1 R espondió entonces Job y dijo:

Iov a răspuns:

2 « ¡Ojalá pudieran pesarse mi queja y mi tormento, y fueran igualmente puestos en la balanza!

„O! dacă mi s-ar putea cântări durerea şi dacă mi-ar fi pusă în cumpănă nenorocirea!

3 P esarían ahora más que la arena del mar. Por eso mis palabras han sido precipitadas,

Ar fi mai grele decât nisipul mării; de aceea mi-au fost atât de nesăbuite cuvintele.

4 p orque se me han clavado las flechas del Todopoderoso, su veneno lo ha bebido mi espíritu y los terrores de Dios combaten contra mí.

Căci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, iar sufletul meu le bea otrava. Groaza lui Dumnezeu vine ca o oaste asupra mea.

5 ¿ Acaso gime el asno montés si está junto a la hierba? ¿Acaso muge el buey cuando está junto a su pasto?

Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă sau mugeşte boul când are nutreţ?

6 ¿ Acaso se come sin sal lo desabrido o tiene sabor la clara del huevo?

Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust? Are vreun gust albuşul de ou?

7 L as cosas que yo ni siquiera quería tocar son ahora mi alimento.

Nu mă ating de aşa ceva, căci o aşa mâncare mă îmbolnăveşte.

8 » ¡Quién me concediera que se cumpliese mi petición, que Dios me otorgara lo que anhelo:

O! de-aş putea avea ceea ce vreau şi dacă Dumnezeu mi-ar împlini dorinţa:

9 q ue agradara a Dios destruirme, que soltara su mano y acabara conmigo!

de-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să-Şi întindă mâna şi să mă nimicească!

10 S ería entonces mi consuelo, cuando el dolor me asaltara sin tregua, no haber renegado de las palabras del Santo.

Atunci mi-ar rămâne măcar această mângâiere şi această bucurie în durerea care nu se mai termină: că n-am încălcat niciodată cuvintele Celui Sfânt.

11 ¿ Cuál es mi fuerza para seguir esperando? ¿Cuál es mi fin para seguir teniendo paciencia?

Ce putere mai am ca să mai sper? Care mi-e sfârşitul ca să mai am răbdare?

12 ¿ Soy acaso tan fuerte como las piedras? ¿Es mi carne como el bronce?

Am eu puterea pietrei? Este oare de bronz carnea mea?

13 ¿ No es cierto que ni aun a mí mismo me puedo valer y que carezco de todo auxilio?

Cu adevărat, nu-mi pot fi de nici un ajutor! Orice sprijin m-a părăsit!

14 E l que sufre es consolado por su compañero, incluso aquel que abandona el temor del Omnipotente.

Cel deznădăjduit are parte de mila prietenului său, altfel şi-ar pierde frica de Cel Atotputernic.

15 P ero mis hermanos me han traicionado; han pasado como un torrente, como las corrientes impetuosas

Dar fraţii mei sunt înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care ies din matcă,

16 q ue bajan turbias por el deshielo y mezcladas con la nieve,

ca torentele tulburi din cauza gheţii, în care stă ascunsă zăpada.

17 q ue al tiempo del calor se secan, y al calentarse desaparecen en su cauce.

Când se-ncălzeşte vremea, pâraiele seacă, când este cald, li se usucă albia.

18 L os caminantes se apartan de su rumbo y se pierden en el desierto.

Caravanele se întorc din drum după ele, se cufundă în deşert şi pier.

19 L as buscan las caravanas de Temán, y los caminantes de Sabá esperan en ellas;

Caravanele din Tema se uită la ele, călătorii din Şeba speră privindu-le.

20 p ero se frustra su esperanza al venir hasta ellas y verse defraudados.

Sunt ruşinaţi însă pentru că s-au încrezut în ele; ajung acolo doar ca să fie dezamăgiţi.

21 A hora, ciertamente como ellas sois vosotros, pues habéis visto el horror y tenéis miedo.

Ca ele sunteţi şi voi pentru mine: îmi vedeţi nenorocirea şi vă temeţi.

22 ¿ Es que yo os he dicho: “Traedme algo, y pagad por mí de vuestra hacienda”,

Am zis eu vreodată: «Faceţi-mi un dar!» sau: «Daţi mită pentru mine din bogăţia voastră!»

23 o “Libradme de manos del opresor, y redimidme del poder de los violentos”?

sau: «Scăpaţi-mă din mâna vreunui duşman!» sau: «Răscumpăraţi-mă din mâna vreunui asupritor!»

24 » Instruidme, y yo callaré; hacedme entender en qué he errado.

Învăţaţi-mă şi voi tăcea, arătaţi-mi unde am greşit.

25 ¡ Cuán provechosas son las palabras rectas! Pero ¿qué reprocha vuestra censura?

Cât de dureroase sunt cuvintele drepte! Dar mustrările voastre, ce dovedesc?

26 ¿ Pretendéis censurar las palabras y los discursos de un desesperado, que son como el viento?

Vreţi să mă mustraţi pentru cuvintele mele şi să luaţi drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?

27 V osotros os arrojáis sobre el huérfano y caváis una fosa para vuestro amigo.

Voi vă jucaţi chiar şi cu viaţa orfanilor, vă vindeţi chiar şi prietenul!

28 » Ahora, pues, si queréis, miradme, y ved si estoy mintiendo ante vosotros.

Dar acum uitaţi-vă la mine, vă rog! Oare vă voi minţi în faţă?

29 C onsideradlo ahora de nuevo, y no haya maldad; volved a considerar mi justicia en esto.

Încetaţi, nu fiţi nedrepţi! Încetaţi, e vorba de dreptatea mea!

30 ¿ Es que hay iniquidad en mi lengua, o acaso no puede mi paladar discernir lo malo?

Este vreo nedreptate pe limba mea? Nu deosebeşte cerul gurii mele ce este rău?