1 I sraël, si tu reviens, si tu reviens à moi, dit l'Éternel, Si tu ôtes tes abominations de devant moi, Tu ne seras plus errant.

„Dacă te vei întoarce, Israele, zice Domnul, dacă te vei întoarce la Mine, dacă vei alunga urâciunile tale dinaintea Mea şi nu vei mai rătăci,

2 S i tu jures: L'Éternel est vivant! Avec vérité, avec droiture et avec justice, Alors les nations seront bénies en lui, Et se glorifieront en lui.

dacă vei jura: «Viu este Domnul!», făcând lucrul acesta cu credincioşie, cu judecată şi cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvântate în El şi se vor lăuda cu El.

3 C ar ainsi parle l'Éternel aux hommes de Juda et de Jérusalem: Défrichez-vous un champ nouveau, Et ne semez pas parmi les épines.

Căci aşa vorbeşte Domnul bărbaţilor din Iuda şi din Ierusalim: «Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între spini!

4 C irconcisez-vous pour l'Éternel, circoncisez vos coeurs, Hommes de Juda et habitants de Jérusalem, De peur que ma colère n'éclate comme un feu, Et ne s'enflamme, sans qu'on puisse l'éteindre, A cause de la méchanceté de vos actions.

Tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul, circumcideţi-vă inimile, bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului! Altfel, mânia Mea se va dezlănţui ca un foc şi va arde fără să mai poată fi stinsă, din cauza răutăţii faptelor voastre. Invazie din nord

5 A nnoncez en Juda, publiez à Jérusalem, Et dites: Sonnez de la trompette dans le pays! Criez à pleine voix, et dites: Rassemblez-vous, et allons dans les villes fortes!

Daţi de ştire în Iuda, vestiţi în Ierusalim şi spuneţi: ‘Sunaţi din trâmbiţă în ţară!’ Strigaţi în gura mare şi ziceţi: ‘Strângeţi-vă şi haideţi în cetăţile fortificate!’

6 É levez une bannière vers Sion, Fuyez, ne vous arrêtez pas! Car je fais venir du septentrion le malheur Et un grand désastre.

Înălţaţi un steag îndreptat spre Sion! Fugiţi şi nu vă opriţi! Căci Eu aduc, din nord, nenorocirea şi un mare prăpăd!»“

7 L e lion s'élance de son taillis, Le destructeur des nations est en marche, il a quitté son lieu, Pour ravager ton pays; Tes villes seront ruinées, il n'y aura plus d'habitants.

„Leul a ieşit din tufişul său şi nimicitorul neamurilor a pornit. El şi-a părăsit locul ca să distrugă ţara. Cetăţile tale vor zăcea în ruină, fără nici un locuitor.

8 C 'est pourquoi couvrez-vous de sacs, pleurez et gémissez; Car la colère ardente de l'Éternel ne se détourne pas de nous.

De aceea, îmbrăcaţi-vă cu saci, plângeţi şi tânguiţi-vă, căci mânia aprigă a Domnului nu s-a îndepărtat de la noi.“

9 E n ce jour-là, dit l'Éternel, Le roi et les chefs perdront courage, Les sacrificateurs seront étonnés, Et les prophètes stupéfaits.

„În ziua aceea, zice Domnul, regele şi conducătorii îşi vor pierde curajul, preoţii vor fi îngroziţi şi profeţii vor rămâne înmărmuriţi.“

10 J e dis: Ah! Seigneur Éternel! Tu as donc trompé ce peuple et Jérusalem, en disant: Vous aurez la paix! Et cependant l'épée menace leur vie.

Eu am zis: – O, Stăpâne Doamne! Într-adevăr ai înşelat poporul acesta şi Ierusalimul când ai zis: „Veţi avea pace!“ Iată că sabia este la gâtul lor!

11 E n ce temps-là, il sera dit à ce peuple et à Jérusalem: Un vent brûlant souffle des lieux élevés du désert Sur le chemin de la fille de mon peuple, Non pour vanner ni pour nettoyer le grain.

– În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului că un vânt arzător suflă din locurile înalte ale pustiei pe drumul fiicei poporului Meu, nu ca să vânture, nici ca să cureţe.

12 C 'est un vent impétueux qui vient de là jusqu'à moi. Maintenant, je prononcerai leur sentence.

Totuşi un vânt şi mai puternic va veni de la Mine! Acum însă îmi voi rosti judecăţile împotriva lor.

13 V oici, le destructeur s'avance comme les nuées; Ses chars sont comme un tourbillon, Ses chevaux sont plus légers que les aigles. -Malheur à nous, car nous sommes détruits! -

„Iată, nimicitorul înaintează ca norii, carele lui sunt ca un vârtej, iar caii lui sunt mai rapizi decât vulturii. Vai de noi, căci vom fi distruşi!“

14 P urifie ton coeur du mal, Jérusalem, Afin que tu sois sauvée! Jusques à quand garderas-tu dans ton coeur tes pensées iniques?

„Curăţeşte-ţi inima de rău, Ierusalime, ca să fii izbăvit! Până când vei păstra gânduri nelegiuite în inima ta?

15 C ar une voix qui part de Dan annonce la calamité, Elle la publie depuis la montagne d'Éphraïm.

Căci o voce strigă din Dan şi anunţă nenorocirea din muntele lui Efraim.

16 D ites-le aux nations, faites-le connaître à Jérusalem: Des assiégeants viennent d'une terre lointaine; Ils poussent des cris contre les villes de Juda.

