1 J ésus partit de là, et se rendit dans sa patrie. Ses disciples le suivirent.

Isus a ieşit de acolo şi a venit în patria Lui. Ucenicii Lui L-au urmat.

2 Q uand le sabbat fut venu, il se mit à enseigner dans la synagogue. Beaucoup de gens qui l'entendirent étaient étonnés et disaient: D'où lui viennent ces choses? Quelle est cette sagesse qui lui a été donnée, et comment de tels miracles se font-ils par ses mains?

Când a venit ziua Sabatului, a început să dea învăţătură în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, erau uimiţi şi ziceau: „De unde are Acest Om aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Cum de se fac aceste minuni prin mâinile Lui?

3 N 'est-ce pas le charpentier, le fils de Marie, le frère de Jacques, de Joses, de Jude et de Simon? et ses soeurs ne sont-elles pas ici parmi nous? Et il était pour eux une occasion de chute.

Oare nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov, al lui Iosif, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi surorile Lui, nu sunt oare aici, printre noi?“ Şi astfel, ei se poticneau în El.

4 M ais Jésus leur dit: Un prophète n'est méprisé que dans sa patrie, parmi ses parents, et dans sa maison.

Isus însă le-a zis: „Un profet nu este fără onoare decât în patria lui, între rudele lui şi în casa lui.“

5 I l ne put faire là aucun miracle, si ce n'est qu'il imposa les mains à quelques malades et les guérit.

Şi n-a putut să facă acolo nici o minune, în afară de faptul că Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.

6 E t il s'étonnait de leur incrédulité. Jésus parcourait les villages d'alentour, en enseignant.

Şi se mira de necredinţa lor. Trimiterea celor doisprezece Isus străbătea satele de jur-împrejur, dând învăţătură.

7 A lors il appela les douze, et il commença à les envoyer deux à deux, en leur donnant pouvoir sur les esprits impurs.

El i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate.

8 I l leur prescrivit de ne rien prendre pour le voyage, si ce n'est un bâton; de n'avoir ni pain, ni sac, ni monnaie dans la ceinture;

Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag – să nu ia nici pâine, nici traistă, nici bani la brâu,

9 d e chausser des sandales, et de ne pas revêtir deux tuniques.

ci să se încalţe cu sandale, dar să nu-şi ia două tunici.

10 P uis il leur dit: Dans quelque maison que vous entriez, restez-y jusqu'à ce que vous partiez de ce lieu.

El le-a mai zis: „În orice casă intraţi, rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela.

11 E t, s'il y a quelque part des gens qui ne vous reçoivent ni ne vous écoutent, retirez-vous de là, et secouez la poussière de vos pieds, afin que cela leur serve de témoignage.

Şi dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, scuturaţi-vă praful de sub picioare când ieşiţi de acolo, drept mărturie împotriva lor!“

12 I ls partirent, et ils prêchèrent la repentance.

Ei au plecat şi au predicat că oamenii trebuie să se pocăiască.

13 I ls chassaient beaucoup de démons, et ils oignaient d'huile beaucoup de malades et les guérissaient.

Au scos mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi i-au uns cu untdelemn şi i-au vindecat. Ioan Botezătorul decapitat

14 L e roi Hérode entendit parler de Jésus, dont le nom était devenu célèbre, et il dit: Jean Baptiste est ressuscité des morts, et c'est pour cela qu'il se fait par lui des miracles.

Regele Irod a auzit despre Isus, căci numele Lui ajunsese vestit. Unii ziceau: „Ioan Botezătorul a fost înviat dintre cei morţi şi de aceea lucrează aceste puteri prin El!“

15 D 'autres disaient: C'est Élie. Et d'autres disaient: C'est un prophète comme l'un des prophètes.

Alţii ziceau: „Este Ilie!“, iar alţii ziceau: „Este un profet, ca unul dintre profeţi!“

16 M ais Hérode, en apprenant cela, disait: Ce Jean que j'ai fait décapiter, c'est lui qui est ressuscité.

Dar Irod, când a auzit, a zis: „Ioan acela, cel pe care l-am decapitat, a fost înviat!“

17 C ar Hérode lui-même avait fait arrêter Jean, et l'avait fait lier en prison, à cause d'Hérodias, femme de Philippe, son frère, parce qu'il l'avait épousée,

Căci Irod însuşi trimisese să-l aresteze pe Ioan şi-l legase în închisoare din cauza Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său, deoarece Irod se căsătorise cu ea,

18 e t que Jean lui disait: Il ne t'est pas permis d'avoir la femme de ton frère.

iar Ioan îi zicea lui Irod: „Nu-ţi este permis s-o ai pe soţia fratelui tău!“

19 H érodias était irritée contre Jean, et voulait le faire mourir.

Irodiada îl duşmănea pe Ioan şi voia să-l omoare, dar nu putea,

20 M ais elle ne le pouvait; car Hérode craignait Jean, le connaissant pour un homme juste et saint; il le protégeait, et, après l'avoir entendu, il était souvent perplexe, et l'écoutait avec plaisir.

pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l un bărbat drept şi sfânt, şi îl proteja. Când îl asculta, de multe ori stătea în cumpănă; şi îl asculta cu plăcere.

