1 O racle révélé à Habakuk, le prophète.

Profeţia pe care a primit-o profetul Habacuc. Prima plângere a profetului

2 J usqu'à quand, ô Éternel?... J'ai crié, Et tu n'écoutes pas! J'ai crié vers toi à la violence, Et tu ne secours pas!

– Până când, Doamne, voi striga după ajutor şi Tu nu vei asculta? Până când voi striga către Tine: „Violenţă!“ şi Tu nu vei izbăvi?

3 P ourquoi me fais-tu voir l'iniquité, Et contemples-tu l'injustice? Pourquoi l'oppression et la violence sont-elles devant moi? Il y a des querelles, et la discorde s'élève.

De ce mă faci să privesc nedreptatea? De ce trebuie să mă uit la necaz? Distrugerea şi violenţa sunt înaintea mea; peste tot sunt dezbinări şi se stârnesc certuri.

4 A ussi la loi n'a point de vie, La justice n'a point de force; Car le méchant triomphe du juste, Et l'on rend des jugements iniques.

De aceea Legea este fără putere şi dreptatea nu se vede niciodată. Căci cel rău îl împresoară pe cel drept şi astfel dreptatea este pervertită. Răspunsul Domnului

5 J etez les yeux parmi les nations, regardez, Et soyez saisis d'étonnement, d'épouvante! Car je vais faire en vos jours une oeuvre, Que vous ne croiriez pas si on la racontait.

– Uitaţi-vă printre neamuri şi priviţi! Miraţi-vă! Uimiţi-vă! Căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-aţi crede-o dacă v-ar povesti-o cineva!

6 V oici, je vais susciter les Chaldéens, Peuple furibond et impétueux, Qui traverse de vastes étendues de pays, Pour s'emparer de demeures qui ne sont pas à lui.

Iată, îi voi ridica pe caldeeni, acel popor crud şi năvalnic, care străbate întinderile pământului pentru a lua în stăpânire locuinţe care nu sunt ale lui!

7 I l est terrible et formidable; De lui seul viennent son droit et sa grandeur.

Este un popor teribil şi înfricoşător; îşi are propria lege şi nu recunoaşte nici o altă autoritate!

8 S es chevaux sont plus rapides que les léopards, Plus agiles que les loups du soir, Et ses cavaliers s'avancent avec orgueil; Ses cavaliers arrivent de loin, Ils volent comme l'aigle qui fond sur sa proie.

Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii şi mai sprinteni decât lupii în amurg. Călăreţii lui se avântă, călăreţii lui vin de departe. Zboară ca un vultur care se aruncă asupra prăzii;

9 T out ce peuple vient pour se livrer au pillage; Ses regards avides se portent en avant, Et il assemble des prisonniers comme du sable.

toţi vin pentru violenţă. Privirile lor sunt aţintite tot înainte şi adună captivi ca nisipul de mulţi.

10 I l se moque des rois, Et les princes font l'objet de ses railleries; Il se rit de toutes les forteresses, Il amoncelle de la terre, et il les prend.

Îşi bate joc de regi şi-i ia în derâdere pe conducători. Râde de orice fortificaţie, căci îngrămădeşte pământ lângă ea şi o cucereşte.

11 A lors son ardeur redouble, Il poursuit sa marche, et il se rend coupable. Sa force à lui, voilà son dieu!

Apoi trece ca vântul şi merge mai departe; el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu-i dumnezeul. A doua plângere a profetului

12 N 'es-tu pas de toute éternité, Éternel, mon Dieu, mon Saint? Nous ne mourrons pas! O Éternel, tu as établi ce peuple pour exercer tes jugements; O mon rocher, tu l'as suscité pour infliger tes châtiments.

– Oare nu eşti Tu din veşnicie, Doamne ? Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri! Doamne, Tu l-ai rânduit pentru a face judecată! Stânca mea, Tu l-ai ridicat ca să pedepsească!

13 T es yeux sont trop purs pour voir le mal, Et tu ne peux pas regarder l'iniquité. Pourquoi regarderais-tu les perfides, et te tairais-tu, Quand le méchant dévore celui qui est plus juste que lui?

Ochii Tăi sunt prea curaţi ca să se uite la rău; Tu nu poţi să priveşti asuprirea! De ce te uiţi la cei mişei şi taci când cel rău îl înghite pe cel mai drept decât el?

14 T raiterais-tu l'homme comme les poissons de la mer, Comme le reptile qui n'a point de maître?

L-ai făcut pe om asemenea peştilor mării, asemenea târâtoarei care nu are stăpân.

15 I l les fait tous monter avec l'hameçon, Il les attire dans son filet, Il les assemble dans ses rets: Aussi est-il dans la joie et dans l'allégresse.

Duşmanul scoate fiecare peşte cu undiţa, îl adună cu mreaja lui, îl strânge în năvodul lui şi de aceea se bucură şi se veseleşte.

16 C 'est pourquoi il sacrifie à son filet, Il offre de l'encens à ses rets; Car par eux sa portion est grasse, Et sa nourriture succulente.

De aceea aduce el jertfe mrejei sale şi arde tămâie năvodului său! Datorită lor, partea lui este bogată şi mâncarea lui este din abundenţă!

17 V idera-t-il pour cela son filet, Et toujours égorgera-t-il sans pitié les nations?

Va continua el oare să-şi golească mreaja şi să omoare neamuri fără să cruţe nimic ?