Aduceţi aminte neamurilor lucrul acesta! Iată, vestiţi în Ierusalim că nişte asediatori vin dintr-o ţară îndepărtată şi îşi ridică glasurile împotriva cetăţilor lui Iuda.

17 C omme ceux qui gardent un champ, ils entourent Jérusalem, Car elle s'est révoltée contre moi, dit l'Éternel.

Ca cei care păzesc un ogor, aşa înconjoară ei Ierusalimul, căci s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul.

18 C 'est là le produit de tes voies et de tes actions, C'est là le produit de ta méchanceté; Certes cela est amer, cela pénètre jusqu'à ton coeur.

Căile şi faptele tale au adus acestea asupra ta. Aceasta este pedeapsa pentru răutatea ta. Ce amară este şi cum te pătrunde până în inimă!“

19 M es entrailles! mes entrailles: je souffre au dedans de mon coeur, Le coeur me bat, je ne puis me taire; Car tu entends, mon âme, le son de la trompette, Le cri de guerre.

„Ah, măruntaiele mele! Măruntaiele mele! Mă zvârcolesc în durere! Ah, zidurile inimii mele! Cum îmi zvâcneşte inima! Nu pot rămâne tăcut! Sufletul meu a auzit sunetul trâmbiţei şi strigătul de război.

20 O n annonce ruine sur ruine, Car tout le pays est ravagé; Mes tentes sont ravagées tout à coup, Mes pavillons en un instant.

Se vesteşte dărâmare după dărâmare, căci toată ţara este devastată. Corturile îmi sunt dărâmate dintr-odată, iar acoperişul într-o clipă.

21 J usques à quand verrai-je la bannière, Et entendrai-je le son de la trompette? -

Până când voi vedea steagul şi voi auzi sunetul trâmbiţei?“

22 C ertainement mon peuple est fou, il ne me connaît pas; Ce sont des enfants insensés, dépourvus d'intelligence; Ils sont habiles pour faire le mal, Mais ils ne savent pas faire le bien. -

„Cei din poporul Meu sunt nebuni; ei nu Mă cunosc. Sunt nişte copii fără minte, lipsiţi de discernământ. Sunt pricepuţi să facă răul; nu ştiu să facă binele.“

23 J e regarde la terre, et voici, elle est informe et vide; Les cieux, et leur lumière a disparu.

„Mă uit la pământ şi iată că este pustiu şi gol. Mă uit la ceruri şi iată că lumina lor a pierit.

24 J e regarde les montagnes, et voici, elles sont ébranlées; Et toutes les collines chancellent.

Mă uit la munţi şi iată că ei se cutremură iar toate dealurile se clatină.

25 J e regarde, et voici, il n'y a point d'homme; Et tous les oiseaux des cieux ont pris la fuite.

Mă uit şi iată că nu mai este nici un om şi toate păsările cerului au fugit.

26 J e regarde, et voici, le Carmel est un désert; Et toutes ses villes sont détruites, devant l'Éternel, Devant son ardente colère.

Mă uit şi iată că ţinutul roditor este un pustiu şi toate cetăţile lui sunt dărâmate înaintea Domnului şi înaintea aprigei Lui mânii.

27 C ar ainsi parle l'Éternel: Tout le pays sera dévasté; Mais je ne ferai pas une entière destruction.

Căci aşa vorbeşte Domnul: «Toată ţara va fi pustiită, însă nu o voi distruge complet.

28 A cause de cela, le pays est en deuil, Et les cieux en haut sont obscurcis; Car je l'ai dit, je l'ai résolu, Et je ne m'en repens pas, je ne me rétracterai pas.

Din cauza aceasta pământul se va jeli, iar cerurile se vor întuneca. Eu am vorbit şi am plănuit aceasta! Nu-Mi pare rău şi nici nu mă voi răzgândi!»

29 A u bruit des cavaliers et des archers, toutes les villes sont en fuite; On entre dans les bois, on monte sur les rochers; Toutes les villes sont abandonnées, il n'y a plus d'habitants.

La vuietul călăreţilor şi la strigătul arcaşilor toţi cei din cetăţi o iau la fugă; se ascund în păduri şi se urcă pe stânci. Toate cetăţile sunt părăsite şi nimeni nu mai locuieşte în ele.

30 E t toi, dévastée, que vas-tu faire? Tu te revêtiras de cramoisi, tu te pareras d'ornements d'or, Tu mettras du fard à tes yeux; Mais c'est en vain que tu t'embelliras; Tes amants te méprisent, Ils en veulent à ta vie.

Iar tu, cea pustiită, ce vei face? Te vei îmbrăca în roşu, te vei împodobi cu giuvaiere de aur şi îţi vei machia ochii cu antimoniu? Degeaba te vei înfrumuseţa! Iubiţii tăi te dispreţuiesc şi vor să-ţi ia viaţa.

31 C ar j'entends des cris comme ceux d'une femme en travail, Des cris d'angoisse comme dans un premier enfantement. C'est la voix de la fille de Sion; elle soupire, elle étend les mains: Malheureuse que je suis! je succombe sous les meurtriers!

Aud nişte strigăte ca ale unei femei în chinurile naşterii, strigăte ale unei femei care naşte pentru prima oară. Este glasul fiicei Sionului care răsuflă greu şi îşi întinde mâinile, zicând: «Vai de mine! Mi-e sufletul sleit din cauza ucigaşilor!»“