1 ( 62: 1) Au chef des chantres. D'après Jeduthun. Psaume de David. (62: 2) Oui, c'est en Dieu que mon âme se confie; De lui vient mon salut.

Numai în Dumnezeu sufletul meu îşi găseşte liniştea şi numai de la El îmi vine mântuirea.

2 ( 62: 3) Oui, c'est lui qui est mon rocher et mon salut; Ma haute retraite: je ne chancellerai guère.

Numai El este stânca mea şi mântuirea mea. El este întăritura mea; niciodată nu voi fi clătinat.

3 ( 62: 4) Jusqu'à quand vous jetterez-vous sur un homme, Chercherez-vous tous à l'abattre, Comme une muraille qui penche, Comme une clôture qu'on renverse?

Până când veţi mai ataca vreun om, doborându-l cu toţii, cum aţi dărâma un zid înclinat sau un gard dărăpănat?

4 ( 62: 5) Ils conspirent pour le précipiter de son poste élevé; Ils prennent plaisir au mensonge; Ils bénissent de leur bouche, Et ils maudissent dans leur coeur. -Pause.

Numai ca să-l doboare din înălţimea lui se sfătuiesc ei. Le este dragă minciuna; cu gura ei binecuvântează, dar cu inima blestemă. Sela

5 ( 62: 6) Oui, mon âme, confie-toi en Dieu! Car de lui vient mon espérance.

Suflete al meu, găseşte-ţi liniştea numai în Dumnezeu, căci de la El vine nădejdea mea.

6 ( 62: 7) Oui, c'est lui qui est mon rocher et mon salut; Ma haute retraite: je ne chancellerai pas.

Numai El este stânca mea şi mântuirea mea. El este întăritura mea; nu voi fi clătinat!

7 ( 62: 8) Sur Dieu reposent mon salut et ma gloire; Le rocher de ma force, mon refuge, est en Dieu.

Mântuirea şi slava mea sunt în Dumnezeu, Stânca mea cea tare. Adăpostul meu este în Dumnezeu.

8 ( 62: 9) En tout temps, peuples, confiez-vous en lui, Répandez vos coeurs en sa présence! Dieu est notre refuge, -Pause.

Poporule, încrede-te în El în orice vreme, varsă-ţi inima înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. Sela

9 ( 62: 10) Oui, vanité, les fils de l'homme! Mensonge, les fils de l'homme! Dans une balance ils monteraient Tous ensemble, plus légers qu'un souffle.

Numai o suflare sunt fiii oamenilor. Minciună sunt oamenii. Puşi în talerele balanţei sunt fără valoare; împreună, ei sunt mai uşori decât o suflare.

10 ( 62: 11) Ne vous confiez pas dans la violence, Et ne mettez pas un vain espoir dans la rapine; Quand les richesses s'accroissent, N'y attachez pas votre coeur.

Nu vă încredeţi în asuprire, nici nu speraţi zadarnic în tâlhărie. Când sporiţi în putere, nu lăsaţi inima să vi se încreadă!

11 ( 62: 12) Dieu a parlé une fois; Deux fois j'ai entendu ceci: C'est que la force est à Dieu.

O dată a vorbit Dumnezeu, iar eu de două ori am auzit: „Puterea este a lui Dumnezeu!“

12 ( 62: 13) A toi aussi, Seigneur! la bonté; Car tu rends à chacun selon ses oeuvres.

A Ta, Stăpâne, este îndurarea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.