabeza de Juan Bautista.

Atunci ea a intrat în grabă la rege, cerându-i: – Doresc să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!

26 Y el rey se entristeció mucho; mas a causa del juramento, y de los que estaban con él a la mesa, no quiso desecharla.

Regele s-a întristat foarte tare, dar, din pricina jurămintelor şi a invitaţilor săi, n-a putut s-o refuze.

27 Y luego el rey, enviando uno de la guardia, mandó que fuera traída su cabeza;

Şi regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare,

28 e l cual fue, y le degolló en la cárcel, y trajo su cabeza en un plato, y la dio a la muchacha, y la muchacha la dio a su madre.

i-a adus capul pe o farfurie şi i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale.

29 Y oyéndolo sus discípulos, vinieron y tomaron su cuerpo, y le pusieron en un sepulcro.

Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus într-un mormânt. Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni

30 ¶ Y los apóstoles se juntaron a Jesús, y le contaron todo lo que habían hecho, y lo que habían enseñado.

Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au povestit tot ce făcuseră şi tot ce-i învăţaseră pe oameni.

31 Y él les dijo: Venid vosotros aparte al lugar desierto, y reposad un poco. Porque había muchos que iban y venían, que aun no tenían lugar de comer.

Isus le-a zis: „Veniţi cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, şi odihniţi-vă puţin!“ Căci erau mulţi care veneau şi plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce.

32 Y se fueron en un barco al lugar desierto aparte.

Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu.

33 Y los vieron ir muchos, y le conocieron; y concurrieron allá muchos a pie de las ciudades, y llegaron antes que ellos, y se juntaron a él.

Dar mulţi i-au văzut plecând şi i-au recunoscut, aşa că oameni din toate cetăţile au alergat pe jos până acolo şi au sosit înaintea lor.

34 Y saliendo Jesús vio gran multitud, y tuvo misericordia de ellos, porque eran como ovejas sin pastor; y les comenzó a enseñar muchas cosas.

Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-au păstor. Şi a început să-i înveţe multe lucruri.

35 C uando ya era el día muy entrado, sus discípulos llegaron a él, diciendo: El lugar es desierto, y el día ya muy entrado;

Fiindcă ora era deja târzie, ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis: – Locul acesta este pustiu şi ora este deja târzie.

36 e nvíalos para que vayan a los cortijos y aldeas de alrededor, y compren para sí pan; porque no tienen qué comer.

Dă-le drumul mulţimilor să meargă prin cătunele din împrejurimi şi prin sate ca să-şi cumpere ceva să mănânce!

37 R espondiendo él, les dijo: Dadles de comer vosotros. Y le dijeron: ¿ Qué vayamos y compremos pan por doscientos denarios, y les demos de comer?

Însă Isus le-a zis: – Daţi-le voi să mănânce! Ei L-au întrebat: – De unde să luăm două sute de denari şi să ne ducem să cumpărăm pâine, ca să le dăm să mănânce?

38 E l les dice: ¿Cuántos panes tenéis? Id, y vedlo. Y sabiéndolo, dijeron: Cinco, y dos peces.

Isus i-a întrebat: – Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi! După ce au văzut câte pâini aveau, ei I-au răspuns: – Cinci, şi doi peşti.

39 Y les mandó que hicieran recostar a todos por partidas sobre la hierba verde.

Isus le-a poruncit să-i aşeze pe toţi pe iarba verde, în grupuri.

40 Y se recostaron por partidas, de ciento en ciento, y de cincuenta en cincuenta.

Ei s-au aşezat în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci.

41 Y tomados los cinco panes y los dos peces, mirando al cielo, bendijo, y partió los panes, y dio a sus discípulos para que los pusieran delante; y repartió a todos los dos peces.

Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile şi apoi le-a dat ucenicilor ca să le împartă mulţimilor. De asemenea, a împărţit tuturor şi cei doi peşti.

42 Y comieron todos, y se saciaron.

Au mâncat toţi şi s-au săturat;

43 Y alzaron de los pedazos doce cestas llenas, y de los peces.

şi au strâns douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase şi cu ceea ce rămăsese din peşti.

44 Y los que comieron eran cinco mil hombres.

Cei ce mâncaseră (pâinile) erau cinci mii de bărbaţi. Isus umblă pe mare

45 ¶ Y luego apuró a sus discípulos a subir en el barco, e ir delante de él a Betsaida en la otra ribera, entre tanto que él despedía la multitud.

Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenicii Săi să se suie în barcă şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în Betsaida, iar între timp El va da drumul mulţimii.

46 Y después que los hubo despedido, se fue al monte a orar.

După ce Şi-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să se roage.

47 C uando llegó la noche, el barco estaba en medio del mar, y él solo en tierra.

Era deja seară când barca a ajuns în mijlocul mării, iar El se afla singur pe ţărm.

48 Y los vio fatigados remando, porque el viento les era contrario; y cerca de la cuarta vigilia de la noche, vino a ellos andando sobre el mar, y quería precederlos.

A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă şi, cam în a patra strajă a nopţii, Isus a venit spre ei, umblând pe mare; voia să ajungă la ei.

49 Y viéndole ellos, que andaba sobre el mar, pensaron que era fantasma, y dieron voces;

Când L-au văzut umblând pe mare, au zis: „Este o stafie!“ şi au ţipat,

50 p orque todos le veían, y se turbaron. Mas luego habló con ellos, y les dijo: Alentaos; YO SOY, no temáis.

pentru că toţi s-au speriat când L-au văzut. Dar Isus le-a vorbit imediat şi le-a zis: „Îndrăzniţi! Eu sunt! Nu vă temeţi!“

51 Y subió a ellos en el barco, y el viento reposó; y ellos en gran manera estaban fuera de sí, y se maravillaban;

După ce S-a suit la ei în barcă, vântul a încetat. Ei s-au mirat foarte tare.

52 p orque aún no habían cobrado entendimiento en los panes, porque sus corazones estaban ciegos.

Căci nu înţeleseseră nici ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.

53 Y cuando llegaron al otro lado, vinieron a tierra de Genesaret, y tomaron puerto.

Au traversat marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au ancorat acolo.

54 Y saliendo ellos del barco, luego le conocieron.

Imediat ce a coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut.

55 Y recorriendo toda la tierra de alrededor, comenzaron a traer de todas partes enfermos en lechos, a donde oían que estaba.

Ei au alergat prin toată regiunea aceea şi au început să-i aducă pe paturi pe cei bolnavi acolo unde auzeau că se află Isus.

56 Y dondequiera que entraba, en aldeas, o ciudades, o heredades, ponían en las calles a los que estaban enfermos, y le rogaban que les dejara tocar siquiera el borde de su vestido; y todos los que le tocaban eran salvos.

Şi oriunde mergea El, în sate, în cetăţi sau în cătune, îi aşezau pe cei bolnavi în pieţe şi-L rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; şi toţi cei care se atingeau de ea erau vindecaţi.