1 J ob prit la parole et dit:

Iov a răspuns:

2 O h! s'il était possible de peser ma douleur, Et si toutes mes calamités étaient sur la balance,

„O! dacă mi s-ar putea cântări durerea şi dacă mi-ar fi pusă în cumpănă nenorocirea!

3 E lles seraient plus pesantes que le sable de la mer; Voilà pourquoi mes paroles vont jusqu'à la folie!

Ar fi mai grele decât nisipul mării; de aceea mi-au fost atât de nesăbuite cuvintele.

4 C ar les flèches du Tout Puissant m'ont percé, Et mon âme en suce le venin; Les terreurs de Dieu se rangent en bataille contre moi.

Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, iar sufletul meu le bea otrava. Groaza lui Dumnezeu vine ca o oaste asupra mea.

5 L 'âne sauvage crie-t-il auprès de l'herbe tendre? Le boeuf mugit-il auprès de son fourrage?

Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă sau mugeşte boul când are nutreţ?

6 P eut-on manger ce qui est fade et sans sel? Y a-t-il de la saveur dans le blanc d'un oeuf?

Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust? Are vreun gust albuşul de ou?

7 C e que je voudrais ne pas toucher, C'est là ma nourriture, si dégoûtante soit-elle!

Nu mă ating de aşa ceva, căci o aşa mâncare mă îmbolnăveşte.

8 P uisse mon voeu s'accomplir, Et Dieu veuille réaliser mon espérance!

O! de-aş putea avea ceea ce vreau şi dacă Dumnezeu mi-ar împlini dorinţa:

9 Q u'il plaise à Dieu de m'écraser, Qu'il étende sa main et qu'il m'achève!

de-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să-Şi întindă mâna şi să mă nimicească!

10 I l me restera du moins une consolation, Une joie dans les maux dont il m'accable: Jamais je n'ai transgressé les ordres du Saint.

Atunci mi-ar rămâne măcar această mângâiere şi această bucurie în durerea care nu se mai termină: că n-am încălcat niciodată cuvintele Celui Sfânt.

11 P ourquoi espérer quand je n'ai plus de force? Pourquoi attendre quand ma fin est certaine?

Ce putere mai am ca să mai sper? Care mi-e sfârşitul ca să mai am răbdare?

12 M a force est-elle une force de pierre? Mon corps est-il d'airain?

Am eu puterea pietrei? Este oare de bronz carnea mea?

13 N e suis-je pas sans ressource, Et le salut n'est-il pas loin de moi?

Cu adevărat, nu-mi pot fi de nici un ajutor! Orice sprijin m-a părăsit!

14 C elui qui souffre a droit à la compassion de son ami, Même quand il abandonnerait la crainte du Tout Puissant.

Cel deznădăjduit are parte de mila prietenului său, altfel şi-ar pierde frica de Cel Atotputernic.

15 M es frères sont perfides comme un torrent, Comme le lit des torrents qui disparaissent.

Dar fraţii mei sunt înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care ies din matcă,

16 L es glaçons en troublent le cours, La neige s'y précipite;

ca torentele tulburi din cauza gheţii, în care stă ascunsă zăpada.

17 V iennent les chaleurs, et ils tarissent, Les feux du soleil, et leur lit demeure à sec.

Când se-ncălzeşte vremea, pâraiele seacă, când este cald, li se usucă albia.

18 L es caravanes se détournent de leur chemin, S'enfoncent dans le désert, et périssent.

Caravanele se întorc din drum după ele, se cufundă în deşert şi pier.

19 L es caravanes de Théma fixent le regard, Les voyageurs de Séba sont pleins d'espoir;

Caravanele din Tema se uită la ele, călătorii din Şeba speră privindu-le.

20 I ls sont honteux d'avoir eu confiance, Ils restent confondus quand ils arrivent.

Sunt ruşinaţi însă pentru că s-au încrezut în ele; ajung acolo doar ca să fie dezamăgiţi.

21 A insi, vous êtes comme si vous n'existiez pas; Vous voyez mon angoisse, et vous en avez horreur!

Ca ele sunteţi şi voi pentru mine: îmi vedeţi nenorocirea şi vă temeţi.

22 V ous ai-je dit: Donnez-moi quelque chose, Faites en ma faveur des présents avec vos biens,

Am zis eu vreodată: «Faceţi-mi un dar!» sau: «Daţi mită pentru mine din bogăţia voastră!»

23 D élivrez-moi de la main de l'ennemi, Rachetez-moi de la main des méchants?

sau: «Scăpaţi-mă din mâna vreunui duşman!» sau: «Răscumpăraţi-mă din mâna vreunui asupritor!»

24 I nstruisez-moi, et je me tairai; Faites-moi comprendre en quoi j'ai péché.

Învăţaţi-mă şi voi tăcea, arătaţi-mi unde am greşit.

25 Q ue les paroles vraies sont persuasives! Mais que prouvent vos remontrances?

Cât de dureroase sunt cuvintele drepte! Dar mustrările voastre, ce dovedesc?

26 V oulez-vous donc blâmer ce que j'ai dit, Et ne voir que du vent dans les discours d'un désespéré?

Vreţi să mă mustraţi pentru cuvintele mele şi să luaţi drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?

27 V ous accablez un orphelin, Vous persécutez votre ami.

Voi vă jucaţi chiar şi cu viaţa orfanilor, vă vindeţi chiar şi prietenul!

28 R egardez-moi, je vous prie! Vous mentirais-je en face?

Dar acum uitaţi-vă la mine, vă rog! Oare vă voi minţi în faţă?

29 R evenez, ne soyez pas injustes; Revenez, et reconnaissez mon innocence.

Încetaţi, nu fiţi nedrepţi! Încetaţi, e vorba de dreptatea mea!

30 Y a-t-il de l'iniquité sur ma langue, Et ma bouche ne discerne-t-elle pas le mal?

Este vreo nedreptate pe limba mea? Nu deosebeşte cerul gurii mele ce este rău?