21 C ependant, un jour propice arriva, lorsque Hérode, à l'anniversaire de sa naissance, donna un festin à ses grands, aux chefs militaires et aux principaux de la Galilée.

A venit însă o zi oportună, când Irod, la aniversarea zilei sale de naştere, a dat un ospăţ nobililor săi, ofiţerilor şi conducătorilor Galileii.

22 L a fille d'Hérodias entra dans la salle; elle dansa, et plut à Hérode et à ses convives. Le roi dit à la jeune fille: Demande-moi ce que tu voudras, et je te le donnerai.

Fiica Irodiadei a venit şi a dansat, iar lui Irod şi invitaţilor săi le-a plăcut. Regele i-a zis atunci fetei: – Cere-mi orice doreşti şi-ţi voi da!

23 I l ajouta avec serment: Ce que tu me demanderas, je te le donnerai, fût-ce la moitié de mon royaume.

Apoi i-a jurat (solemn): – Orice-mi vei cere, îţi voi da, până la o jumătate din regatul meu!

24 É tant sortie, elle dit à sa mère: Que demanderais-je? Et sa mère répondit: La tête de Jean Baptiste.

Fata a ieşit şi a întrebat-o pe mama ei: – Ce să cer? Aceasta i-a răspuns: – Capul lui Ioan Botezătorul!

25 E lle s'empressa de rentrer aussitôt vers le roi, et lui fit cette demande: Je veux que tu me donnes à l'instant, sur un plat, la tête de Jean Baptiste.

Atunci ea a intrat în grabă la rege, cerându-i: – Doresc să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!

26 L e roi fut attristé; mais, à cause de ses serments et des convives, il ne voulut pas lui faire un refus.

Regele s-a întristat foarte tare, dar, din pricina jurămintelor şi a invitaţilor săi, n-a putut s-o refuze.

27 I l envoya sur-le-champ un garde, avec ordre d'apporter la tête de Jean Baptiste.

Şi regele a trimis imediat un călău, poruncindu-i să-i aducă capul lui Ioan. Acesta s-a dus, l-a decapitat pe Ioan în închisoare,

28 L e garde alla décapiter Jean dans la prison, et apporta la tête sur un plat. Il la donna à la jeune fille, et la jeune fille la donna à sa mère.

i-a adus capul pe o farfurie şi i l-a dat fetei, iar fata i l-a dat mamei sale.

29 L es disciples de Jean, ayant appris cela, vinrent prendre son corps, et le mirent dans un sépulcre.

Când ucenicii lui Ioan au auzit despre aceasta, au venit, i-au luat trupul şi l-au pus într-un mormânt. Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni

30 L es apôtres, s'étant rassemblés auprès de Jésus, lui racontèrent tout ce qu'ils avaient fait et tout ce qu'ils avaient enseigné.

Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au povestit tot ce făcuseră şi tot ce-i învăţaseră pe oameni.

31 J ésus leur dit: Venez à l'écart dans un lieu désert, et reposez-vous un peu. Car il y avait beaucoup d'allants et de venants, et ils n'avaient même pas le temps de manger.

Isus le-a zis: „Veniţi cu Mine într-un loc pustiu, doar voi singuri, şi odihniţi-vă puţin!“ Căci erau mulţi care veneau şi plecau, iar ei n-aveau timp nici măcar să mănânce.

32 I ls partirent donc dans une barque, pour aller à l'écart dans un lieu désert.

Au plecat deci cu barca, doar ei singuri, spre un loc pustiu.

33 B eaucoup de gens les virent s'en aller et les reconnurent, et de toutes les villes on accourut à pied et on les devança au lieu où ils se rendaient.

Dar mulţi i-au văzut plecând şi i-au recunoscut, aşa că oameni din toate cetăţile au alergat pe jos până acolo şi au sosit înaintea lor.

34 Q uand il sortit de la barque, Jésus vit une grande foule, et fut ému de compassion pour eux, parce qu'ils étaient comme des brebis qui n'ont point de berger; et il se mit à leur enseigner beaucoup de choses.

Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-au păstor. Şi a început să-i înveţe multe lucruri.

35 C omme l'heure était déjà avancée, ses disciples s'approchèrent de lui, et dirent: Ce lieu est désert, et l'heure est déjà avancée;

Fiindcă ora era deja târzie, ucenicii Lui au venit la El şi I-au zis: – Locul acesta este pustiu şi ora este deja târzie.

36 r envoie-les, afin qu'ils aillent dans les campagnes et dans les villages des environs, pour s'acheter de quoi manger.

Dă-le drumul mulţimilor să meargă prin cătunele din împrejurimi şi prin sate ca să-şi cumpere ceva să mănânce!

37 J ésus leur répondit: Donnez-leur vous-mêmes à manger. Mais ils lui dirent: Irions-nous acheter des pains pour deux cents deniers, et leur donnerions-nous à manger?

Însă Isus le-a zis: – Daţi-le voi să mănânce! Ei L-au întrebat: – De unde să luăm două sute de denari şi să ne ducem să cumpărăm pâine, ca să le dăm să mănânce?

38 E t il leur dit: Combien avez-vous de pains? Allez voir. Ils s'en assurèrent, et répondirent: Cinq, et deux poissons.

Isus i-a întrebat: – Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi! După ce au văzut câte pâini aveau, ei I-au răspuns: – Cinci, şi doi peşti.

39 A lors il leur commanda de les faire tous asseoir par groupes sur l'herbe verte,

Isus le-a poruncit să-i aşeze pe toţi pe iarba verde, în grupuri.

40 e t ils s'assirent par rangées de cent et de cinquante.

Ei s-au aşezat în grupuri de câte o sută şi de câte cincizeci.

41 I l prit les cinq pains et les deux poissons et, levant les yeux vers le ciel, il rendit grâces. Puis, il rompit les pains, et les donna aux disciples, afin qu'ils les distribuassent à la foule. Il partagea aussi les deux poissons entre tous.

Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, a rostit binecuvântarea, a frânt pâinile şi apoi le-a dat ucenicilor ca să le împartă mulţimilor. De asemenea, a împărţit tuturor şi cei doi peşti.

42 T ous mangèrent et furent rassasiés,

Au mâncat toţi şi s-au săturat;

43 e t l'on emporta douze paniers pleins de morceaux de pain et de ce qui restait des poissons.

şi au strâns douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase şi cu ceea ce rămăsese din peşti.

44 C eux qui avaient mangé les pains étaient cinq mille hommes.

Cei ce mâncaseră (pâinile) erau cinci mii de bărbaţi. Isus umblă pe mare

45 A ussitôt après, il obligea ses disciples à monter dans la barque et à passer avant lui de l'autre côté, vers Bethsaïda, pendant que lui-même renverrait la foule.

Imediat după aceea, Isus i-a zorit pe ucenicii Săi să se suie în barcă şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în Betsaida, iar între timp El va da drumul mulţimii.

46 Q uand il l'eut renvoyée, il s'en alla sur la montagne, pour prier.

După ce Şi-a luat rămas bun de la ei, S-a dus pe munte să se roage.

47 L e soir étant venu, la barque était au milieu de la mer, et Jésus était seul à terre.

Era deja seară când barca a ajuns în mijlocul mării, iar El se afla singur pe ţărm.

48 I l vit qu'ils avaient beaucoup de peine à ramer; car le vent leur était contraire. A la quatrième veille de la nuit environ, il alla vers eux, marchant sur la mer, et il voulait les dépasser.

A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă şi, cam în a patra strajă a nopţii, Isus a venit spre ei, umblând pe mare; voia să ajungă la ei.

49 Q uand ils le virent marcher sur la mer, ils crurent que c'étaient un fantôme, et ils poussèrent des cris;

Când L-au văzut umblând pe mare, au zis: „Este o stafie!“ şi au ţipat,

50 c ar ils le voyaient tous, et ils étaient troublés. Aussitôt Jésus leur parla, et leur dit: Rassurez-vous, c'est moi, n'ayez pas peur!

pentru că toţi s-au speriat când L-au văzut. Dar Isus le-a vorbit imediat şi le-a zis: „Îndrăzniţi! Eu sunt! Nu vă temeţi!“

51 P uis il monta vers eux dans la barque, et le vent cessa. Ils furent en eux-même tout stupéfaits et remplis d'étonnement;

După ce S-a suit la ei în barcă, vântul a încetat. Ei s-au mirat foarte tare.

52 c ar ils n'avaient pas compris le miracle des pains, parce que leur coeur était endurci.

Căci nu înţeleseseră nici ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.

53 A près avoir traversé la mer, ils vinrent dans le pays de Génésareth, et ils abordèrent.

Au traversat marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au ancorat acolo.

54 Q uand ils furent sortis de la barque, les gens, ayant aussitôt reconnu Jésus,

Imediat ce a coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut.

55 p arcoururent tous les environs, et l'on se mit à apporter les malades sur des lits, partout où l'on apprenait qu'il était.

Ei au alergat prin toată regiunea aceea şi au început să-i aducă pe paturi pe cei bolnavi acolo unde auzeau că se află Isus.

56 E n quelque lieu qu'il arrivât, dans les villages, dans les villes ou dans les campagnes, on mettait les malades sur les places publiques, et on le priait de leur permettre seulement de toucher le bord de son vêtement. Et tous ceux qui le touchaient étaient guéris.

Şi oriunde mergea El, în sate, în cetăţi sau în cătune, îi aşezau pe cei bolnavi în pieţe şi-L rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; şi toţi cei care se atingeau de ea erau vindecaţi.